Întotdeauna am pus mare preț pe modul în care mi-am crescut băiatul. Mereu am considerat că un bărbat adevărat, înainte de orice, trebuie să arate respect față de femei fie că e vorba de bunica lui, mama lui, viitoarea soție sau, peste ani, fiica lui. Din punctul meu de vedere, aceasta este calitatea ce ar trebui să stea la temelia caracterului unui bărbat: respectul față de femeie. Eu și soția mea, Ileana, am investit mult timp și suflet în educația fiului nostru, Dragoș. I-am oferit ocazia să studieze, să se dezvolte, să simtă ce-nseamnă un cămin cald, dar și libertatea să-și aleagă propriul drum. N-am vrut să-i întindem mereu o plasă de siguranță, însă, totuși, am decis la un moment dat să-i luăm un apartament cu două camere în Chișinău. Dragoș avea serviciu, se descurca onorabil, dar cu salariul de vreo 8.000 de lei moldovenești nu avea cum să-și ia o locuință a lui prea curând.
N-am venit cu cheia și nici nu i-am spus de la început de achiziție. Motivele au fost destul de clare pentru mine: fiul nostru locuia deja cu o tânără, Otilia, stabiliseră cuib comun de aproape un an, dar noi nu știam nimic despre familia ei. Mi se părea straniu.
Ulterior am aflat, într-o discuție cu tanti Valentina prietenă veche, dar și fostă vecină cu mama Otiliei niște chestii care mi-au stat pe suflet ca o piatră grea. Când tatăl Otiliei a început să aducă mai puțini bani acasă, mama ei l-a dat efectiv afară. Treaba nu s-a oprit aici: mama ei s-a cuplat cu un bărbat însurat, ceva mai potent financiar, care îi ținea loc de sprijin în casă. Nici bunica Otiliei nu era departe: și ea trăia cu un alt bărbat luat de la soție. Mai mult, bunica le cam obliga pe fată și pe fiică să meargă la țară, la Lăpușna, să le ajute la muncile agricole, gălăgia și certurile fiind la ordinea zilei. Făcea drumul până acolo un fel de preț pe care să-l plătească pentru bani trimiși, probabil.
Din cauza acestei atmosfere, Dragoș a avut câteva clinciuri cu viitoarea lui soacră femeie tare autoritară. Dar cel mai mult mă frământă modul perfid în care mama și bunica Otiliei îi alimentează fetei o aversiune față de tatăl ei. Pe Otilia o doare sufletul după tatăl său, doar că influențele de acasă îi taie orice încercare de împăcare.
În plus, ca să pună capac la toate, Otilia s-a hotărât să renunțe la universitate. Motivația? Un bărbat trebuie să întrețină o familie! Adevărul e că, și eu cred asta, așa l-am ghidat și pe Dragoș, dar oricine poate avea perioade grele. Într-un cuplu adevărat, partenerii se susțin reciproc. Și dacă va cădea băiatul meu, cine îl va ridica? Fata și familia ei par să nu ia în calcul asta.
Așa că am luat hotărârea să înregistrez apartamentul pe numele meu. Mi-e drag fiul meu știu că am crescut o steluță de rouă, cum spunem noi. Se știe: ce e strâns înaintea căsătoriei nu se împarte la divorț, dar Otilia e tare iscusită, ar fi în stare să-l lase pe bietul meu băiat cu nimic, doar cu hainele de pe el.
Acum scriind aceste rânduri într-o după-amiază ploioasă de aprilie, îmi dau seama cât de important e să ierți, să nu judeci o carte după cotor, dar și cât de necesar e să-ți ocrotești copilul, chiar și atunci când pare adult în toată firea. Viața în Moldova te arde, nu te joci cu ea. Sper doar ca Dragoș să nu uite niciodată rădăcinile lui și cât de prețioasă e demnitatea.
