Bucuriile bărbătești: Povestea lui Ghenică, băiețelul de cinci ani care și-a petrecut o săptămână la…

Bucuriile bărbaților.

Rareș, un băiat de cinci ani din Chișinău, a stat o săptămână întreagă la bunici, cât timp mama și tata au plecat să se odihnească în Grecia. În dimineața de luni, s-a trezit înapoi acasă, în patul lui obișnuit, și a mers încet prin toate camerele, cercetându-le cu ochii mari. Abia după aceea s-a dus să se spele pe față.

După ce s-a spălat, Rareș a intrat în bucătărie, unde mama făcea zgomot cu oalele. Când l-a văzut, ea a zâmbit larg, l-a sărutat pe frunte și apoi și-a continuat treaba ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Rareș s-a cățărat pe scaun, s-a așezat la masă și a început să aștepte să îi pună mama farfuria și lingura lui, așa cum făcea bunica în fiecare dimineață. Dar mama părea că nu se grăbea deloc.

Ei, bine… Rareș a privit-o pe mama cu atenție. Și azi cu ce se îndoapă bărbatul în casa asta?

Mama s-a oprit din mișcare, surprinsă, și a rămas cu lingura în mână și gura deschisă. După o clipă, și-a revenit și s-a întors spre băiat.

Dar cine e bărbatul aici la noi?

Cine să fie… Rareș a ridicat din umeri, cu aerul unui om mare. Dacă tata e la serviciu, alt bărbat nu-i decât eu pe-acasă.

Ia să vedem… Mama căuta cu disperare ceva să-i spună. De unde ai tu vorbele astea?

De unde… Rareș s-a foit pe scaun, și-a sprijinit capul în palmă și a spus cu glas grav: Viața m-a învățat, mamă scumpă, să vorbesc așa.

Ce viață mai e și asta?

Cum zice nenea Costel, viață grea.

Care nenea Costel?

Prietenul bunicului. Joacă șah împreună și mereu dezbat despre viață. Așa am învățat și eu să dezbat.

Și ce dezbați tu?

Despre viața grea…

Dar ce? La tine e grea viața? Ești încă un copil! Ai cea mai fericită viață, dragul mamei!

Da… Fericită… Rareș a luat în mână lingura mare, a tatălui său, de pe masă, și s-a uitat cu ochi triști la mamă. Încearcă tu, mămico, să trăiești viața cum o trăiesc eu…

Și cum trăiești, mă rog, tu? Pe chipul mamei s-a așternut o curiozitate jucăușă. Hai, spune-mi!

Cum? Așa… Mă culc devreme, mă trezesc devreme pentru grădiniță. Nu mai pot cu trezitul; azi nici nu m-ați dus, dar și seara tot devreme mă băgați la somn.

Normal, ca să crești mare și voinic, să te odihnești bine!

Eu oricum sunt deja mare. Ba, mai mare ca un adult! Și toți vor câte ceva de la mine, acasă sau la grădiniță, nu am liniște nicăieri.

Cum să nu ai liniște?

Ia așa… Nu-mi dați voie să mă uit la televizor cât vreau, la calculator nu mă lăsați. Și asta mă stresează, să știi!

Ah, din cauza asta te stresezi?

Clar! Și mai e și de mâncare… Parcă aș fi făcut nimic toată ziua: tot griș cu lapte îmi dați. Dar eu mă obosesc, mamă, tare mă obosesc!

Da… Da… Mama era gata să izbucnească în râs. Ce faci tu, de obosești așa rău?

Ce fac? Vă ascult pe voi toți, adulții! Strânge jucăriile, citește cartea! Poate nu vreau… Așa că să știi, mămico, că soarta de bărbat e foarte grea.

Vai de mine… a oftat mama. Cred că te-am nenorocit de tot…

Da voi, femeile, așa sunteți… Mereu vă răzbunați pe bărbați. Ei, mâncăm și noi azi ceva, sau nu?

Mâncăm, mâncăm… Mama abia își stăpânea râsul. Îți pun și ție o porție mare, ca la tata?

Nuu… Rareș s-a uitat temător la oala pusă pe masă. N-am obosit chiar ca tata. Dar din prăjitură din frigider, cred că aș putea mânca două bucăți.

Dar prăjituri, mânâncă bărbații adevărați? Mama îl privea cu ochii râzând.

Cum să nu! a răspuns Rareș, foarte serios. Dacă nu-s încă prea maturi.

Nu prea maturi?

Da. Că bărbații mari, ei au alte bucurii, nu-i așa, mamă? Așa zicea nenea Costel.

Mama a încremenit cu ochii la copil, apoi i-a pus fără un cuvânt porție de borș în farfurie. N-a mai avut curaj să continue discuția despre celelalte bucurii masculine…

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

ten − two =

Bucuriile bărbătești: Povestea lui Ghenică, băiețelul de cinci ani care și-a petrecut o săptămână la…
Hai să povestim, Gogoșică