Încerc să o accept pe fata soțului meu din prima lui căsătorie și simt că sunt prinsă la mijloc, mai ales acum că sunt însărcinată. În disperarea mea, am ajuns să încerc o strategie puțin șireată.
Când m-am căsătorit cu Lucian, știam că are o fată, Sorina, din mariajul anterior. Fosta lui soție s-a mutat în Italia și a lăsat-o pe Sorina în grija lui. Din păcate, relația lui cu fiica sa este rece, iar pachetele cu dulciuri și haine trimise de mama ei nu o fac pe Sorina să se simtă mai aproape de ea e clar că îi lipsesc îmbrățișările și cuvintele mamei. La început, Sorina a locuit la bunica ei, mama lui Lucian, în Chișinău, dar în cele din urmă s-a mutat la noi ca să fie mai aproape de tatăl ei.
Mi-am dorit mult să mă apropii de Sorina, însă orice încercare de a discuta cu ea s-a izbit de un zid. Mă vede ca pe o intrusă și ignoră orice inițiativă de a socializa. Când lucrurile nu ies cum vrea ea, imediat apelează la bunica sau la Lucian, încercând să mă ocolească sau chiar să mă controleze. Mă apasă faptul că li se pare normal ca eu să am grijă de educația și disciplina ei, dar fără să îmi dea, de fapt, autoritate. Lucian și soacra mea nu-i spun niciodată nimic și nu îi impun limite, lăsând-o să facă numai după capul ei. Astfel, Sorina a ajuns răsfățată și greu de stăpânit.
Petrec ore întregi cu ea, pentru că Lucian lucrează în fiecare zi până seara, iar soacra mea vine doar la prânz sau uneori deloc. Simt că mă sufoc, aș da orice să-mi iau o pauză să mă odihnesc sau să lucrez la proiectele mele, însă toți mă critică mereu că nu sunt suficient de răbdătoare cu Sorina. Dacă nu ar fi atâtea reproșuri și speranțe ridicate la adresa mea, poate aș fi reușit altfel.
Adevărul e că acum regret că m-am măritat cu cineva care avea deja un copil, fiindcă oboseala și dezordinea Sorinei mă dărâmă pe zi ce trece. Știu prea bine că nu îi voi putea lua niciodată locul mamei ei în inima ei și nu cred că voi ajunge să fiu cu adevărat o mamă pentru ea. Acum, când sunt însărcinată, lucrurile au devenit și mai dificile nu mai e cale de întoarcere.
M-am gândit la un plan să o determin pe Sorina să vrea singură să se mute din nou la bunica ei, pentru că la bunica e răsfățată și se simte în largul ei. Cred că asta e singura șansă să putem trăi, fiecare, mai liniștit și poate, cu timpul, să avem cu toții un echilibru mai bun în familie.
