Trezeinduse în miez de noapte, Luminţa simţi un gol alături de ea. Plictisită, întinse mâna, sperând să simtă încă căldura soţului ei, Ştefan.
Însă somnul nu se întorcea, iar bărbatul părea că nu avea de gând să revină în pat în următoarele cincisprezece minute. Inima Luminţei începu să bată agitat, şi se așeză, privind în întunericul camerei. Ce dacă sa întâmplat ceva? Poate i sa stricat ceva?
Încerca să se liniştească, gândinduse că, poate, Ştefan sa trezit dintro insomnie și sa pus pe treabă. Dar neliniştea nu pleca de pe dinafară.
Fără să se încurce în griji inutile, Luminţa se ridică cu grijă din pat, deschise uşor ușa dormitorului şi, pe vârf de degete, se strecură spre bucătărie. Apropiinduse, se opri brusc, fără să fi făcut încă câţiva paşi.
Auză vocea soţului. Vorbea la telefon. Difuzorul era pornit destul de tare încât putea să prindă cuvintele interlocutoarei.
Da, draga mea, am rezervat deja biletele pentru Turcia se auzi vocea lui Ştefan, cu un şarm de şovăială. Vom petrece acolo momente de neuitat. Nimeni nu va şti.
Luminţa simţi cum pământul îi scapă de sub picioare. Lumea ei sa prăbuşit întrun singur click. Fiecare cuvânt, fiecare frază o loveau ca nişte cuţite ascuţi.
Atâţia ani împreună, atât de multe planuri, bucurii şi necazuri împărţite umăr lângă umăr. Cum a putut să o facă?
Se întoarse în dormitor. Şezând în întuneric, lacrimile îi curgeau pe obraji. Inima îi sfâşia durerea, iar în suflet se amestecau furia, resentimentul şi dezamăgirea amară.
În cele din urmă, simţind o hotărâre nouă, se ridică, se apropie de dulap şi începu să pună lucrurile lui Ştefan în valiză.
Când Ştefan intră în dormitor, o găseşte cu bagajul şi, mirat, întreabă:
Ce se întâmplă?
Luminţa îl priveşte cu ochi plini de dezamăgire şi hotărâre.
Îţi pregătesc valiza spune calm. Ca să o iei cu tine în Turcia.
Despre ce vorbeşti? zâmbeşte Ştefan, nervos.
Nu te prefăcea, Ştefan. Am auzit apelul tău în bucătărie.
Ştefan se încordă, iar mâinile îi tremură. Vrea să spună ceva, dar Luminţa îl întrerupe.
Îţi strângeţi singur restul lucrurilor. Acum ia valiza şi dute la hotel sau oriunde vrei. Şi, după vacanţa ta, sper să nu te mai văd pe aici.
În acea noapte viaţa Luminţei se schimba radical.
După ce Ştefan pleacă, ea se întinde din nou pe pat, ştiind că nu va mai adormi. Dar un gând nu o părăseşte: de acum totul va fi altfel. Nu mai vor fi iluzii, nu va mai exista durerea trădării. În sfârşit, e liberă.
Dar voi, ce credeţi? A făcut Luminţa ce a făcut? Poate ar fi trebuit să tacă? Lăsaţine părerile voastre în comentarii!
Prieteni, dacă vă plac poveştile noastre, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Asta ne încurajează să scriem şi mai mult!
