Zece ani de căsnicie mult sau puțin? Atâția ani au trăit împreună Camelia și Vlad. Toată lumea îi vedea ca pe familia perfectă, dar totul s-a schimbat când Camelia a rămas însărcinată.
S-au cunoscut imediat după terminarea facultății la Iași. Nu au stat mult timp pe gânduri, s-au mutat împreună într-un apartament mic din Chișinău și curând s-au căsătorit. Vlad i-a spus de la început că nu vrea copii. Ani la rând, Camelia a folosit anticoncepționale, dar într-o zi acestea nu și-au mai făcut efectul. Când a văzut cele două liniuțe pe testul de sarcină, s-a oprit din respirație.
Nu știa cum să-i spună lui Vlad vestea. S-a programat pe furiș la medicul ginecolog, a făcut toate investigațiile și o ecografie, doar ca să fie sigură că bebelușul e bine. Apoi, într-un final, i-a spus soțului. Vlad a reacționat cu furie, cum Camelia nu-l mai văzuse niciodată. I-a cerut să avorteze. A amenințat clar că, dacă refuză, va depune actele de divorț.
Cu inima strânsă, Camelia a ales să păstreze copilul. A doua zi, Vlad și-a strâns câteva lucruri și a dispărut. Camelia a crezut un timp că e plecat la părinții lui de la Bălți, dar de fapt el urmărea din umbră fiecare pas al ei. A stat și în fața cabinetului unde Camelia făcea ecografia și a aflat astfel că vor avea gemeni. La maternitate, după ce s-au născut copiii, Vlad a venit să vorbească cu medicii și să vadă bebelușii. N-a avut totuși tăria să treacă pragul rezervei soției.
Într-o zi, o asistentă medicală s-a apropiat de Camelia și i-a șoptit că soțul ei venea zilnic să-și vadă copiii. Ea s-a liniștit, dar nu a arătat nimic. Peste câteva zile, Vlad a venit la ea și i-a spus:
Camelia, îmi pare rău. Am nevoie să-ți povestesc. Când aveam trei ani, eram la țară cu mama, iar ea era însărcinată. Tatăl meu nu a stat lângă ea. Nașterea a venit prea devreme, mama a murit la scurt timp, iar frații mei gemeni s-au stins și ei a doua zi. Am crescut singur, cu o lipsă ce nu s-a umplut niciodată… Atunci am promis că nu voi fi niciodată tată, dacă aș ști că va trebui să sufere cineva atât de mult.
Ochii Cameliei s-au umplut de lacrimi. L-a îmbrățișat cu tot sufletul și s-a întristat pentru toată durerea din trecutul lui Vlad. Ușor-ușor, s-au împăcat și au început să-și crească împreună băiețeii. De data aceasta, nu mai formau o familie de doi, ci una de patru.
Anii au trecut, iar Vlad și Camelia încă trăiesc o dragoste puternică, la fel ca la început. Singurul lucru care le lipsea pentru a fi pe deplin fericiți erau chiar acești doi copii minunați.
