Îmi aduc aminte cu drag de vremurile când băiatul meu era mic și universul meu se învârtea în jurul lui. Încă de când a venit pe lume, am pus suflet în tot ce făceam pentru a-i oferi cele mai bune condiții. Cu soția mea, Aurelia, ne-am dat toată silința ca Dorin, fiul nostru, să nu ducă lipsă de nimic. Îi îndeplineam orice dorință, dar și el, recunoscător din fire, ne-a respectat mereu. L-am îmbrăcat tot timpul cu haine frumoase cumpărate din târgurile din Iași sau Chișinău, i-am plătit meditații și ore la vioară ori dansuri populare. Nu i-a lipsit niciodată nimic, dar nici el nu a întârziat vreodată cu o vorbă bună sau o îmbrățișare sinceră pentru noi.
Ani la rând am muncit pe brânci, ziua la biroul de poliție din Bălți, noaptea cercetând acte să pot câștiga câțiva lei moldovenești în plus. Totul pentru Dorin, fără să mă plâng vreo clipă. Oricât de obosit aș fi fost, mereu găseam timp pentru a-mi petrece clipe de calitate cu el, mai ales atunci când avea nevoie de un sfat ori un cuvânt de încurajare.
Dorin a fost un copil cuminte, avea inima bună și gândul curat. Știam, de la un moment dat, că va veni și timpul când va începe să se uite la fete, să le invite la plimbare prin parcul central sau la o prăjitură la cofetărie. Eu și Aurelia ne făcuserăm planul, eram pregătiți pentru acel moment. Totul s-a întâmplat, însă, puțin mai devreme decât ne-am fi imaginat. Când ne-a spus de Elina, prietena lui, am fost curioși să o cunoaștem. I-am cerut cu drag băiatului să o aducă la noi la masă, să stea la un borș cald și un pahar de vin de casă. Dorin n-a făcut nazuri, ba chiar s-a arătat încântat să ne facă cunoștință cu tânăra care-i furase inima.
Aurelia a privit și ea cu bucurie propunerea. Amândoi eram siguri că fiul nostru își alege oameni buni lângă el, dar voiam să ne convingem cu ochii noștri. Trebuia să fim liniștiți că fata de lângă Dorin avea intenții bune.
Când Elina, cu ochii ei albaștri și cu vorba mieroasă, a pășit în casa noastră din satul Ciocana, la început mi s-a părut fată cuviincioasă, cu bune maniere, de-i creștea inima soției mele de mândrie. Numai că, uitându-mă mai atent la ea, ceva nu se lega. Cu timpul, aveam să aflu că fata asta, sub chipul blajin, ascundea altfel de gânduri – egoiste și reci. Câteva detalii din comportamentul ei m-au făcut să-mi amintesc de niște dosare vechi de la secția de poliție. Numele Elinei se afla pe o listă de suspecte într-un caz de înșelătorie. Se făcea vinovată că aborda flăcăi pe internet, le povestea că-i orfană și trece prin greutăți, primea de la ei bani frumoși, după care dispărea fără urmă. Avea deja câteva plângeri pe numele ei și era cunoscută pentru astfel de fapte.
Când am pus cap la cap toate acestea, i-am povestit lui Dorin, cu inima cât un purice. N-a vrut să mă creadă. M-a acuzat că scornesc povești doar ca să-i stric fericirea, deși tot ce voiam era să-l apăr de suferință. S-a înfuriat, a strâns câteva haine într-un rucsac și, fără să privească înapoi, a plecat la Elina.
De atunci, a trecut o lună fără să mai primim vreo veste de la el. Inima mi-e împovărată de întrebări oare am greșit undeva? Poate că Elina s-a schimbat între timp, sau poate totul a fost doar o neînțelegere și alții au vrut să-i păteze numele
Nu știu ce ar fi făcut altcineva în locul meu, dar pe mine mă apasă grija zile și nopți la rând. E un lucru greu să fii părinte, cu atât mai greu când dragostea pentru copil se amestecă cu grija de a-l feri de rău.
