Măi dragă, am să-ți povestesc ceva ce m-a cutremurat la botezul băiatului lui Iulian și Adela, acolo la biserica din centrul Chișinăului. Jur că n-am mai văzut nicicând așa ceva copilul, micuțul Vlad, s-a pus pe urlat într-un hal fără de hal când părintele Mihai l-a băgat în apă la scufundare. Lacrimile curgeau și se zvârcolea de parcă-l ardea cineva cu fierul.
Toți invitații, rudele și fini s-au cam speriat de țipetele lui Vlad, ba unii chiar au zis că, poate, apa din cristelniță e prea fierbinte. Săraca Adela, biata de ea, tot mai stătea uimită cu lacrimi în ochi. După câteva minute nu a mai putut și a tras cu sfială de Iulian:
Dragul meu, cât mai durează până se liniștește, că inima nu-mi mai rezistă la chinul copilului?
Mai avem vreo cincisprezece minute, îi zice el.
Nu putem grăbi? Nu mă lasă sufletul să-l tot văd așa plângând.
Știi bine că, dacă întrerupem slujba, totul se duce de râpă. Trebuie să ne ținem de rânduială.
Uită-te la el, e distrus
Da, văd dar nu botezul e de vină. Altceva îl macină
Ce vrei să spui?
Că tot greșelile de dinainte sunt cauza Voi v-ați cununat la biserică?
Nu a șoptit Adela rușinată.
Atunci, dacă Vlad are o lună, cred că l-ați conceput în timpul Postului Paștelui. Și să nu-mi zici că n-ai trecut printr-un avort ai făcut spovedanie după aceea?
Adela a căzut pe gânduri și nu a zis nimic. Doar și-a plecat privirea spre podea.
Vezi, e simplu. Dacă nu respecți poruncile, nu suferi doar tu, ci și pruncul tău. Dacă vrei să îi fie mai bine lui Vlad, caută să te pocăiești cu sufletul și să fii om mai bun.
Cum a auzit, Adela a izbucnit în plâns și lacrimile parcă îi spălau fața. S-a întors la familie, și, ca din senin, Vlad s-a oprit din plâns. Slujba a mers mai departe, iar părintele Mihai și-a terminat rugăciunea.
Să știi că parcă Dumnezeu a ascultat și a șters păcatul, că băiatul a zâmbit pentru prima dată de când începuse zbuciumul.
