A trebuit să pun un frigider separat, spune Larisa. Situația este ridicolă, dar altă soluție nu există. Nu mă deranjează să vând apartamentul și să împărțim leii. Dar mama mea nu acceptă.
Larisa tocmai a împlinit 24 de ani. A absolvit universitatea din Iași, a găsit un post în domeniul ei, dar încă nu s-a căsătorit. Viața ei în apartamentul familiei nu se poate numi ușoară. Larisa deține jumătate din apartamentul din Chișinău. În trecut, locuința era a tatălui ei. Ea și mama ei au primit fiecare jumătate prin moștenire atunci când Larisa avea 14 ani.
Acum zece ani, familia a trecut prin momente foarte grele. Tatăl murise, iar mama, Rodica, renunțase la serviciu când Larisa era mică. Nici nu a luat concediu maternal, pentru că soțul câștiga bine, aveau tot ce le trebuia. Rodica se ocupa de gospodărie. După moartea tatălui, Rodica plângea: La patruzeci de ani, unde să mă mai angajez? Ca femeie de serviciu?
Larisa continuă: Primeam pensie de urmaș, dar mama nu putea să renunțe la mersul la coafor și la cumpărat haine, chiar dacă abia ne descurcam. La început, fratele ei o ajuta, dar în cele din urmă s-a săturat.
Unchiul Victor i-a spus Rodicăi: Trebuie să îți cauți de muncă. Ai doi copii, nu poți întreține toată familia cu pensia. După vreo an, Rodica a adus acasă un bărbat. Îl chema Paul. Rodica zicea că el va locui cu noi. A crezut că soluția unei noi căsătorii îi va rezolva problemele financiare. Paul câștiga binișor, dar nu se înțelegea deloc cu fiica ei.
Vorbele lui Paul erau mereu aceleași: Tu doar mănânci. Mai bine ai face curat sau ai spăla rufele. Ce atâta învățat? De ce vrei să mergi la facultate? Ar trebui să muncești, nu să visezi. Crezi că o să te întrețin la nesfârșit?
Larisa nu putea răspunde nimic. Chiar dacă avea pensia de urmaș, banii îi gestiona mama. Rodica nu voia să își apere fiica în fața tatălui vitreg. Îi era frică să nu piardă sprijinul financiar. Cum vei trăi fără el?, o întreba. Nu te certa și fă ce spune. El ne întreține!
Larisa a reușit să termine facultatea și să se angajeze. Tot timpul era considerată o povară, o gură în plus cheltuind banii tatălui vitreg. Paul calcula mereu cât investea în fiica vitregă.
La șase luni după ce m-am angajat, am reușit să îmi cumpăr un frigider, mărturisește Larisa. L-am pus în cameră pentru că Paul încuiase frigiderul din bucătărie.
Ai serviciu? Hrănește-te singură!, spunea Paul. Rodica tăcea întotdeauna, chiar și atunci când Paul îi arăta Larisei facturile și îi cerea să-i dea banii înapoi pentru toate cheltuielile. După un timp, Paul a fost concediat. El și Rodica au început să vândă alimentele din frigiderul Larisei. Acuzațiile că totul depinde de Larisa s-au intensificat. Ea plătea cheltuielile, însă Paul a stat șomer aproape un an. Sătulă de situație, Larisa a pus lacăt pe frigider. Bineînțeles, Rodica s-a supărat, crezând că Paul a fost bun cât a adus bani în casă.
Larisa a spus: Dacă vrei să mă ajuți, muncește. Nu eu am început să împart totul în casă. Du-te la serviciu, mamă!
De curând, Paul s-a mutat din apartament. Rodica s-a săturat de un bărbat fără venituri. Dar Larisa nu vrea să renunțe la lacătul de pe frigider. Consideră că și mama ei trebuie să muncească și să nu se bazeze doar pe fiica ei.
Viața ne arată că uneori, indiferent cât de mult ne dorim armonie, respectul de sine și independența sunt esențiale pentru a reuși. Pentru Larisa, a venit timpul să pună piciorul în prag și să își construiască propriul drum. Uneori, trebuie să punem lacăt pe trecut pentru a descuia viitorul.
