Ce părere am despre apelurile telefonice atât de matinale? Extrem de devreme, chiar exagerat.
Recent, cumnata mea a început să mă sune la ora 5 dimineața. Nici telefonul soțului meu nu era pe silenț, sora lui insista să îl sune în acel moment. Abia apucasem să deschid ochii. Lipsa lor de bun simț pur și simplu m-a lăsat fără cuvinte.
Am răspuns cu greu și am auzit vocea cumnatei:
De ce mai dormiți la ora asta? La 11 trebuie să plecăm la niște treburi foarte importante. Vă rog să aveți grijă de copii. Suntem deja în fața porții voastre.
Nici nu am avut timp să ripostez sau să întreb ceva, că au închis.
Eu și soțul meu am rămas privind unul la altul, complet uimiți. Ce nepoți la ora cinci dimineața și de ce oare în fața porții noastre?
Soțul meu s-a îmbrăcat repede și a ieșit afară. Câinii latrau întruna, semn că într-adevăr cineva era acolo.
Și da, chiar așa era: am găsit la poartă trei dintre nepoții noștri, puși frumos în șir. Am rămas efectiv blocată, nu-mi venea să cred.
I-am adus pe copii în casă și am început să-i sunăm pe frații și surorile noastre, să aflăm ce se întâmplă de fapt. Răspunsul a fost și mai surprinzător:
Nu vă pasă deloc de nepoții voștri? Nici măcar nu-i ajutați cu un bănuț, nu le dați cadouri. Acum măcar stați cu ei. Avem treabă serioasă de rezolvat. Și, oricum, aveți ocazia să vă reabilitați imaginea în fața lor.
Eram amândoi bulversați. Cel mai mic copil nu împlinise încă nici măcar un an, fără scutece sau mâncare pentru sugari pregătite.
Norocul nostru că în Chișinău există supermarketuri deschise non-stop. Soțul meu s-a dus imediat să cumpere tot de ce aveau copiii nevoie. Până la urmă, trebuia să le dăm ceva de mâncare.
A fost o zi lungă și istovitoare. Copiii plângeau, nu vroiau să doarmă, unul o ținea numai în mofturi. Îi înțelegeam, totuși, nu era vina lor că au fost aduși așa de devreme.
Părinții lor nu au venit până la ora trei după-amiaza să-i ia, și asta doar pentru că noi am dat telefoane peste telefoane. Copiii altora o responsabilitate uriașă, fără doar și poate.
La final, tot ei au avut de comentat: că n-am ales scutecele potrivite, că hrana luată nu era cea pe care o doreau ei. Au plecat totuși acasă cu cumpărăturile făcute de noi.
Acum nu mai știm ce să facem ca să nu se repete povestea asta. Mă tem că, într-o dimineață, ne vom trezi iar cu nepoții la poartă la ora 5. Încă nu mi-am revenit după această experiență.
