Există oameni cu care, pur și simplu, nu poți avea răbdare nici măcar pentru câteva minute. Puțini sunt cei care pot suporta ceea ce numim persoane toxice. Vreau să vă povestesc un episod trăit de o bună prietenă de-a mea, care m-a impresionat profund.
Am o relație apropiată cu o verișoară de a mea, Alexandra. Ne vizităm des, fără formalități. Și de data asta, am luat un cozonac de la brutăria din cartier și m-am dus la ea pentru o seară liniștită, cu ceai și povești.
Dar nu am ales cel mai inspirat moment. Pe când am sunat la ușă, Alexandra avea deja musafiri. Era cu dânsa doamna Viorica, vecina ei de pe scară. O femeie mai în vârstă, care și-a făcut de mult un obicei din a-și lăsa toată pensia pe rachiu. Pe Viorica n-o încântă să bea singură, așa că-și caută mereu tovarăși, colindând pe la ușile blocului, fără reținere. Și greu te poți scutura de ea!
Recunosc, mă străduiesc de fiecare dată să o evit pe Viorica. Parcă trupul meu reacționează singur. Nu poți avea o discuție normală cu ea; vorbește fără noimă, sare de la una la alta și nu are niciun autocontrol. Poate de aceea, cu ea nu pot fi decât distantă, rece, politicos dar fermă. Mă pregăteam deja să plec, dar Alexandra m-a rugat insistent să rămân, promițând că nu va dura mult. Așa că am rămas, și în timp ce ceainicul bolborosea pe foc, Viorica și-a dat drumul la vorbă.
E greu să stai lângă o astfel de persoană. Îmi vine când să plâng de rușine pentru ea, când să râd de absurdul situației. Alexandra pare să aibă o răbdare ieșită din comun. Dacă aș fi fost eu în locul ei, nici că aș fi lăsat-o pe vecina asta gălăgioasă în casă.
Totuși, după nici jumătate de oră, am simțit că nu mai suport. Era prea mult. Am plecat, sătulă să tot ascult aceleași aberații. Mai târziu, Alexandra mi-a povestit ce s-a întâmplat după plecarea mea: o altă prietenă, Otilia, i-a venit în vizită. Inițial, atmosfera era destinsă, dar Viorica a început iar să-și bage coada, iscând tensiuni.
S-a ajuns chiar ca Alexandra și Otilia să se certe, ceea ce nu li se mai întâmplase niciodată.
N-ai să crezi mi-a spus Alexandra Viorica ne-a agitat atât de tare, că mai aveam puțin și ne luam la palme. N-am trăit vreodată așa ceva…
Atunci am priceput cu adevărat ce-nseamnă toxicitatea unui om. Parcă Viorica era meșteră să semene discordie, să ispitească certuri din orice fleac. Toți vecinii o evită, dar doar Alexandra se lasă păgubașă și îi suportă nebuniile.
Dar a început și ea, încet, să realizeze adevărul. Mi-a spus cu tristețe:
Vezi tu, eu și Otilia suntem prietene de-o viață. Noi am trecut și prin bine, și prin greu. Și uite cum Viorica a reușit să ne pună una împotriva celeilalte… Am întrebat-o pe Otilia cum s-a simțit și mi-a zis că parcă a fost fermecată, ca sub o vrajă. Ți se pare ceva normal?
Acum, Alexandra gândește altfel. Nu poți intra în vorbă cu toți; unele persoane e mai bine să le ocolești. Iar eu am înțeles că am noroc cu blocul meu liniștit, unde vecinii nu-ți fac zile fripte.
Peste un timp, Alexandra mi-a scris că Viorica s-a mutat. Garsoniera e pusă la vânzare pentru 38.000 de lei moldovenești, iar ea s-a dus la fiica ei. Se pare că problemele din familie au forțat-o să plece. De atunci, scara blocului s-a umplut de liniște. Parcă s-a ridicat o povară de pe toți.
Așa e viața Un singur om, dacă-i rău poate tulbura traiul tuturor. Contează enorm mediul și oamenii din jur. Le doresc tuturor vecini de treabă și familie sănătoasă. N-avem destule nervi pentru atâta agitație!
