Această întâmplare se petrece chiar acum, în inima Moldovei. Seara, Andrei se întoarce de la Aeroportul Internațional Chișinău, unde tocmai și-a întâmpinat mama. Pe drumul spre casă, pe șoseaua dintre Chișinău și Hâncești, observă o fată care stă descumpănită pe marginea drumului. Hotărăște să oprească și să îi ofere ajutor. În mașină, Andrei îi dă haina lui, deoarece fata, pe nume Doina, este udă până la piele din cauza ploii reci de primăvară.
Doina îi povestește lui Andrei că tatăl ei, într-un acces de furie, a ridicat mâna asupra ei, iar ea nu mai are unde să meargă. Îl roagă să o ducă la gara din Chișinău, unde ar putea rămâne peste noapte și să decidă a doua zi ce va face mai departe. Dar Andrei nu se îndură să o lase singură într-un oraș străin și agitat. Îi propune să stea la el pentru o vreme, până se liniștesc lucrurile.
Astfel, Doina ajunge să locuiască cu Andrei într-un mic apartament din Chișinău. Trec trei luni, iar într-o zi, Doina se simte rău. După câteva zile îngrijorătoare, o vizită la medic confirmă: Doina este însărcinată. Andrei este tulburat inițial, nu știe cum să reacționeze, dar în scurt timp își găsește curajul și hotărârea. Nu concepe să renunțe la copil. O cere pe Doina în căsătorie, cu inima strânsă.
Cel mai interesant este că Andrei nu scapă vreo ocazie să se laude la prieteni cu priceperea Doinei la gătit: sarmale aromate, borș ca la mama acasă și prăjituri cu nucă așa cum se fac doar la nord de Prut. O admiră și pentru felul cum ține casa în ordine, cu grijă și dragoste. Doar un singur secret îl apasă: Andrei nu a reușit niciodată să iubească cu adevărat o femeie. Stă alături de Doina mai mult din compasiune și dorința de a nu o lăsa singură pe lume.
Nu știe cât va rezista această căsnicie. Dar, de fiecare dată când o vede pe Doina zâmbind, simte o liniște sufletească și o mulțumire aparte, de parcă ar răsplăti o întreagă viață de singurătate și felii de pâine cu gem împărțite în două, la ceaiul de seară.
