Înlocuit-o pe nevastă
Lenuța, scuza-mă, m-a apucat ceva, Marcu se uita cu vina la…
Hai, lasă, Lenuța zâmbea cu jenă. Doar suntem căsătoriți!
Dar noi am făcut-o doar de ochii fetiței, Marcu evita privirea Lenuței, să aibă și ea mamă și tată. Am stabilit că…
Da, știu, stabilisem că trăim ca vecinii, a încuviințat Lenuța. Păi hai să stabilim altfel de-acum!
Deci, nu te-am supărat? se miră Marcu. Mă așteptam să mă…
Marcu, sunt doar cu zece ani mai mare ca tine. Și faptul că ai fost ginerele meu nu înseamnă că nu putem fi împreună! Lenuța zâmbi indulgent. Poți să mai lenevești, până-ți fac micul dejun.
Deci… Marcu nu reușea să termine întrebarea.
Da, vom trăi ca o familie fericită, răspunse Lenuța la ce n-a apucat să întrebe. Și când reușim să dăm de Magda, cerem să semneze renunțarea la copil, și o adopt eu oficial.
Și noi doi vom trăi ca soț și soție! Pe bune!
Marcu reflectă:
Cam bine e! zâmbi el mulțumit.
Cu atât mai bine, Lenuța zâmbi, îi dădu lui Marcu un pupic pe obraz și, luându-și halatul, îl lăsă singur în dormitor.
De ce nu, la urma urmei? se întrebă Marcu privind tavanul. Oricum, parcă tot aici se ajunsese… Și ea chiar mă… Și eu pe ea, probabil…
Își închise ochii, se întinse. Bine era. Liniște.
Da-a, oftează Marcu, Ea din prima a avut o slăbiciune pentru mine. Mereu era aproape de mine, nu ca fata ei…
Dragostea are legile ei și nu întreabă pe nimeni când vine.
Marcu a cunoscut-o pe viitoarea lui soție la un teambuilding. De fapt, acea adunare modestă a lucrătorilor unei filiale de bancă într-un bar de la hotel, greu se poate numi teambuilding. Mai mult a fost ca și cum colegii s-au oprit după program la un suc, să se dezmorțească.
Și Magda nu era colegă cu Marcu, era administratoare la hotel. Mai ținea și ochii pe bar.
Cum la hotel erau mai mult camere goale decât turiști, în acea seară Magda s-a ocupat intens de bar. Și chiar dacă invitații erau cuminți, trebuia să arate că muncește de zor.
Odată s-au privit, a doua oară. Apoi Marcu s-a apropiat și a întrebat ceva profund:
Au bucătarii de la restaurant premii internaționale?
Având în vedere că hotelul avea cam 30 de camere, restaurantul era mai mult o cantină ca pe vremea lui Ceaușescu. Nu-i trebuiau premii, ci mâncare gustoasă și multă.
Magda nu prea știa ce să-i răspundă. Barul era separat, restaurantul separat. Și din bar nu puteai comanda la restaurant. Era fiecare pe filiera lui.
Nu cred, răspunse Magda. Nu suntem hotel de lux!
Ea zâmbi și se fâstâci puțin. Și atunci Marcu și-a dat seama că e mult mai tânără decât părea. Dar simpatie s-a produs, și Cupidon a plecat, că și-a făcut treaba.
Da, Magda era mai tânără decât Marcu. Cu vreo opt ani. Dar cu atât mai bine! Și nu a trecut mult până la nuntă.
Dar nici dragostea, nici nunta nu înseamnă neapărat că tinerii sunt gata să trăiască bucuroși în familie.
Marcu nu avea așteptări enorme, fiind bărbat. Bărbații, de regulă, nu sunt grozavi la gospodărie. Dar Magda, la cei 21 de ani ai ei, nu știa să fie gospodină exemplară.
Până la nuntă stătea cu mama, așa că treburile casei abia îi intrau în rutina zilnică. Practic, nu făcea nimic.
Așa că după nuntă au apărut probleme. În primul rând cu timpul. Nu-i ajungea deloc.
Ea făcea încă ture la hotel, o zi la trei acasă. Dar și în zilele cu program, soțul trebuia să mănânce, să fie îngrijit și toate cele. Și-n zilele de repaos, de asemenea.
Nu-i bai, zise mama, vin și vă ajut!
Mă salvezi, se bucură Magda.
Și Marcu nu se supără că vine soacra? se interesă Lenuța.
Știi, mamă, el lucrează și el, e obosit. Și mă iubește pe mine! Știe că nu am timp, nici energie.
Va fi fericit să știe că totul e făcut și eu mă voi odihni.
Bine, răspunse Lenuța cu o ezitare. Deci după job, vin la voi!
Îi dau lui Marcu de veste, zise Magda. Și o să-ți dea setul de chei pentru viitor.
Oi, dar e practic? se alarmă Lenuța.
Dacă el întârzie, iar eu sunt la hotel? Ce faci, stai pe la ușă? Blocul e nou, nici bancă nu e!
Cum s-au căsătorit, Marcu și Magda și-au luat apartament cu credit ipotecar. Direct trei camere, pentru viitor. Ca bancher, lui Marcu i-au permis condiții bune.
Lenuța a acceptat să-și ajute fiica nu doar pentru că a văzut lipsuri în educație, ci și pentru că îi plăcea ginerele.
E băiat bun, dar poate să-mi părăsească Magda, îi spunea vecinei care o vedea dispărută serile. Fata mea e drăgălașă, dar răsfățată! Nu știe găti, nu știe face ordine.
Cu timpul o să învețe. Dar până învață, să nu-l piardă pe Marcu!
Deci ești menajeră la ei? întreba vecina cu reproș.
Eh, ce să faci! Pentru fericirea fetiței mele sunt în stare de orice!
Și Lenuța se străduia la maxim. Mai și plângea că dacă și-ar fi îngrijit așa soțul, nu ar fi fost singură acum.
Măcar să păstreze fericirea fetei, dacă nu altă fericire!
În timp ce Marcu avea rolul de consumator, Magda profita de bunătatea mamei. Nu încerca nici să învețe, nici să facă nimic.
Chiar și la sărbători, când organizau Marcu și Magda, tot Lenuța gătea, apoi dispărea discret, să nu deranjeze tinerii.
Magda colecta laudele pentru munca mamei:
Și lucrezi, și acasă e lună! Și ce gustos! Mai bine ca la restaurant!
Ajutorul și sacrificiul Lenuței nu avea limita și nici preț. Dar a fost nevoie de mai mult.
Un an după nuntă, Magda a rămas însărcinată. Apoi a născut fetița, pe Alina. Grija pentru copil, clasic, a trecut pe umerii bunicii, Lenuța.
Logic ar fi Lenuța să se mute la ei. Sau să intre în concediul de bunică.
Dar Magda nu a vrut mama permanent în casă.
Ziua mă ocup eu de Alina! O hrănesc și restul! Tu vii seara după serviciu!
Motivul s-a aflat după doi ani. Și totul a fost brusc și șocant. Multora le-a stat inima. Gestul Magdei a zguduit profund.
Am semnat un contract, anunță Magda când s-a adunat familia la masă. M-au chemat să administrez hotelul la străini, patru ani! Am acceptat deja! Deci…
Ce? au strigat Marcu și Lenuța.
Nu auziți? Sau să vă repet de cinci ori? întreabă Magda cu dispreț.
Magda, dar cum rămâne cu Alina? Are doar doi ani! exclamă Lenuța.
Cum rămâne cu familia noastră? rămâne fără replică Marcu.
Duceți-vă…! dă pe spate Magda. Divorțăm! Te pup dulce, mulțumesc de dans! Fetița rămâne cu tata! La revedere, nu vă gândiți la mine!
Nu s-a putut ajunge la rațiune, la rușine, la conștiință. Magda chiar a divorțat, și-a făcut bagajul și a plecat în țara cu nisip și cămile și șeici.
Cât a durat divorțul și plecarea, Marcu și-a luat concediu. Apoi a căzut într-o stare de apatie profundă.
Să trec în concediu paternal ori să dau Alina la grădiniță? Pot, dar cum? Dacă stau acasă, cum plătesc ipoteca? Dacă Alina merge la grădiniță, ce fac cu programul de la job? Altă soluție nu am. De ce mi se întâmplă toate astea?
Marcu, Lenuța îl atinse pe fostul ginere pe umăr. Iartă-mă că am crescut-o așa pe Magda!
Ce să fac eu cu iertarea voastră? întreabă Marcu. Eu nu știu ce să fac acum! Spuneți-mi, ce să fac?
Marcu, dacă vrei să dai Alina la cămin, mai bine o iau eu! rosti Lenuța calm.
Sunteți nebună! zise Marcu. Să dau fetița mea? Mă dau peste cap, dar nu o dau nimănui!
Știam că ești om bun, încuviință Lenuța. Nu te părăsesc ca Magda. Te ajut! Dacă trebuie, mă las de muncă până dăm Alina la grădiniță!
Serios? se miră Marcu.
Profesia mea e așa, că mă primesc oricând înapoi! zâmbi Lenuța. Chiar și peste un an, peste cinci!
Atunci mutați-vă la noi, zise Marcu. Vedem pe parcurs.
Prima anul împreună a fost dificilă. Marcu a cerut pauză la credit, că nu avea bani.
Pe vremuri era salariul Magdei, și uneori Lenuța mai ajuta. Acum nu numai că nu mai era salariul Magdei, dar și Lenuța era șomeră. Salariul ei pentru locuința proprie tot trebuia plătit.
Nu ca și cum ar fi locuit acolo, dar tot contorul și facturile erau.
Au decis să dea Alina la grădiniță ca să revină Lenuța la job, dar un lucru important s-a întâmplat ce a schimbat puțin povestea.
De când Magda a abandonat familia, Alina abia spunea câteva cuvinte. Era mică, nu înțelegea.
După un an, când mama nu mai era, Alina a început să-i spună mamă Lenuței. Și nu doar să o numească, chiar să o creadă. Ca și cum Magda nici n-ar fi existat.
Practic, fetița crescuse cu Marcu și Lenuța, ca o familie simplă. Faptul că Lenuța era bunică a plecat din ecuație.
Odată, mai în glumă, Lenuța a zis:
De ce Marcu nu se-nsoară cu mama? Trăim împreună doar coabităm!
Au râs toți. Dar ideea nu s-a mai lăsat plecată. Mintea a căutat în jur.
Marcu, a zis Lenuța curajoasă, Alina crește, va pune întrebări. Pe mine mă consideră mamă, pe tine tată.
Dacă-i spunem că-s bunica, o traumatizăm. O să întrebe unde-i mama. Ce-i spunem?
Ăăă, răspunse Marcu.
Că mama v-a părăsit? întrebă Lenuța. Încă o traumă! Și Magda, știm amândoi, greu să mai apară!
Propun să ne căsătorim oficial, să fim soț și soție în acte. Pentru Alina, vom fi mamă și tată.
Vom trăi ca și până acum, ca vecinii. Când o prindem pe Magda, cerem să semneze renunțare și eu adopt Alina. Va fi familie completă! Cel mai important, fetița scapă de atâtea traume!
Parcă merge, acceptă Marcu, dar mai e un aspect… se referea la nevoile personale.
E treaba ta, zise Lenuța calm. Esențial e să protejăm copilul. Dacă tatăl are nevoie de altele, nu mă privește! Rămânem ca și până acum!
N-au făcut nuntă, doar la primărie. Au continuat să trăiască ca și orișicând: ca vecini.
Fetița merge la grădiniță, părinții merg la muncă. Gospodărie împreună, cresc Alina. Că dorm în camere separate, e modern și higienic. Și e și legea cu granițele personale.
Un an așa. Din nou, aceeași bani, dar s-au descurcat ca familie adevărată.
Odată Marcu a venit de la job ușor încălzit. De la teambuilding nu și-a găsit nimic, dar cheful era. Acasă îl aștepta soția oficială, cu zece ani peste vârsta lui.
Nici nu știa cum a ajuns în camera Lenuței, iar dimineața îi era jenă.
***
Când Marcu a ajuns în bucătărie, îl așteptau nu doar micul dejun, ci și o discuție serioasă.
Putem, începu Lenuța, să fim împreună nu doar pentru Alina, ci și pentru noi. Cu gospodăria suntem deja la punct, acolo nu-i problemă. Oficial suntem în căsătorie. Dacă te mulțumește noaptea trecută, putem fi o familie adevărată, cu tot ce implică.
Marcu nici nu s-a gândit mult:
Desigur, Lenuța… hmm… Lenuță! Nu doar că-s de acord, cu ambele mâini da! s-a apropiat, a luat-o în brațe și a sărutat-o.
Iar Lenuța asta parcă a și așteptat. Micul dejun a rămas pentru mai târziu, căci s-au întors în dormitor.
Apoi, când totuși au mâncat, Lenuța zise:
M-am gândit, dacă suntem familie pe bune, am câteva propuneri!
Ascult, soție înțeleaptă! Marcu zâmbi.
Propunerile erau bune, interesante, dar la marginea gândurilor tot mai apărea Magda.
Dacă se întoarce? Dacă începe scandal? Dacă îi spune tuturor, și Alinei, că Marcu s-a însurat cu fosta soacră?
Gândul ăsta-i punea să tremure. Și spaimele, se știe, se împlinesc când nu te aștepți…
