Vis cu ochii deschiși.
Vlad zâmbi către băiețel:
Bună, ți-am adus un îngeraș, spuse el privindu-l cu grijă pe cel mic. Nu vrei să-l primești?
Domnule doctor Vlad Manea, o doamnă vrea neapărat să vorbească cu dvs., auzi vocea tensionată a asistentei lui, Camelia, la telefon.
Și ce vrea? întrebă Vlad destul de iritat, pentru că după divorț nu mai aștepta nimic bun de la femei, decât pretenții și insistențe.
Are un băiețel bolnav, iar programarea pentru operație e peste foarte mult timp…
Am înțeles! o întrerupse el. Nu suntem fundație de caritate, să apeleze acolo.
Închise telefonul și se lăsă pe spate în scaun. Aproape se făcuse un an de când fusese nevoit să treacă printr-un divorț dureros, soția dorindu-și aproape tot ce construise el, deși nu lucrase vreo zi în viața ei.
Prea târziu își dăduse seama cu cine s-a căsătorit…
Vlad era un neurochirurg renumit, dedicat copiilor. Clinica la care lucra era singura din județ care efectua cele mai dificile intervenții.
Avea succes, respectul colegilor, însă divorțul i-a zdruncinat complet încrederea în familie.
Acum, doar două cățele îi țineau companie și îi alinau sufletul.
Vlad aruncă o privire la cele două poze din ramă, așezate pe birou. Frumoasa Zâna, un golden retriever de toată frumusețea, îl privea parcă zâmbind.
În cealaltă poză era Max, un cățel serios, care-i intrase în viață acum trei ani. Găsise puiul abandonat lângă spital, într-o seară în care ieșea sleit de oboseală din sala de operații.
Fosta soție nu fusese deloc încântată de el, dar puiul rămăsese cu Vlad…
Seara, Vlad a decis să iasă cu patrupedele în parc. Era cald, de iulie, și ajuns la lac, le-a lăsat libere să alerge.
Zâna și Max erau foarte sociabili. Vlad le-a aruncat o jucărie de cauciuc și a râs când au început să concureze care ajunge prima.
Atunci simțea liniște și bucurie. S-a așezat pe o bancă, lângă apă.
Telefonul a vibrat. A citit un mesaj de la Camelia: fetița ei s-a îmbolnăvit și nu poate veni la lucru a doua zi.
A pus telefonul la loc și și-a căutat cățeii din priviri. Stăteau pe malul lacului, lângă un băiețel ce-i mângâia blând pe spate și le povestea ceva.
Un zâmbet larg i s-a așternut pe chip. Animăluțele lui făceau mereu prieteni.
Bună! Nu ți-e frică de câini mari? întrebă Vlad așezându-se pe iarbă, lângă Max.
Bună ziua! spuse băiatul întorcându-se spre el. Bunica zice că animalele sunt îngeri care ne ocrotesc toată viața.
Și are dreptate, răspunse Vlad, observând sub ochii băiatului cearcăne adânci. Ea e Zâna, el e Max.
Câini buni, zâmbea copilul. Sunteți norocos, aveți doi îngeri!
Ți-ar plăcea să ai un cățel? întrebă Vlad, observând urme de injecții pe brațe.
Mama și bunica nu mă lasă, răspunse trist băiatul.
Și tatăl tău? Vlad fu surprins de ochii maturi, pătrunzători, ai copilului.
Nu am tată, îl privi direct băiatul. Bunica spune că a fost un om rău…
Ai fugit de lângă mama, nu? ghici Vlad. O să fie foarte îngrijorată…
În capul meu crește o umflătură și voi ajunge și eu acolo, spuse copilul arătând spre cer. Mama plânge în fiecare seară, îi e frică să nu mă piardă, dar eu nu am niciun înger…
Dar medicii ce zic? Vlad înghiți în sec. De ce nu ești tratat?
În oraș e un doctor care mă poate salva, dar n-avem bani destui, zise băiatul strângând-o pe Zâna. Bunica spune că doctorul e tot ca tata, pentru că nu vrea să ne ajute.
Bunica ta vorbește bine, răspunse Vlad, bucuros că nu cunoaște acea doamnă cu limbă ascuțită ca un bisturiu. Cum te cheamă, puiule?
Laurențiu, îi zâmbi băiatul. Mulțumesc!
Pentru ce? întrebă mirat Vlad.
Pentru îngerii buni, spuse Laurențiu, îmbrățișându-l pe Max.
Laurențiu! Unde ești? se auzi brusc un strigăt disperat.
E mama… copilul s-a ridicat repede și s-a îndreptat spre glas.
Vlad îl urmărea gânditor. Zâna și Max plângeau înfundat.
Pe bancă, pe locul unde stătuse băiatul, rămăsese un telefon…
*****
Dimineața următoare, Vlad a observat că Zâna nu l-a trezit ca de obicei, nici împreună cu Max, nici singură. Frumoasa cățelușă stătea pe canapea și, când a văzut stăpânul, a scâncit încet…
La plimbare s-a ținut mereu în urmă, nu s-a jucat deloc. Vlad s-a neliniștit și a dus-o de urgență la veterinar.
I-au făcut analize, investigații, iar a doua zi a primit verdictul:
Îmi pare foarte rău, dar la Zâna nu se mai poate face nimic, îi înmână medicul un pachet cu calmante. E singurul ajutor, să nu sufere.
Și chiar nu există vreun veterinar care să poată opera tumoarea? întrebarea lui Vlad era plină de speranță.
Există o clinică la Cluj, dar acolo listele sunt pline luni bune înainte. Iar Zâna are nevoie de ajutor ACUM, i-a înmânat medicul un număr de telefon: Au refuzat deja cazuri ca al ei.
Plec cu primul tren, spuse hotărât Vlad. O las la internat, sub supraveghere.
A luat bilet pentru dimineață. Nu avea urgențe în clinică și și-a luat liber.
A sunat de două ori la clinica de la Cluj. I s-a refuzat ambele dați, invocând programul aglomerat al specialistului necesar. Vlad nu putea accepta să-și piardă cățelușa!
Călătoria însă a fost degeaba. Trebuia să se înscrie pe listă, doar când venea rândul, urma să fie contactat.
Nici rugăminți, nici bani nu i-au deschis vreo ușă. A plecat trist, cu sufletul greu.
Direct de la gară a mers la clinica veterinară unde Zâna era internată.
Inima n-a mai rezistat, îmi pare tare rău… îi zise medicul conducându-l la Zâna.
Fetița mea, de ce așa?… își luă cățelușa în brațe, suspinând pentru prima dată după mult timp…
*****
Zâna! Vlad s-a trezit urlând.
Pe pat, Zâna și Max îl priveau, speriați de strigătul stăpânului.
Zâna se apropie și îl lingea cu drag pe obraz. I-a cuprins capul cu ambele mâini și și-a sprijinit fruntea pe blana ei de aur.
Încă îi simțea neputința, frica ce-l cotropise, când a crezut că o pierduse.
Îi apărea în minte chipul lui Laurențiu, slăbit, bolnav, și degetul său subțire ce arăta spre cer.
Cum să se simtă o mamă, știind că salvarea poate fi, dar nu e la îndemână niciodată?
Sunteți un om fericit, aveți doi îngeri! își aminti Vlad.
Se ridică de pe pat și întinse mâna după telefon…
*****
Vlad ținea în brațe un pui mic, golden retriever, abia făcuse două luni și era mult prea speriat.
Nu te teme, puiule, îl mângâie Vlad cu blândețe. Ai de împlinit o misiune importantă, să devii îngerul unui băiețel minunat.
Max și Zâna hoinăreau prin tufișuri. Vlad a dat întâlnire în parc. Nu voia să fie rece, ca la spital. Studiase dosarul lui Laurențiu, nu mai putea amâna operația.
Nenea cu îngerii! strigă o voce de copil, făcându-l pe Vlad să tresară și să se întoarcă. Mă bucur tare mult să vă văd din nou!
Vlad îi zâmbi lui Laurențiu, coborî în genunchi în fața copilului:
Bună, ți-am adus un îngeraș, îl scrută atent din priviri. Nu-l vrei?
Dar… mama, se întoarse spre o tânără epuizată aflată în spate. Mami, pot?
Bună ziua, domnule doctor Manea, șopti Valentina. Îi este interzis copilului să stea cu animale…
Va locui la mine până Laurențiu e în spital, spuse repede Vlad. Îmi pare rău c-am refuzat atunci când ați venit la policlinică.
Sunteți om ocupat, Valentina căută altceva cu privirea, simțind totuși că acesta e Salvatorul copilului ei.
Mâine veniți la clinică, nu putem amâna operația, Vlad îl înmână pe cățel lui Laurențiu, văzând cum i se aprind ochii. În timp ce ești în spital, găsește-i un nume frumos.
N-are nume încă? se miră băiatul. Fiecare înger trebuie să aibă un nume…
Mulțumesc mult! în ochii Valentinei sclipeau lacrimi de bucurie.
Și nu-i interziceți să stea cu animalele, ele vindecă sufletul, Vlad zâmbi, urmărind-o pe Zâna, care încerca să-i lase băiatului un pupic de înger…
*****
Doi ani mai târziu
Vlad și Valentina îl priveau pe Laurențiu care ținea uriașul buchet de crizanteme albe.
Nimeni nu-l mai recunoștea pe energicul elev din băiețelul slab și bolnav pe care Vlad îl întâlnise în parc.
Operația a reușit, Laurențiu se refăcuse complet. Zeus, cățelul crescut între timp, îl aștepta la ieșirea din spital. I-a devenit cel mai bun prieten…
Mi-e teamă că Zâna, Max și Zeus n-o să stea liniștiți mult în mașină, șopti Vlad la urechea soției sale.
Festivitatea e aproape gata, îi răspunse la fel de încet Valentina.
Cred că directorul a lungit prea mult discursul, mormăi Vlad. Laurențiu nu poate sta locului o secundă…
Valentina zâmbi. Vlad devenise cel mai bun tată pentru fiul ei, i-a dăruit încrederea în îngeri. Și, ca într-un vis cu ochii deschiși, i-a împlinit dorința.
Băiatul ei e sănătos și va avea o viață fericită, vegheată mereu de îngeri.
Fiecare om, Vlad, trebuie să aibă un Înger!…
