Soțul meu și cu mine ne-am întâlnit neașteptat, fiind repartizați ca colegi de cameră într-un cămin din Chișinău pe durata studiilor universitare. La început, eram doar prieteni, dar treptat legătura dintre noi s-a adâncit și a devenit dragoste. Viața în cămin a fost plină de amintiri și nopți lungi, dar simțeam amândoi că a venit momentul să facem pasul următor și să ne construim propria familie.
După ce am început să avem slujbe mai bune și salariile noastre au crescut, am hotărât să investim într-un apartament modern în sectorul Râșcani. Pentru asta, a trebuit să vindem cele două camere de cămin pe care le dețineam. Toate planurile le-am ținut departe de ochii celor din familie, dorind să le facem o surpriză cu o petrecere grandioasă de casă nouă. Eram plini de entuziasm, pregătiți să ne deschidem o nouă filă în viață.
Totuși, fratele soțului meu, Alexandru, aflase despre intenția noastră de a vinde camerele și a venit la noi cu o rugăminte plină de emoție:
Vă rog, vindeți-mi mie camerele! Dar la un preț mai mic, că doar suntem din același neam. Eu am doi copii și nu pot plăti totul odată, dar vă dau în rate cât pot. Oricum, camerele astea nici nu valorează cine știe ce, de ce să le țineți?
Alexandru nu avea habar că tranzacția fusese făcută de mult și noi deja investiserăm banii într-un apartament cu trei camere și balcon larg. El și-a dat singur de gol, povestindu-i mamei despre noul nostru apartament, fără să știe că de fapt totul fusese făcut în mare secret.
În loc să se bucure pentru noi, fratele meu a rămas tăcut, ochii lui se aprinseseră de nemulțumire și a ieșit din casă fără să spună nimic. Era evident că spera să profite de moment, dar istetimea noastră a fost mai mare decât viclenia lui. O clipă plină de tensiune și emoție, unde adevărul a ieșit la iveală, iar fiecare a rămas cu gândurile lui în mijlocul unui Chișinău agitat, noi eram hotărâți să ne trăim fericirea fără regrete.
