Astăzi m-am gândit la prietena mea, Ancuța, o femeie descurcăreață din Chișinău, care avea propriul salon de frumusețe. Era de o bunătate rară și mereu umplea sufletul celor din jur cu mici atenții. Niciodată nu lua bani de la prietene pentru coafuri sau manichiuri, ba chiar se supăra dacă încercai să-i lași un bănuț. De multe ori am vrut să-i arăt, la rândul meu, recunoștința, așa că am ajutat-o cu fetele ei din prima căsătorie două domnișoare cuminți și joviale, crescute doar de ea.
Pe Ancuța soarta nu a cruțat-o când a venit vorba de bărbați. Primul ei soț, Ion, era de o zgârcenie greu de povestit. Nu punea preț nici pe strictul necesar al fetelor, iar asta a făcut-o să-l lase fără regrete. Al doilea soț, Marcel, s-a dovedit chinuit de gelozie a transformat căsnicia într-o întrebare nesfârșită unde, cu cine, de ce? Nici cu el n-a mers, ba chiar s-au despărțit rapid. Al treilea un anume Mihai a înșelat-o iscusit, crezând că nu-l prinde nimeni. Și din această poveste, Ancuța tot cu fruntea sus a ieșit, reușind să-și păstreze apartamentul din centrul Chișinăului și să nu-l împartă cu nimeni.
Cât despre mine, deși mereu încerca să-mi găsească o pereche ba cu vreo verișoară de-a ei de la Orhei, ba cu vreo vecină de bloc timpul și afacerile îi furau toate zilele. Până la urmă, tot viața a făcut haz de necaz și a întâlnit, pe neașteptate, un bărbat la taximetru: Radu, șofer dichisit, cu ochi verzi de smarald și zâmbet șugubăț. În ciuda temerilor că nu ar fi pe gustul ei, s-a legat ceva frumos între ei.
După doar o săptămână, Radu i-a făcut cunoștință cu mama lui, tanti Viorica. O femeie destul de aprigă, deși la prima vedere părea blândă ca o zi de toamnă. După ce s-au văzut de câteva ori, am observat că această doamnă era nelipsită din viața lor. La orice pas îi suna pe copii, venea pe la ei pe nepregătite, iar sfaturile ei nu lipseau niciodată. Îmi amintesc râzând cum o întreba pe Ancuța dacă îl sărută pe Radu înainte să plece la lucru, spunând că așa e într-o familie sănătoasă. Însă repede am priceput că nu era deloc dorită prezența ei constantă și autoritară.
Uneori, tanti Viorica se apuca să gătească cina la ore târzii doar ca să aibă motiv să rămână peste noapte. Radu părea mulțumit, ca un pui lângă cloșcă, bucuros să aibă două gospodine în casă, fără să priceapă efortul sau disconfortul pe care îl provoca această situație.
Am rămas cu un gust amar când, într-un final, Ancuța a decis să pună punct relației cu Radu, tocmai pentru a scăpa de prezența agasantă și sufocantă a soacrei. Am învățat că, oricât de frumoasă ar părea o poveste la început, e important să nu lăsăm pe nimeni să decidă în locul nostru cum trebuie să fie liniștea și fericirea în casa noastră. Poate că uneori, singurătatea e mai liniștită decât zgomotul unei familii perfecte doar din vorbe.
