PREA MULTĂ ÎN PROPRIA CASĂ
Elena și-a pus sufletul în fiecare cărămidă a casei, alături de soțul ei Ion. Când fiul lor, Lucian, s-a însurat cu Domnica, Elena a crezut cu toată inima: Acum va fi mai multă voie bună și căldură la noi. Dar după câteva luni, aerul din casă a devenit apăsător ca o plapumă uitată la uscat.
Domnica a deschis micul front mut. Mai întâi a mutat mobila fără să întrebe pe nimeni, apoi a aruncat draperiile vechi, dar dragi Elenei. Elena n-a zis nimic totul pentru fericirea lui Lucian. Dar Domnica nu se mulțumea. Visa să fie șefa absolută.
Mamă, aveți televizorul dat tare în cameră, iar eu mă doare capul, spunea ea la amiază.
Mamă, vă rog nu intrați în bucătărie când gătesc, mă încurcați, oftând, seara.
Fiului îi susura altceva la ureche: Mama ta s-a ramolit, cicălește mereu, mă critică din orice. Nu mai rezist, plâng toată ziua. Lucian era prins ca ceasul între două femei, dar cu timpul a început să-și asculte nevasta.
Totul s-a clarificat într-o seară plină de frig. Elena s-a îmbolnăvit, avea febră. A venit în bucătărie să ceară un ceai, dar a auzit cearta din sufragerie.
Lucian, zicea Domnica, nu mai suport! Mama ta are cea mai mare cameră. Hai să o mutăm în anexă, la vară îi va fi mai liniște, și nouă mai mult loc. Sau, de ce nu… poate la sora ei la țară?
Lucian era cuprins de dubii: Cum să facem, Domnica… e totuși casa mamei.
Era a ei, acum e a noastră! a tăiat Domnica. Dacă rămâne, eu plec la părinții mei. Decide.
Elena n-a așteptat răspunsul lui Lucian. A intrat în cameră, palidă, dar cu fruntea sus.
Nu ai de ce să alegi, a spus cu glas domol. Domnica are dreptate, casa trebuie să fie a familiei. Dar după acte, e a mea. Nu mă mut în anexă. Lucian, te iubesc, dar dacă crezi că mama ta nu mai are loc aici ușa e deschisă pentru amândoi. Strângeți-vă lucrurile.
Domnica conta pe slăbiciunea soacrei, dar a dat greș. Lucian, văzând lacrimile mamei și calculul rece al nevestei, a prins din nou curaj. În acea noapte n-a plecat. A plecat Domnica, strigând că vor regreta.
A trecut un an. Lucian locuiește cu Elena, și-a rămas fără drame, ba chiar a găsit o femeie care aduce liniște și respectă valorile vechi. Elena și-a dat seama de un lucru: bunătatea nu trebuie să fie fără apărare. Dacă primești pe cineva în casă, ai grijă să nu te arunce în stradă pe nesimțite.
