Foștii rude
Familia mea nu a rezistat. Nici nu mi-am mai dorit să încerc prea tare: Viorica, soția mea, a aflat că soțul ei are un copil cu alta un băiat. A fost dureros, rușinos, dar a trecut. Trebuie să merg mai departe, îmi spuneam seara, când rămâneam singur.
Rudele lui, adică sora și mama lui, au rămas de partea mea. Nu acceptau noua lui soție, pe Cristina, deși îi născuse recent un copil, și-i spuneau între ele fățoasa sau, uneori, răsfățata. Cristina era cu mult mai tânără decât Vlad și spun mereu că a venit la totul gata, deși el a plecat la ea, nu invers.
Și-a umflat buzele ca la televiziune, spunea Adina, sora lui Vlad, fardându-și obrajii proeminenți, moșteniți de la bunicul din nordul Moldovei. Fără rușine, fără suflet!
Sărmane Rareș, ofta mama lui Vlad, gândindu-se la nepotul ei, cu cine a rămas el acum? Copilul are nevoie de tată, într-un timp așa dificil al vieții lui!
Dar Anca nu-i împotrivă să-l vadă pe Vlad, o liniștea Adina pe mamă, după ce-și strânsese trusa de machiaj. Dacă era după mine, îl lăsam pe drumuri! Bine că n-a dat peste una mai rea!
Acuma Vlad o fi ocupat și el cu copil mic acasă, se zbătea mama, să vezi că și nevasta va începe să ceară din ce în ce mai mult.
Să ceară! Poate îl așază și pe el la locul lui! zâmbi Adina și și-a luat mama în brațe. Nu-ți fă tu griji, mamă. Vlad ține la Rareș, nu-l uită el așa ușor.
Să dea Dumnezeu, ofta bătrâna, că mie mi se urcă tensiunea ori de câte ori mă gândesc…
După plecarea Adinei, bătrâna s-a așezat la telefon și a format, cu mâini tremurânde, numărul meu.
Bună, Ancuța! m-a întâmpinat cald, voiam să vă invit, pe tine și pe Rareș, la noi, în weekend. Mi-e dor de nepot ca de zilele bune!… Nu puteți? Aveți teză la matematică?… Păcat… Să ai grijă de el, ține-i pumnii din partea mea! Vă pup…
Telefonul a sunat fix când încercam dis de dimineață să găsesc un loc de parcare la liceul nou al lui Rareș. Mutarea asta a fost ideea lui Vlad, care nu o găsea destul de bună pe cea anterioară prea ușoară, spunea el.
Am cedat atunci nevoilor lui, așa cum cedam în toate de teamă să nu se destrame totul. Dar n-a folosit la nimic, tot am ajuns la divorț.
Nu mă împotriveam ca Vlad să își vadă copilul, sau ca Rareș să aibă legătură cu noua familie a tatălui său. Dar după divorț, Rareș a bătut din picior că el n-are tată!.
La bunica nu mai merg! s-a oțărât el imediat ce am închis telefonul.
Rareș, nu e corect față de bunica, încercam să-l conving, ea ține la tine ca la ochii din cap.
Poate să fie tatăl meu pe acolo! Nu-l iert, a trădat!… a trădat pe toți! Vreau să schimb și numele, și prenumele!
Cum să le schimbi, Rareș? m-am împiedicat, și cu ce să le înlocuiești?
Nu m-am gândit încă, a luat repede ghiozdanul și a țâșnit din mașină, lăsându-mă descumpănit.
Privindu-l cum merge spre școală, nu puteam să nu văd cât seamănă cu Vlad de tânăr.
Pe la prânz am primit apel de la Adina, care mă invita la masă. Făceam des asta înainte: biroul ei era aproape de cabinetul stomatologic unde sunt asistentă.
Dle doctor Popa, pot lipsi de la unu la două? am cerut voie.
Du-te, numai vezi să nu întârzii, la două avem extracție dificilă, a aprobat doctorul.
Da, promit, i-am răspuns, și am sunat-o pe Adina: La 1 și 10 la Colțul vesel?
Perfect! a zis ea.
La 1 și 15 m-am așezat la masă și am ales ceva de la meniul zilei. Adina a apărut gâfâind.
Pentru mine la fel! i-a strigat ospătăriței, ștergându-și grăbită fruntea. Se vedea că are ceva pe suflet.
Ce ai, Adina? Nu-mi spune c-a cerut Luchi mâna! am glumit eu, cunoscând situația ei: de ani buni îl aștepta pe Lucian s-o ceară în căsătorie, dar bărbatul era veșnic nehotărât.
Nu! a scuturat din pumni, am găsit planul perfect ca să o dau pe fățoasă în vileag! Se vede cu un bărbat însurat!
Păi și ce, nu se mai poate? Acum e nevasta oficială a lui Vlad, am zis eu, văzând cum ospătărița aduce felul întâi.
Adina a bătut discret cu degetul în masă:
Nu înțelegi! Numai bărbații altora o atrag!
Adina, mie nu-mi mai pasă, ne-am despărțit. Să facă ce vrea Vlad cu viața lui.
Nu era chiar adevărat încă mă durea, dar mă și forțam să trec peste.
Ai văzut copilul ei? a insistat Adina, Să nu mai spui cuiva, dar nu seamănă deloc cu Vlad!
Cum adică? am ridicat sprâncenele. Chiar Vlad mi-a spus de băiat când Cristina era însărcinată în șase luni.
Nu-i copilul lui! a spus ea sigură, și-o să dovedesc!
Cum? am întrebat, gustând din supă.
ADN! a șoptit Adina, ștergând lingura cu șervețelul: tehnologia de azi salvează familia! Dacă demonstrez, o să-l iei înapoi pe Vlad?
Adina, nu înțelegi Problema nu e la mine, ci la el. El a iubit alta. E normal, Cristina e tinerică, arătoasă… așa că…
Pfui! S-o vezi tu pe fățoasa aia! Prefer să nu zic, vai de ea! a pufnit, respingând farfuria.
Ea e alegerea lui Vlad, nu a mea, am zis eu deloc convins.
Ascultă aici: a acceptat testul! a declarat solemn Adina.
Test de paternitate?
Mda! I-am arătat poza cu fățoasa în brațele altui bărbat! Vlad a încercat s-o scoată la capăt, dar l-am rugat s-o facă, pentru sufletul nostru de familie. I-am promis că dacă rezultatul e curat, o primim în familie. Așa l-am convins!
Adina, te rog. Lasă-te de prostii, am încercat s-o opresc Pentru ce să răscolim totul? Vlad m-a uitat, Rareș nici nu mai vrea să-i pronunțe numele.
N-o las așa! s-a înverșunat ea, să-i ajungă ce ne-a făcut; și-acum vrea să-l facă și de râs pe Vlad!
Dar nevasta lui e de acord cu testul? am întrebat.
Nu-i nevoie, în unele laboratoare se poate și anonim. Pentru uz personal, fără nume, pricepi?
Da. Dar tu de ce te bucuri așa?
Rezultatul nu va ajunge la tribunal, dar o să-l lase Vlad singur pe fățoasă!
Mi s-au făcut milă de copil. N-avea nicio vină. De fapt, cred că-i copilul lui Vlad. Am văzut cum i s-au umplut ochii când vorbea de Cristina. Știam cum o privea.
Eu cred că e copilul lui Vlad, am spus, scoțând cardul să plătesc.
N-are cum! Adina mi-a arătat cu un gest rapid un recipient tip stilou din plastic, în care se vedea ceva moale.
Ce-i asta? am vrut să-l iau în mână, dar m-am răzgândit.
Am convins-o pe Irina, prietena mea, să ia câteva fire din părul băiatului ei pentru test. Rezultatul clar: nu e copilul lui Vlad!
Adina, nu-i corect, e minciună, e ilegal! aproape am țipat.
Ce a făcut Cristina familiei noastre e mai grav! Mamă n-are voie nici să vorbească despre asta, uite la ea! a băgat recipientul în geantă și a ieșit, regretând poate că mi-a spus.
Și eu regretam. Niciodată nu credeam că minciuna poate repara ceva. Ba chiar de obicei lovea și mai rău. Am vrut să-l sun pe Vlad și să-i spun tot, dar nu aveam curaj.
Cu mulți ani în urmă, voiam să mă duc la Cristina să-i spun să ne lase în pace. Eram prea laș. Am ajuns la ea la bloc și am văzut-o chiar la poartă, însă era deja însărcinată.
Nu poți trăi cu trecutul!, îmi repetam, dar tot nu puteam uita: Rareș îi semăna leit tatălui lui din tinerețe. Iar rudele fostului soț tot mă căutau și mă susțineau.
Am luat decizia bruscă: i-am propus fiului meu să ne mutăm într-un alt oraș, la vreo două mii de kilometri distanță, să schimbăm tot. Rareș n-a vrut la început: a doua schimbare de școală era prea mult pentru el. Totuși, l-am convins.
N-am spus nimic Verei, socră-mea, nici Adinei, de teamă. Când le-am anunțat că ne mutăm și am venit să ne luăm rămas bun, Vera era cât pe ce să leșine.
Cum adică vă mutați? Unde? a exclamat, la București?
În apropiere. În Ploiești. Am găsit și locuință, am liniștit-o, și peste doi ani Rareș dă la universitate în București.
Înțeleg, dar… mi-e greu să nu vă am aproape. a oftat, ștergându-și o lacrimă.
Lasă, bunico. O să ținem legătura pe telefon, și ți-am adus tableta. Hai să îți arăt! a încercat Rareș să o înveselească.
Dar pe tabletă n-am cum să te strâng la piept, dragul bunicii… s-a întristat biata femeie.
Nici Adina nu era mai veselă.
Și nu mi-ai zis nimic! m-a dojenit. așa prietenă să tot ai!
Am vrut să nu mă lași să plec, Adinuca, i-am spus sincer.
Când Rareș s-a retras cu bunica să-i explice tableta, am întrebat-o pe Adina dacă a reușit să facă testul ADN.
Ce să-ți spun! Mare surpriză! a răspuns, testul a arătat 99% compatibilitate! Deci ori fiul Irinei e nepotul meu, ori Vlad a aflat de plan și a dat el probele!
Lasă-i în pace, Adina. Trăiește-ți viața, am vrut să o iau în brațe, dar s-a tras:
Să nu-mi spui că tu ai făcut ceva! a spus, indignată.
N-am avut nicio treabă, stai liniștită.
Vlad mi-a promis c-o să țină secretul și să n-o facă pe Adina să sufere. O iubeam amândoi, chiar dacă uneori era cam impulsivă.
Înseamnă că Irina nu mi-a spus tot! a adăugat ea, privindu-mă trist, tu rămâi singura mea prietenă! Și mă lași singură!
Vino la noi! am schimbat subiectul Lasă-l pe Lucian, nici nu merită.
Chiar mă gândesc… m-a strâns în brațe Adina, o să vin, să știi!
****
Tocmai puneam perdele noi în apartamentul nostru, când am primit un apel.
Ce, v-ați despachetat deja? am auzit-o pe Adina, entuziasmată, faceți-vă bagajul înapoi!
Ce s-a întâmplat? am întrebat.
Lucian a auzit că vreau să-l las, și m-a cerut! Facem nuntă peste o lună! țipa ea în telefon, Doamne, sunt atât de fericită, că am invitat-o și pe Cristina, îți dai seama?
Felicitări! am zis, doar promite-mi că n-o să-i mai spui fățoasa, îi zice Cristina.
Măcar pentru moment, promit… a zis ea, dar nu s-a ținut de cuvânt.
