Fostul meu nu dădea nici măcar un leu pentru copiii noștri, dar l-am văzut cumpărând pantofi scumpi …

Hai, trebuie să-ți povestesc ceva ce mi s-a întâmplat zilele trecute, că încă mai râd și acum pe tema asta. Deci, eram în Mall-ul din Chișinău cu copiii mei, căutam și noi niște papuci prin magazine, că deja erau cam jerpelite ale lor de la școală. Aici începe partea bună: îl văd pe fostul meu, Ionel, acela care de luni de zile nu a dat nici măcar un leu moldovenesc pentru copii, mereu cu nu am bani, am probleme financiare când îl rugam să ajute cu ceva rechizite sau îmbrăcăminte.

Băi, dar el era acolo, în cel mai scump magazin de încălțăminte din mall, cu cei doi copii ai soției lui numai ce-i cumpăra pantofi sport de firmă, de parcă era nu știu ce om de afaceri. Mi s-a urcat sângele la cap, dar n-am făcut scandal. Am luat o gură adâncă de aer și m-am gândit: Nu rămâne așa!

M-am apropiat cu copiii de mână, fix când Ionel era cu nasul în telefon și copiii acelor erau la proba unor Nike de 4000 lei bucata. Vânzătoarea strângea cutiile.

Bună ziua, doamnă, aveți modelele astea pe mărimile 32 și 35? zic cu cel mai amabil zâmbet.

Vânzătoarea s-a uitat la mine nițel confuză.

Sigur pentru?

Pentru copiii mei, am răspuns eu, dar apoi am ridicat puțin vocea: Soțul meu o să plătească totul, nu-i așa, dragule?

Ionel s-a uitat la mine ca și cum l-a aruncat cineva într-o apă rece. Ochii mari cât cepele.

Ce? începe, dar eu deja îi așezam pe ai mei să probeze pantofii.

Da, da, el achită totul, îi spun calm vânzătoarei. Suntem o familie mixtă, știți, asta e, avem și copiii lui și ai noștri, el insistă să-i trateze la fel, nu-i așa, dragule?

Ionel, roșu ca sfecla, deschide gura să se certe, dar vânzătoarea aduce cutiile și eu îi arunc un zâmbet ironic.

Le vin perfect, doamnă. Le luăm.

Apoi, cât vânzătoarea nota totul, am văzut niște adidași sport frumoși, corali, fix pe stilul meu pe raft.

O, doamnă, îmi dați și aceia mărimea 38? Cei corali.

Pentru doamna? întreabă ea.

Da, pentru mine îi spun, încercându-i imediat. Ah, îmi vin de minune! Vedeți că mai aveți și niște pantofi negri, eleganți? Am nevoie de ei pentru muncă.

ÎNCĂ? abia rostește Ionel, gâtuit.

Dragă, nu fi zgârcit îi spun cu glas blând. Știi că am nevoie de papuci comozi la serviciu, iar sport sunt pentru când duc copiii la parc. De câte ori ți-am zis că îmi trebuie papuci noi?

Vânzătoarea, habar n-are de telenovela de lângă ea, doar zâmbește și notează.

Perfect, deci opt perechi spune ea și începe să calculeze pe calculator.

M-am ridicat, i-am pupat pe copii și m-am apropiat de Ionel.

Bine, dragule, eu mai am cumpărături de făcut. Copiii rămân cu tine, după ușă să-i aduci pe acasă, da?

N-apucă să reacționeze, că iau plasele cu papuci pentru COPIII MEI și pentru MINE și ies relaxată spre ieșire, simțindu-mă ca o regină.

Ultimul lucru pe care-l aud e vânzătoarea:
Sunt 50000 de lei. Plata cash sau cu cardul, domnule?

Abia când am ajuns în parcare mi-am permis să râd cu poftă. Fața lui Ionel era priceless! Am aruncat o privire la adidașii mei noi și am zis: Asta da, justiție divină.

Seara, când mi-a adus copiii (normal, cu jumătate de oră întârziere), avea o mutră undeva între indignat și resemnat. Cei ai nevestei nu erau cu el.

Ce ai făcut tu e începe el.

Ce? îl întrerup cu o privire inocentă. Că m-am asigurat că și COPIII TĂI au papuci noi? Nu trebuie să-mi mulțumești, dragă, e cel puțin ce puteai să faci.

Stă un pic, dă din cap.

Opt perechi OPT. Tu chiar aveai nevoie de DOUĂ?

Nu știi niciodată când ai nevoie de încălțări comode, dragule. Și, ia zi tu, câte luni ai restanță la pensie? Gândește la asta ca la o plată în avans.

Ești nebună.

Nu, sunt obosită îi spun și e diferență. Acum sunt și bine încălțată.

Se întoarce să plece, dar înainte să urce în mașină îl aud murmurând:
Opt perechi iese mai scump decât pensia

Bravo, geniu, mă gândesc eu, trăgând ușa.

Copiii au venit în fugă, m-au îmbrățișat cu bucurie, încântați de papucii lor noi. Eu am purtat coralii la plimbare în seara aia și m-am simțit extraordinar.

Am greșit? Poate.
Îmi pare rău?
Nici măcar o secundă. Și tu ce-ai fi făcut dacă erai în locul meu?

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

2 + eleven =

Fostul meu nu dădea nici măcar un leu pentru copiii noștri, dar l-am văzut cumpărând pantofi scumpi …
Ea a plecat, lăsându-mă pe mine și pe fiicele noastre pentru un bărbat bogat… Apoi am dat peste ea într-un supermarket