Act de donație pentru nepot
Livia, nu te mai foi. Ia loc și semnează. Pixul e pe masă, actul în fața ta.
E treabă de cinci minute, dar gălăgia ține o seară întreagă, spuse Victor Ilie cu glas răgușit, potrivindu-și ochelarii și sprijinindu-se din greu cu coatele pe masa din bucătăria tapetată cu mușama veche, zgâriată de cuțite.
Sora cea mică stătea relaxată pe scaun, picior peste picior, butonând tacticos pe smartphone cu unghiile proaspăt făcute. Pe Livia nici nu se obosea să o privească.
Nu semnez așa ceva, tată. Înțelegeți ce faceți?
Practic mă dați afară din casă, vocea Liviei tremura, dar își ținea ochii fixați pe Victor Ilie.
Hai, nu exagera, Livia. N-o face dramă, Otilia nici nu ridică privirea. Ai cameră? Ai. Te dă cineva afară acum? Nu. Stai acolo până te măriți.
Apartamentul trebuie să rămână lui Matei. E vorba de continuitate.
Matei are deja două apartamente, Otilia! Unul primit de la Ilie, altul de la bunici!
La ce-i trebuie unui copil de doi ani al treilea apartament, dacă mătușa lui nu rămâne cu nimic?
Mariana, mama, a pus o farfurie cu fursecuri pe masă, evitând să privească spre fiica cea mare.
Liviuța, hai, pe bune, de ce ești lacomă? Ești fată deșteaptă, muncești, ai carieră.
Otiliei îi e greu, e cu copil mic.
Noi am discutat și am hotărât: nepotul este viitorul nostru.
Iar tu… ești femeie. O să te măriți, te va lua bărbatul tău.
Ce nevoie ai de bătăi de cap cu proprietatea?
Bătaie de cap? Mamă, vorbești serios? E dreptul la acoperiș deasupra capului!
Dacă mâine… dacă vi se întâmplă ceva, Otilia mă dă afară pe loc să închirieze sau să vândă apartamentul. Nu înțelegeți asta?
Otilia, în sfârșit, și-a lăsat telefonul și i-a aruncat Liviei o privire prefăcută de compasiune.
Livia, pur și simplu ești geloasă. Pentru că eu am soț de succes și sunt mamă împlinită. Tu ai fost mereu… ce te interesează pe tine în afară de cifre și hârtii? Nimic! Familia e altceva. Totul pentru copii.
Părinții au dreptate, Matei are nevoie de un start bun.
Tu ai frumusețea ta, ai caracterul tău.
Găsește un bărbat serios și ți se vor rezolva toate problemele.
Nu semnez niciodată renunțarea, spuse rar Livia. Mâine mergem toți la notar, dar eu nu voi semna, ci voi contesta prostia asta.
Victor Ilie lovi masa cu palma.
Ajunge! Eu sunt capul casei. Așa am hotărât. Dacă vrei să rămâi în familie, faci ce ți se spune.
Nu fi egoistă și gândește-te la nepotul tău.
Livia a plecat în camera ei și a încuiat ușa. O ardea pieptul. Privea rafturile de cărți, cactusul din ghiveciul ciobit, comoda veche pe care o șlefuise și o vopsise cu trei ani în urmă.
Acest apartament era singurul spațiu unde se simțea acasă.
Ce să facă? Părinții, după ce vor trece proprietatea pe numele nepotului, Otilia o va da afară fără scrupule. De asta era sigură.
Dincolo de perete se auzea vocea stinsă a Otiliei.
Mamă, să-i spui să vină mâine în bej, că la poză la notar, altfel o să arate ca o umbră.
Și ar trebui să schimbăm broasca la ușă după acte, ca să nu aibă chei decât noi.
Dacă Livia bate la ușă, nu moare!
Livia închise ochii. Știa că părinții erau complet sub influența Otiliei.
Otilia știa exact cum să-i manevreze le aducea pe Matei de câte ori cereau, făcea cadouri, și tot povestea ce om deosebit e soțul ei, Ilie.
Părinții, firește, se topeau pe loc. Iar Otilia, ca picătura de apă, a săpat până și-a atins scopul.
Discuția despre cum locuința părinților trebuie musai să fie a fiului ei a început-o Otilia încă de anul trecut. Și după 12 luni a obținut ce-a vrut.
***
Dimineața, Livia a ieșit în bucătărie când toți erau acolo. Otilia, elegantă într-un costum de mătase, stătea lângă frigider, iar părinții hrăneau nepotul cu terci.
Bună dimineața, renunțătoareo, chicoti Otilia. Actele sunt gata, mașina lui Ilie vine în jumătate de oră. Mergem cu stil.
Nu vin cu voi, răspunse Livia. Ne vedem direct la notar.
Cum vrei. Orgoliul costă scump, Livia. Să nu te văd că faci naveta cu transportul în comun până la pensie, Otilia le făcu cu ochiul părinților.
Victor Ilie tăcea. Îi era vizibil stânjenit. Dar să-i dea dreptate Liviei însemna să le înfrunte pe mamă și soră.
Cu siguranță, dacă ar fi avut curaj, ar fi ales corect, dar deja era târziu.
Biroul notarial era în centrul orașului. Livia a ajuns prima și își aștepta familia pe scări.
Când a oprit SUV-ul negru al lui Ilie, Otilia a ieșit energic, urmați de părinți.
Ilie a rămas la volan i-a făcut cu mâna Liviei prin geamul fumuriu.
Înauntru era cald. Notara a întins hârtiile.
Bun, apartamentul din… Este privatizat Astăzi facem actul de donație pe un minor…
Stați, a întrerupt-o Livia. Vreau să întreb aici, de față cu dumneavoastră: mamă, tată, realizați că prin acest act mă lăsați fără drept la moștenire?
Livia, iar începi… oftă Otilia, admirându-și unghiile.
Întreb părinții!
Mariana s-a fâstâcit.
Draga mea, am vorbit… îi trebuie mai mult lui Matei. Afacerea lui Ilie poate cădea oricând. Altfel, copilul are siguranță.
Și eu?
Părinții nu au răspuns. Notara a ridicat ochii din acte.
Sunteți trecută cu domiciliu aici?
Da. Și am drept la cotă parte, de care mă obligă să renunț în favoarea nepotului.
Atunci, a închis pixul notara, există conflict de interese. Trebuie să port discuție cu fiecare, separat. Rog pe toți să părăsească încăperea, în afară de Livia Victor.
Otilia s-a aprins.
Ce discuție? S-a hotărât, plătim onorariul!
Otilia Ilie, ieșiți vă rog. Dacă nu, opresc procedura!
Când ușa s-a închis, notara s-a uitat la Livia.
Spuneți, repede și clar.
Livia a povestit tot: despre cele două apartamente ale lui Matei, despre presiunile părinților, despre datoriile lui Ilie. Notara a ascultat, fără să o întrerupă.
Uite, Livia. Nu pot interzice părinților să dispună de proprietatea lor. Dar văd că sunteți presată.
Faceți așa: sora dvs. a zis că soțul are afacere. Întrebați-o, de față cu părinții, de ce nu trec apartamentul pe numele ei direct. O să vă surprindă răspunsul.
Reveniți în sală mai liniștită.
Bine, semnez. Dar am o condiție, spuse Livia, privind direct la Otilia.
Otilia zâmbi triumfătoare.
În sfârșit, ai devenit rațională! Care e condiția?
Să trecem apartamentul nu pe numele lui Matei, ci pe al tău, Otilia. Dacă tot vorbim de cuibul familiei, să fie al tău.
De ce să așteptam majoratul copilului?
Otilia ezită vizibil.
Mai bine pe Matei. Taxe, hârtii și așa au vrut părinții
Eu cred, Livia s-a întors spre părinți, că Otilia nu vrea pe numele ei, pentru că Ilie e până în gât în datorii cu firma.
Și vrea să poată vinde apartamentul dacă e nevoie.
Cine administrează averea lui Matei? Ea! Îți faci spatele asigurat, soră?
Victor Ilie s-a încruntat.
Ce datorii?
Întreabă-l pe Ilie, tată. De ce ieri a stat până târziu la telefon, cerând amânare la credit?
Otilia își pregătește terenul, să nu rămână pe drumuri. De aia e și apartamentul lui Ilie pe Matei.
Poate și bunicii de pe partea lor s-au asigurat că Ilie nu le vinde casa, de aceea au trecut-o pe nepot.
Dar voi, tată! O s-o vândă și vă dă afară!
Minți! sări Otilia. Nu există nici o datorie!
Atunci, treci apartamentul pe numele tău, repetă calm Livia. Dacă nu ai datorii, nu ai de ce te teme.
Nu pot… Nu ar fi corect față de Matei!
Victor Ilie s-a ridicat încet.
Otilia, spune-mi adevărul: are Ilie probleme?
Tată, știi și tu, afacerile sunt cu risc… Da, sunt dificultăți…
Temporare? Livia scotoci în geantă și scoase o listă de la judecătoria de executare silită. Uite. Sumele… nici apartamentul nu acoperă dobânzile.
Mariana a dus mâna la gură, șocată.
Deci… Victor Ilie luă hârtia. Ai vrut să ne păcălești? Să vinzi ca să plătești datoriile soțului, iar pe soră-ta să o lași fără casă?
Ea s-ar descurca! Dar eu am copil!
Notara strânsese deja actele.
Înțeleg că azi nu se semnează nimic.
Nu se va semna vreodată! tună Victor Ilie și ieși val-vârtej.
***
Livia a ajuns acasă înaintea părinților. Află mai târziu de la ei că Ilie i-a luat deîndată pe Otilia și Matei, când aflase că nu s-a făcut donația, lăsând părinții să ia taxiul.
Părinții stăteau acum în bucătărie, triști și îmbătrâniți.
Iartă-ne, fata noastră, șopti Mariana. Am fost orbi… Numai de Matei aveam grijă… Otilia… nu ne vine să credem.
Ea s-a obișnuit sa primească totul cu ușurință, spuse Livia. Voi ați crescut-o așa. Iar eu am fost mereu fata serioasă care poate tot.
Victor Ilie își feri privirea.
Mâine mergem la alt notar. Facem testamentul. Jumătate-jumătate, clar. Să nu ajungă nimeni pe drumuri.
Tată, nu e nevoie de jumătate-jumătate, Livia veni lângă el. Lăsați apartamentul pe numele vostru. Să vă bucurați de anii care vin.
O săptămână mai târziu, Otilia a sunat să ceară bani cu împrumut, amenințând că dacă nu primește nu mai aduce băiatul pe la ei.
Victor Ilie, pentru prima dată în viață, i-a închis apelul.
Să știi, Livia, i-a spus el seara O să te măriți când vrei tu, și vom fi bucuroși. Dar casa asta e a ta.
Iartă-ne, am fost la un pas să facem cea mai mare greșeală.
Livia a zâmbit.
***
Otilia a ajuns să vândă apartamentul lui Ilie și să se mute la socri; banii au ajuns doar cât să stingă o parte din datoriile soțului.
N-a mai trecut cu daruri la părinți nu mai avea nici timp, nici cu ce.
Livia și-a găsit un bărbat bun, și s-a logodit. Mutându-se la casa ei, i-a rugat încă o dată pe părinți să nu se lase vreodată târâți în vreo afacere cu locuința.
Viața te poate pune la încercare oricând, dar cinstea și dragostea dintre membri familiei nu trebuie, niciodată, să fie de vânzare.
