Am crescut trei băieți. Cine a avut în casă patru bărbați știe exact despre ce vorbesc. Nu pot să înțeleg cum e posibil ca într-o casă să nu fie gata prânzul sau cina, sau să fie lucrurile împrăștiate peste tot. Acum am 52 de ani și mereu am crezut că femeia trebuie să creeze un cămin, o atmosferă în care bărbatul să se întoarcă cu drag, acasă, să se simtă bine și în siguranță. Dar nu cred că nora mea vede lucrurile la fel.
Cel mai mare fiu al meu s-a hotărât să se căsătorească acum doi ani, iar la 9 luni după nuntă li s-a născut o fetiță. Atunci el avea 28 de ani iar soția lui, Ilinca, doar 20. Ilinca era încă studentă, dar diferența de vârstă nu l-a speriat pe fiul meu.
Cât timp a fost însărcinată, Ilinca a avut un temperament greu, mereu îl trimitea pe fiul meu la magazin. Ba dimineața voia mere mere, ba apoi portocale, ba flori proaspete. El niciodată nu protesta, îi făcea mereu pe plac. Noi am sperat că după ce vine copilul, lucrurile se vor liniști, dar nu a fost deloc așa.
A născut, a alăptat copila două luni, și atât. După două luni, i-a spus fiului meu că e epuizată de nopțile nedormite și are nevoie de odihnă. Fiul meu e calm și înțelegător, așa că m-a rugat pe mine să merg să o ajut. Evident, n-am putut să-l refuz.
În timp ce eu mă ocupam de nepoțică, Ilinca își petrecea toată ziua prin saloane de înfrumusețare, iar când se întorcea acasă nici nu voia să gătească măcar un fel de mâncare pentru fiul meu, după ce venea obosit de la serviciu. Așa am stat o săptămână întreagă cu fetița lor. Noră-mea s-a obișnuit să doarmă până pe la 12 la prânz și, în general, și-a făcut un stil de viață după bunul plac. Totul a rămas pe umerii mei.
După o lună am cedat și le-am spus că trebuie să mă întorc la casa mea. Ilinca s-a supărat. Îmi dau seama că este încă tânără și nu e independentă, așa că din când în când mai trec pe la ei, dar de fiecare dată mă ia cu groază totul e vraiște și frigiderul gol.
E prea leneșă chiar și să gătească ceva pentru copilul ei. Eu am crescut trei băieți și nu pot accepta asemenea iresponsabilitate. Fiul meu a fost mereu obișnuit să mănânce acasă. Luna trecută a fost ziua lui de naștere și am zis că, dacă tot merg în vizită, poate noră-mea gătește ceva bun. Dar ea a comandat pizza și sushi!
Nu pot să-l înțeleg pe fiul meu de ce acceptă așa ceva? Cred că problema e că nu au locuit împreună înainte de nuntă și el n-a putut să vadă cum este ea de fapt… Simt că îi e greu, dar el tace și nu îi spune nimic soției.
Mă tot gândesc cum aș putea să o fac să înțeleagă că ar trebui să se comporte cu adevărat ca o soție și mamă. Mi-e teamă doar ca fiul meu să nu se supere pe mine. Știu că ar trebui să-i respect alegerea. Dar nu pot să stau deoparte și să privesc liniștită! Oare toate nurorile sunt așa?
Ce sfat i-ați da unei femei aflate în situația asta? Ar trebui să stea de vorbă cu nora sa?
