De ce-ai pus farfuria așa, la marginea mesei? întreabă Cornel, cu ochii lipiți de telefon. Ilinca iar o dă jos.
Are cinci ani, e numai un zvâc. Știi perfect cum e!
Sorina rămase cu furculița în aer.
Cornel, adu-ți aminte, când a ajuns Ilinca să se mute aici? Parcă am zis că trăim doar noi doi! De ce e tot timpul pe capul meu?
În sfârșit, lăsă și el telefonul și își trase spre el platoul cu chifteluțe.
Am discutat povestea de o mie de ori! Tocmai pe tine te-am ales, căutam una fără coadă, fără bagaje, fără copii deci fără bătăi de cap!
Ești varianta perfectă să te integrezi la noi în familie. Tu o să fii a doua mamă pentru fata mea.
Gândește-te ce avantaj pentru copil: două mame, amândouă o iubesc, amândouă grijulii.
Nu te deranjează, nu?
A doua mamă? Sorina a pus furculița jos, cu încetinitorul. Adică tu ai întrebat-o pe fosta dacă e de acord? S-a bucurat?
Hai, să fim serioși, cine o s-o întrebe pe ea! Cornel a dat din mână, îndesânu-și o chiftea în gură. Oricum e mereu la capătul puterilor, mereu nervoasă.
Tu nu ești ca ea! Uite ce apartament ai, spațiu peste tot, găsim un colț de joacă pentru Ilinca.
Oricum lucrezi de acasă, nu? Ce mare lucru să mai vezi de un copil! Să-i dai să mănânce, să ieși la plimbare, să-i citești o poveste.
Cornel, ne știm de o lună și ceva. Din care tu de trei săptămâni stai la mine că în camera ta de închiriat colegul sforăie și s-a stricat cuptorul cu microunde.
Fata ta stă aici de patru zile deja! M-ai întrebat măcar dacă vreau să fiu mamă? Prima, a doua, a douăzeci și treia orice fel de mamă?
Știi și tu că toate femeile vor asta, nu? E instinct, Sorina, nu mă fă să râd.
De când am văzut poza ta între atâtea candidați, mi-a fost clar că tu ești. Nicio fostă, nicio fiță, nicio grijă să nu ți se bage alt copil pe sub nas. E logic, nu?
Eu am grijă de viitorul Ilincăi. E nevoie de o mediu potrivit. Și tu tu chiar oferi așa ceva! Uite cum ai organizat totul pe rafturi, copilului îi place ordinea.
Sorina și-a adus aminte de prima întâlnire Cornel părea atunci un tip serios.
Divorțase, era sincer în privința copilului, ceea ce o impresionase.
Și ea trecuse printr-un divorț greu acum doi ani, știa ce înseamnă să nu-ți poți găsi locul.
N-a făcut copii nu pentru că n-a putut, ci pentru că a vrut să fie întâi stăpână pe picioarele ei.
Și a și reușit. Apartament personal, venit stabil, economii… doar omul serios îi mai lipsea.
Primele două săptămâni, Cornel a fost modelul de grijă: a venit cu flori, a reparat o priză care funcționa perfect, doar ca să aibă ce povesti, părea că ascultă mereu.
Apoi, pe nesimțite, a adus o geantă, apoi alta cu haine.
Apoi, pe covorul din hol, a apărut încălțămintea lui mereu murdară acaparând tot locul.
Și fata de cinci ani, drept bonus.
La ce oră ai treabă mâine? întreabă Cornel, mâncând a treia chiftea. Aș vrea să o las pe Ilinca la tine.
Trebuie să fug până la garaj la băieți, am o mică urgență.
Voi aveți timp să vă împrieteniți, poate așa stă și ea să-ți vadă firea adevărată, nu?
La patru am ședință cu clientul, Cornel.
N-am timp să cresc copilul altuia!
Cornel nici nu părea să audă.
Și vezi să mergi la magazin! Nu ai nimic dulce în casă, nici pentru copii nu e bun. Și ia niște fructe îi plac merele roșii. Pe cele verzi le urăște, îi strâmbă dinții.
Sori, ce te-ai înțepat așa? Eu încerc să ne apropiem, să fim o familie adevărată.
Dacă tot e pe bune la noi, Ilinca e parte din poveste, nu?
Extraordinar chiar minunat!
Cornel s-a încruntat.
Dar nu vrei, totuși, ca un copil să crească cu familie completă? Fosta mea… nu face față.
Tu ești femeie cu coloană, tu îi pui viața pe roate. Și eu dorm liniștit.
O să merg la muncă și știu: casă lună, copil păzit, masa caldă.
Nu e asta visul oricui?
Oricui adică tu și mă-ta? Sorina s-a ridicat, strângând tacâmurile. De trei săptămâni aici nu-ai cumpărat niciun litru de lapte.
Nu ai pus un leu la întreținere. Dar deja îmi faci programul după orarul copilului tău.
Iar ești materialistă! Cornel s-a ridicat furios. Ți-am zis că nu am comenzi, am gol în activitate! Când prind proiect, pun totul la punct.
Sunteți toate la fel numai la bani vă e gândul!
Pfui!
Plecă din bucătărie. După un minut, televizorul răsuna cât o nuntă la țară.
Cornel îl dădea la maxim de fiecare dată când era supărat.
***
Sorina spală vasele, se șterse pe mâini și porni spre living.
Cornel stătea trântit pe canapea, picioarele cocoțate pe măsuța aceea din lemn deschis și sticlă sculptată pe care ea o vânase la reduceri luni întregi și unde interzisese și cești fără farfurioară.
Dă picioarele jos de pe masă, îi zise calm.
Iar începe, bombăni el, dar-și luă picioarele. Ai terminat? Hai să nu mai făcem drame.
Mâine la patru eu plec. Nu e negociabil. Trebuie să ne găsim ritmul în casă.
Mâine la patru nu mai e nimeni aici, Cornel.
Cum adică? Ai treabă? Amână-ți ședința.
Nu, n-ai înțeles. Mâine la patru nu mai e nici tu, nici lucrurile tale, nici ferească Sfântul! fata ta în apartamentul ăsta.
Cornel s-a ridicat încet pe canapea.
Vorbești serios?
Adună-ți bagajele. Acum. Nu glumesc.
Dar pentru ce?! a mârâit, aproape țipând. Pentru că vreau să te apropii de fata mea?
Ce, nu-ți plac copiii? Ce ești, un monstru? Are CINCI ani!
Nu am nimic cu copiii, Cornel. N-am chef de tupeu. Și nici să fiu folosită pe post de baby-sitter convenabil.
Tu n-ai vrut femeie, ai vrut adăpost pentru tine și copilul tău.
Ai vrut o casă fără chirie, și o femeie care să poată primi și obligațiile altora.
Of, vai de mine, ce egoistă ai ieșit! Cornel a sărit în picioare. Ai înțepenit aici în apartamentul tău, ca un candelabru prăfuit!
Eu voiam să-ți colorez viața, să te bucuri de-un copil minunat! Iar tu… te ții de mobile și rafturi!
Cine te-o să te mai vrea la treizeci și ceva, cu firea asta?
Lasă, o să vii tu să mă rogi să mă întorc!
Cornel, în hol sunt pungile tale pe care nu le-ai despachetat. Restul îți scot eu afară. Și trezește-ți fata și ea tot cu pachetul.
Plec singur! Cu dragă inimă! s-a repezit la dulapuri, aruncând haine și umerașe cu furie. Nici nu știi ce pierzi!
Nu beau, nu umblu hai-hui, totul pentru familie! Să vedem, la patruzeci de ani cine-o să-ți dea un pahar de apă la bătrânețe!
Ilinca ți-ar fi adus, dacă o creșteam împreună! Dar să vezi ce pățești!
A început să îndease în geantă haine boțite, perii, încălțări, încărcătoare.
Sorina privea de pe prag, brațele încrucișate, cu un aer relaxat.
Îți dai seama ce-ai făcut? I-ai zdrobit visul copilului! I-am promis o păpușă de care te așteptam să i-o cumperi, pentru marea prietenie!
Ea vrea o păpușă-bebel, de șapte sute de lei! Acum ce-i spun, că tanti Sorina e o vrăjitoare rea?
Spune-i adevărul, Cornel. Că tatăl ei a vrut să stea pe gratis la altcineva, dar n-a mers.
Cornel și-a scos pungile pe palier, a luat fata adormită în brațe, a învelit-o în pătură și a ieșit trântind ușa.
Sorina a închis ușa după el, a mers în bucătărie, a aruncat chifteluțele în coș.
A dat drumul la cadă, s-a băgat în apa caldă și a închis ochii grațios.
Mamă, ce bine! De când nu mai stătuse singură
***
După vreo două ore, telefonul sfârâia de mesaje Cornel bătea disperați.
Ai făcut o greșeală gravă.
I-am spus mamei tot, nu-și revine de șoc. Un copil aruncat în stradă! Noaptea!…
Întoarce-mi aparatul de bărbierit, l-am uitat la baie.
Nu răspunzi, insensibilo?! Ce, mândria nu-ți permite să-ți ceri scuze și să mă rogi să revin? Lasă, am răbdare
Sorina l-a blocat fără să-i răspundă. Aparatul de bărbierit l-a pus pe pervazul scării blocului.
***
O săptămână mai târziu, l-a văzut întâmplător în mall.
Cornel stătea într-un foodcourt cu o doamnă.
Sorina a recunoscut privirea aceea: povestea ceva cu patos, gesticula abundent. Lângă femeie, era un cărucior de copil, cu un bebeluș adormit.
Cornel părea cavaler model: îi dădea doamnei șervețele, zâmbea, chiar clătina căruciorul.
Sorina a trecut liniștită mai departe.
De data asta, probabil schimbă strategia să găsească una care deja are copii, să se strecoare într-un colectiv pregătit și, de ce nu, tot să se așeze pe umerii altcuiva, acum cu sloganul o să fiu tatăl copilului tău.
Au mai trecut două luni.
Sorina își vedea liniștită de viață: job, yoga, întâlniri cu fetele.
Într-o zi, exact când citea chatul de foști colegi în care era și un amic de-al lui Cornel a ieșit la iveală o poveste amuzantă.
Cornel și-a găsit, chipurile, aleasa.
O femeie cu doi copii și apartament mare, la Unirii.
Dar fericirea a durat cât o ciorbă la fiert noua parteneră i-a mirosit repede valoarea, și-a dat seama că bărbatul de aur nu e prea dornic să aducă bani în casă, nici să crească copii străini.
Într-o seară, când Cornel adusese iar Ilinca fără să anunțe, doamna nici măcar nu i-a deschis ușa.
Toate lucrurile lui îl așteptau la lift, în saci de gunoi, și ca bonus a stat și la o șușanea cu fosta lui nevastă, să-i spună adevărul despre veniturile ascunse ale lui Cornel.
S-a aflat că acesta făcea bani la negru și plătea alocație alimentară ca pentru apă de ploaie.
După acea discuție, fosta l-a dat în judecată pentru recalculare. Cornel s-a trezit cu datorii la stat.
N-a mai avut unde să stea s-a mutat la mama lui, într-o garsonieră de pe vremea lui Ceaușescu.
Sorina a citit, a zâmbit și a închis laptopul.
Două mame! Asta da invenție. Oare ce spera de la viață?
Acum, la treizeci și unu de ani, Sorina știa exact ce vrea.
Și, mai important, știa pe cine și CE nu va mai accepta niciodată în viața ei.
Se poate fi fericită și fără locatari de ocazie!
