Ionel a sărit în autobuz în ultima clipă, cu obrajii rumeni de frig. În birou trebuiseră să rămână cu zece minute peste program, pentru a termina o lucrare urgentă. Toți plecaseră deja, dar el s-a prins socotind că are timp pentru autobuz și până la urmă a ajuns, cât pe ce să fi rămas să întâmpine Anul Nou pe stradă.
Au ieșit împreună din sediul firmei cu inginerul-șef al companiei de construcții la care lucra, iar domnul Mihalache s-a oferit să-l ducă cu mașina până la autogară. După ce și-a luat la revedere de la șef și i-a urat să întâmpine fericit Noul An, Ionel a alergat spre peron. Toate locurile din autobuz erau ocupate, mai rămăsese doar unul, unde stătea o femeie însărcinată. Ionel s-a așezat și, după ce a salutat, a întrebat cu blândețe:
Nu vă deranjez? Dacă vreți, pot și să stau în picioare.
Nu, nu, stați liniștit, e în regulă, i-a răspuns ea, întorcându-se către fereastră.
Ionel a început să ațipească. Nu avea de mers departe și nici nu-i era teamă că va adormi, căci la volan era consăteanul său, moș Vasile, care de atâtea ori îl trezise deja când ajungeau în Avdarma, satul natal.
Adormise de-a binelea, când femeia de lângă el a început să geamă. Buimăcit de somn, Ionel nu a priceput din prima:
Ce s-a întâmplat? E totul în regulă? a întrebat el, vizibil îngrijorat.
Of, eu le-am spus să mă lase, că nu mai rezist mult, dar ei ziceau că mai e vreme. Și uite-mă, m-am întors acasă, că tot vine Anul Nou, dar vai de mine, acum văd că e timpul. Of, Doamne, cum mă întorc eu acum la maternitate?
Călătorii au început să se uite spre ei, iar Ionel a alergat la șofer:
Moș Vasile, nu știu ce să fac, femeia aceasta e însărcinată și cred că începe să nască!
Moș Vasile a tras rapid pe dreapta autobuzul, blocând drumul spre oraș. A ieșit din autobuz și a făcut semn unei mașini care venea din sens opus. Și Ionel l-a urmat. Mașina s-a oprit brusc.
O femeie trebuie dusă urgent la maternitate! grăi moș Vasile. Ionel, ajută fata să vină.
Ah, suntem cu Anul Nou pe cap, nici nu apuc să ajung unde trebuie și acum să mă ocup de necunoscute? Ce-i cu norocul ăsta… Și deja stă și coloana în spate, se aude claxonul!
Moș Vasile și-a scos telefonul:
Stai liniștit, stimate domn, îi iau numărul la mașină și pleci. Dacă se întâmplă ceva cu femeia sau copilul, conștiința mea e curată, avem și martori! Ionel, ai auzit ce-a zis omul?
Da, moș Vasile! Acum încerc să o ajut. Între pasageri nu mai e decât un moșneag și-un băiat adolescent, cred că-i descurcăm.
Șoferul s-a tot foit, dar și-a pus ceva pe bancheta din spate.
Gata, urcați-o, spuse el cu jumătate de gură.
Și așa au pornit grăbiți spre oraș. Ionel a sunat acasă:
Mamă, cred că nu mai ajung la petrecere, și i-a povestit cele întâmplate.
Lasă, băiete, bine că ne-ai anunțat. Și ai grijă, ia-i numărul de telefon femeii și anunță rudele, să nu stea cu inima strânsă.
Bine, mamă.
Dar dumneata ce-i ești? întreabă sceptic șoferul, Pentru soț pari cam tânăr.
Nu-i sunt nimic, doar am stat alături în autobuz, răspunse Ionel.
Șoferul izbi scaunul cu râs, nervos. În scurt timp au ajuns la maternitate. Cu ajutorul șoferului, Ionel a ajutat femeia să coboare.
Pe la colț e intrarea la urgențe, spuse șoferul.
Ionel a dus femeia geamândă până înăuntru și a predat-o personalului medical. Rămăsese singur în hol, n-avea nicăieri să meargă. Împărțea chiria cu un prieten, dar acesta, profitând că Ionel lipsea cinci zile, îi dăduse cheie iubitei, să petreacă Anul Nou în doi.
Ei, stau și eu aici, nu m-or da afară pe ger!
Dar dumneata de ce-ai rămas? întrebă o asistentă care tocmai se întorsese.
N-am unde mă duce, poate mă lăsați aici.
Ce-i ești femeii?
Nimic, doar am adus-o, i s-a făcut rău în autobuz.
Asistenta îl privi cu respect, apoi îl conduse într-o cămăruță:
Stai aici, la miezul nopții venim să întâmpinăm împreună Anul Nou. Nu te teme, avem doar un singur bărbat, pe domnul doctor Victor Gheorghe, și vei fi al doilea. Până atunci poți să te odihnești pe canapea. Haide, dă-mi geaca ta, o duc la garderobă, stăm cu toate încuiate.
Ionel a adormit cu gândul la satul lui, și a visat că patina pe gheață împreună cu o fată veselă, fără căciulă pe cap, pe lângă bradul imens din mijlocul patinoarului; era atât de fericit
Dar l-a trezit o voce:
Hai, e un sfert până la douăsprezece, îl înviora o domnișoară cu zâmbet larg. Vino cu noi, nu mai adunăm aici, că avem brăduț în cabinetul surorii-șefe, e mai primitor acolo! E fără tărie, dar avem șampanie pentru copii, zise ea râzând.
Nu e nevoie, nu vreau să incomodez, zise Ionel.
M-au trimis să te aduc, e nevoie de cavaleri pentru dans, și domnul Victor Gheorghe nu poate fi pe două părți!
Fata îl prinse de mână, și Ionel, deși ușor încurcat, o urmă.
Culmea, mă gândeam ce să fi fost să întâmpin Anul Nou la maternitate! Mă vor râde toți. Dar totuși, am ajutat un prunc să vină pe lume.
Ionel mă cheamă, pe tine cum?
Eu sunt Catinca, spuse fata surâzând.
Știi ce s-a întâmplat cu doamna?
Băiat de 3,900, ca la carte! Să vezi ce fericită e. Poate dimineață ți-l arăt.
Se poate?
În mod normal, nu, dar pentru excepții… tu și bebelușul sunteți excepția, râse Catinca. Dar… tot nu ai unde merge acum?
Nu, cu prietenul împart un apartament, iar azi a rămas cu iubita să-i facă o surpriză, să-i ceară mâna. Eu trebuia să fiu la părinți, la sat…
Vai, ce romantic! zise Catinca. Și deschise ușa la cabinet.
Au petrecut peripețiile nopții cu toată echipa medicală, cu șampanie pentru copii și dansuri. Dimineață, Catinca l-a dus la salon să vadă băiețelul atât de mic și neajutorat! Dar mama, atât de fericită:
Băiețel! Ca să vezi! Avem două fete și soțul tare voia un fiu. Mulțumesc că m-ai ajutat, dragă băiete, cum te numești?
Ionel.
Eu sunt Alexandra Ilie. Mi-ai sunat soțul, revine de pe șantier pe patru. Ce noapte! Parcă în O noapte la muzeu, doar că la maternitate am petrecut Revelionul!
Nu aveți pentru ce să vă scuzați. Revelion la părinți mai prind, dar așa ceva o dată-n viață pățesc.
Ionel și Catinca au ieșit împreună din maternitate. Ninsoarea scrâșnea sub bocanci, Catinca zâmbi:
În sfârșit s-a întărit gerul, poate deschid patinoarul din parc.
Ionel și-a amintit visul și se uită la Catinca părea însă mai stăpânită decât fata din vis.
Catinca, schimbăm telefoane? Poate mergem împreună la patinoar?
Și au notat contactele. Au mai rămas două ceasuri până la autobuz, Ionel a condus-o acasă, locuia aproape de autogară. Apoi s-a dus și el, simțindu-se incredibil de bine, de parcă plutea.
În autobuz, Ionel s-a aşezat lângă moș Vasile:
Sărbători fericite, moș Vasile! Eu în maternitate am petrecut, i-a spus radios șoferului.
Vai de mine, și eu am avut o noapte de ținut minte! E a treia oară când aduc la maternitate de Anul Nou. Prima dată chiar a venit bărbatul femeii și i-a dus-o el în cele din urmă.
Ionel s-a așezat în spate, gândindu-se la Catinca și la iarna din față.
Au trecut sărbătorile ca o clipire. După un telefon de la Catinca, Ionel aștepta la poarta maternității. Ea a ieșit sprintenă, cu zâmbet de poveste, și fugind i-a sărit în brațe. Ionel a priceput atunci cu adevărat că ea era fata din vis. Au rămas o veșnicie îmbrățișați. Seara următoare au mers împreună la patinoar.
A trecut aproape un an. Ionel și Catinca stăteau în autogara din Avdarma, așteptând autobuzul. O mașină s-a oprit lângă ei.
Bună, salvatorule, se auzi o voce caldă.
Pe bancheta din spate, Alexandra Ilie zâmbea larg.
M-ai recunoscut? Eu pe voi v-am recunoscut de-îndată. Mai știu și numele: parcă te cheamă Catinca!
Da, ziseră amândoi, ușor timizi.
Iar eu, Alexandra Ilie, îți amintești? Privește: acesta e finul vostru, spuse, deschizând portiera.
Un copilaș mărunțel, fixat în scăunel, îi privea curios. Atunci Ionel își aminti:
Vai, nu v-aș fi recunoscut, arătați tare bine!
Când m-ați găsit, eram chinuită de contracții și de gândul că mă lasă lumea pe marginea drumului. Uite și soțul meu: Slavic. Acestea sunt salvatorii mei, Ionel și Catinca, au avut grijă de mine toată noaptea aceea de groază. Unde mergeți?
În Avdarma, la părinți, să ducem veste bună: am depus actele la primărie, la sfârșit de ianuarie facem nuntă!
Mă bucur nespus pentru voi: pot spune cu mâna pe inimă că v-am dat un mic imbold să vă cunoașteți, exclamă Alexandra cu veselie.
Soțul apăsă claxonul:
Am ajuns aproape de sat, lumea voastră, spune pe unde o luăm, băiete!
După câteva minute erau la casa părinților lui Ionel.
Să vă fie viața lină, copii buni! merse urarea Alexandrei, chiar meritați!
Au plecat. Iar Ionel, ținând-o de mână pe Catinca, a intrat în curtea copilăriei sale, unde mama și tata îi așteptau cu inimile pline.
