Aceasta este o poveste dramatică, ce abordează teme sensibile și pline de încărcătură emoțională, care poate impresiona profund cititorii. Întâlnirea sub ploaie Ploaia torențială cădea când o fetiță mică, cu haine murdare, a cerut: “Vă rog, îmi dați o monedă?” Era Suzy. Ricardo, un domn elegant, trecea pe acolo din întâmplare, vorbind la telefon și purtând haine scumpe. Nu s-a oprit, nici n-a privit spre fetiță, doar a aruncat mecanic o monedă din buzunar. Suzy s-a aplecat să o ia, dar moneda i-a scăpat din mână și a dispărut într-o canalizare. Cu stomacul gol și lacrimi pe obraji, Suzy a rămas nemișcată. Ricardo, impresionat de durerea copilului, s-a aplecat și i-a mângâiat capul. – Nu mai plânge, micuțo. Hai să-ți cumpăr o hamburger la McDonald’s, bine? Suzy a zâmbit, iar fața i s-a luminat de fericire. Au mers împreună. În timp ce Suzy savura hamburgerul, Ricardo a întrebat curios: – Trăiești singură pe stradă? Micuța a mestecat, apoi a răspuns: – Da, trăiesc pe stradă, dar nu singură. Domnule Ricardo, locuiesc cu mama. Este foarte bolnavă, știați? De obicei strângea doze, dar acum nu mai poate să muncească. Ricardo s-a întristat: – Și tatăl tău? Suzy a continuat să mănânce, având gura pătată cu ketchup. – Nu l-am cunoscut niciodată. Mama spune că a rămas însărcinată foarte tânără, la 13 ani, iar bunica a alungat-o. De atunci locuim sub pod, într-un cort galben. Am 10 ani și așa a fost mereu. Ricardo a zâmbit amar: – Înțeleg, e o poveste grea… Știi ceva? Hai să mergem la cumpărături, să luăm alimente pentru tine și mama ta, apoi să mi-o prezinți. Suzy a zâmbit larg, arătându-și dinții lipsă: – Mulțumesc, domnule Ricardo, sunteți foarte generos! Sigur Dumnezeu vă va răsplăti dublu! Ricardo a simțit un fior, parcă îi era cunoscută fetița. După cumpărături, au ajuns sub podul plin de corturi, unde mulți oameni fără adăpost trăiau. Într-un cort galben, Suzy și Ricardo au intrat. Când Ricardo a văzut mama fetei, pe Marcela, a rămas șocat. – Marcela?, a exclamat el. Marcela a tresărit: – Ricardo? Suzy, confuză, întreabă: – Vă cunoașteți? Ricardo, cu lacrimi pe obraji: – Da, micuța Suzy, mama ta mi-a fost iubită! Acum 10 ani, a rămas însărcinată și n-am mai văzut-o. Bunica ta mi-a spus că a murit, dar eu nu am crezut. Am căutat-o peste tot, dar nu m-am gândit că v-ați ascuns aici! Suzy l-a îmbrățișat: – Deci dumneavoastră sunteți tatăl meu adevărat, domnule Ricardo? Ricardo a îmbrățișat-o strâns: – Da! Acum că v-am găsit, nu vă mai părăsesc! Doar Dumnezeu putea să mă aducă pe acea stradă, ca să-mi regăsesc familia! O, Doamne, mulțumesc! Marcela l-a îmbrățișat plângând: – O, Doamne, ce minune! Se pare că și Dumnezeu se bucura, fiindcă ploaia s-a oprit și un curcubeu a apărut pe cer. Din acel moment, Suzy și Marcela au locuit în apartamentul lui Ricardo, unde niciodată nu le-a lipsit mâncarea, iar cel mai important lucru – dragostea – era din belșug. Și astfel au fost fericiți.

Ascultă, îți povestesc ceva care o să-ți miște sufletul e o poveste cu emoții puternice, așa cum rar auzi…

Întâlnirea sub ploaia de vară

Ploua cu găleata, iar pe trotuarul ud, o fetiță slăbuță cu haine murdare și papuci rupți se apropie și-mi zice: Vă rog, îmi dați un leu? O chema Neli.

Ion mergea pe acolo întâmplător de obicei nu calcă prin strada asta, dar azi se grăbea și a ales scurtătura. Vorbea la telefon, îmbrăcat cu haine de firmă, scumpi. Nici n-o privește, pune mâna în buzunar și aruncă un leu spre ea, fără un cuvânt. Dar leul îi alunecă printre degete și cade direct în canal.

Neli rămâne nemișcată, tristă, cu ochii în lacrimi și burta chiorăind de foame. Se pune pe plâns, fără speranță. Ion se apleacă jenat și-i mângâie capul.

Nu mai plânge, draga mea. Hai să-ți dau ceva și mai bun mergem să luăm un hamburger la McDonalds, vrei?

Neli face ochii mari și zâmbește; cât de repede îi revine veselia pe chip.

Au mers împreună. În timp ce Neli savurează primul hamburger din viața ei la masa micuță de la McDonalds, Ion o întreabă curios:

Dar tu trăiești singură pe stradă?

Ea ciupește din hamburger, mestecă și abia după ce înghite răspunde: Nu singură Locuiesc cu mama. E foarte bolnavă. Cândva aduna sticle, dar de când s-a îmbolnăvit, nu mai poate.

Ion se schimbă la față și își frânge mâinile. Dar tatăl tău?

Neli molfăie, cu gura plină de ketchup și răspunde: Nu l-am văzut niciodată. Mama zice că a rămas însărcinată la 13 ani și bunica a dat-o afară. De-atunci locuim sub pod, într-un cort vechi. Am 10 ani, așa trăim de când m-am născut.

Ion clatină din cap: Of, sărmana de tine. Ce-ai zice dacă mergem la cumpărături? Iau de mâncare pentru tine și mama ta, apoi mi-o prezinți.

Neli sclipește de fericire, îi lipsește dinții din față, dar răde din tot sufletul: Mulțumesc, domnule Ion! Să vă dea Dumnezeu îndoit! Sunteți un om bun! Deodată Ion simte în suflet ceva ciudat, ca și cum ar cunoaște fetița de undeva.

După ce au terminat cumpărăturile, Neli l-a dus pe Ion sub pod, acolo unde locuiau oamenii străzii printre corturi. Într-un cort galben, găurit, intră amândoi. Când o vede pe mama lui Neli o femeie slăbită, cu părul încâlcit, pe nume Florica Ion rămâne blocat.

Florica?! zice el, șocat.

Femeia tremură: Ion?!

Neli, nedumerită: Vă cunoașteți?

Ion e copleșit, îi curg lacrimile pe obraz. Da, Neli Tu știi, mama ta a fost iubita mea. Acum 10 ani. Am fost împreună, dar ea a rămas însărcinată și n-am mai văzut-o niciodată. Mama ei mi-a spus că a murit… N-am crezut niciodată. Am căutat-o, în toată Chișinăul, însă n-am știut că trăiește aici, sub pod.

Neli îl îmbrățișează: Domnule Ion sunteți tata meu? Tata adevărat?

Ion o strânge la piept: Da, fetița mea! Acum, că v-am găsit, nu vă mai pierd niciodată! Dumnezeu m-a făcut să trec tocmai pe strada asta, să-mi regăsesc familia!

Florica îi cuprinde pe amândoi, plângând: Doamne, cât ești de bun

Părea că și Dumnezeu s-a bucurat: ploaia s-a oprit, iar un curcubeu s-a arcuit peste oraș.

După această reîntâlnire, Neli și Florica s-au mutat la apartamentul lui Ion, unde n-a mai lipsit mâncarea, și mai ales, n-a lipsit dragostea. Au trăit împreună, cu bucurie, ca o adevărată familie și au fost fericiți.