Străină în propria casă
Chiar nu poți să înțelegi, Rareș? vocea Sorinei tremura deja de ciudă și dezamăgire. Mă deranjează! Mă doare că în astfel de momente nu te gândești niciodată la mine!
Îți iubești fiica? Atunci spune-i asta când sunteți singuri!
Rareș rămase cu ochii mari la soția sa:
Sorina, te-ai întrecut cu gluma? Îmi interzici să îi spun propriului copil că o iubesc?
Nu știu cum ar trebui să reacționez… Vrei să renunț de tot la Alexandra, așa-i? Doar spre asta duci totul!
Alexandra, fetița de zece ani a lui Rareș din prima căsnicie, abia terminase de mic-dejun și fugise la ea în cameră, lăsând pe masă un car de firimituri.
Alexuța, ai terminat? strigă Rareș, fără să ridice privirea din telefon.
Da, tati! răsună din adâncul apartamentului.
Hai la mine, comoara mea, puse telefonul pe masă și îi lumină fața acel zâmbet atât de rar întâlnit de Sorina în ultima vreme.
Alexandra veni în fugă, sărind pe genunchii tatălui. Era o copilă bună, iar Sorina chiar încerca să se aproprie de ea.
Își alegeau împreună hainele, coceau biscuiți, iar Alexandra îi împărtășea Sorinei mici secrete despre școală.
Totuși…
Ți-aduce aminte ce ți-am spus? Rareș își strânse fiica la piept și, privind direct spre Sorina, pronunță cu voce tare, clar, de parcă nici nu era acolo: Te iubesc mai mult decât orice pe lume. Ești cea mai mare bucurie a mea.
Sorina simți cum îi îngheață totul în ea. Acest spectacol se repeta de câteva ori pe zi.
Rareș zise Sorina încet, fără să se întoarcă spre ei. Alexandra trebuie să se pregătească. Am promis că mergem în Parcul Dendrariu peste jumătate de oră.
Imediat, nu ne strica momentul, îi răspunse Rareș, sărutând fetița pe creștet. Te iubesc, prințesă. Mai mult decât orice.
Alexandra torcea mulțumită, iar Sorina închise ochii pentru o clipă.
De ce simțea mereu că îi scapă totul printre degete?
***
La întoarcere, după ce au lăsat-o pe Alexandra la mama ei, soții s-au întors în apartamentul lor tăcut din Chișinău.
Rareș a mers direct la bucătărie să-și umple un pahar cu apă, apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, întrebă:
Ce mâncăm diseară? Comandăm ceva? Sunt frânt după toată alergătura asta cu copilul.
Sorina se așeză în fața lui:
Rareș, trebuie să vorbim. Despre cum te porți cu Alexandra când sunt de față.
Rareș rămase cu sticla în mână, fruntea i se încruntă.
Iar? Sorina, am mai discutat. E copilul MEU, o iubesc. Asta e problema?
Problema nu e că o iubești, Sorina se aplecă spre el. Și eu țin la ea. Problema e cum o arăți, gesturile tale, cuvintele tale de fiecare dată când sunt și eu acolo!
Înțelege-mă, Rareș, nu-mi face plăcere să mă simt uitată în propria casă.
Ești geloasă pe un copil de zece ani? râse Rareș. Ți-ai pierdut mințile, Sori!
În locul tău m-aș trata, dacă mă deranjează că tatăl își iubește copilul.
Nu e de râs, tăie Sorina orice tentativă de glumă. Îți cer doar să nu-i mai declari toate astea de față cu mine.
O vezi la școală, o aduci aici, petreceți ore întregi împreună. Spune-i și pe drum, și la telefon, și când mergeți la iarbă verde! Dar ai grijă ca eu să nu aud.
Rareș era, pentru prima dată, fără replică.
O auzi ce spui? Să-mi ascund sentimentele pentru copilul meu doar pentru că te deranjează pe tine? O să-i spun când vreau!
Dar eu sunt soția ta! urlă Sorina. Omul care îi gătește, care îi spală hainele, care îi ascultă văicărelile despre școală!
Pun suflet când vine vorba de copilul tău, deși ar putea să nu-mi pese. Am și eu nevoie de liniște sufletească!
Liniștea ta se termină acolo unde începe relația mea cu Alexandra, izbucni Rareș. Ce vrei de la mine, de fapt? Să ne certe copilul?
Nu! Sorina sări în picioare. Dacă nu poți tăcea, hai să facem un compromis: de fiecare dată când îi spui că o iubești, adaugă că mă iubești și pe mine. Spune: FetelOR mele, vă iubesc. Ți se pare greu?
Asta să confirme cine sunt eu în familia asta. Să știe copilul că suntem o echipă, că nu sunt o simplă intrusă.
Rareș se opri și privi la ea ca și cum îi propusese ceva de neconceput.
Nu, îi răspunse abrupt. Nu pot să le amestec, mi se pare absurd.
Deci, să o spui e absurd. Dar să-mi ignori lunile în șir sentimentele, asta ți se pare normal? ochii Sorinei se umplură de lacrimi. Nu te rog decât să nu mă dai deoparte.
Știu că o adori. Povestește-le mamei tale, fraților, prietenilor. Dar pe mine mă doare!
Ești dusă cu pluta, întoarse Rareș spatele, punând capăt conversației. Plină de invidie și urâțenie.
Chiar credeam că te-ai apropiat de Alexandra. Se pare că ai fost falsă. Nu mai am ce să spun, Sori!
Se îndepărtă și intră în dormitor, nevrând să continue discuția.
***
Toată ziua următoare n-au schimbat niciun cuvânt. Rareș se comporta de parcă Sorina n-ar fi fost acolo: se uita la televizor, își comanda mâncare doar pentru el, iar când Alexandra a sunat prin video, Rareș s-a retras tăcut în dormitor, dar Sorina tot l-a auzit:
Da, iubita tati, și azi te iubesc cel mai mult, știi doar…
Asta a fost ultima picătură. După ce soțul a terminat convorbirea, Sorina și-a adunat lucrurile.
Unde te duci? se încruntă el, văzând valiza în hol.
Plec. La o prietenă, oriunde. Nu mă auzi, Rareș. Nu pot trăi așa…
Atunci la drum, ridică din umeri Rareș. O să vezi tu cât reziști. Ori vei reveni cu coada între picioare când realizezi că pretențiile tale sunt absurde.
Când Sorina a ieșit pe ușă, el nici nu s-a întors să se uite de parcă nimic grav nu s-ar fi întâmplat.
***
Sorina s-a dus la prietena ei, a lucrat, a mers la film, tot sperând la măcar un mesaj de la cel pe care-l iubea. Rareș nu a sunat, nu a scris, nu și-a cerut scuze.
Până într-o zi, când prietena i-a spus:
Sori, ieri l-am văzut pe Rareș la Shopping MallDova cu Alexandra. Nu părea bine deloc. Era obosit, iritat, teleghidat.
Și? încercă Sorina să fie indiferentă. Să se bucure, doar el a vrut să fie singurul important în viața ei.
Marina zâmbi.
Alexandra plângea că vrea o jucărie scumpă, Rareș încerca să o domolească. Și știi ce i-a zis? Dacă mă iubești cel mai mult, trebuie să-mi cumperi!
S-a înroșit tot, se uitau toți oamenii la el. Copila țipa de răsunau pereții. Nu credeam că poate fi atât de răsfățată!
Sorina ridică din umeri:
Asta a vrut. Să fie el centrul universului ei? Să suporte consecințele.
Spre seară, telefonul Sorinei a vibrat, primind un mesaj de la Rareș.
Scria că vine s-o ia peste o oră.
***
Părea ridat, îmbătrânit Sorina s-a întristat văzându-l.
S-au întâlnit la cafeneaua de la Valea Morilor.
Bună, s-a așezat el vis-a-vis.
Bună. Ce mai face Alexandra? întrebă Sorina, oficial.
Alexandra… Rareș oftă e la mama ei azi. Sori… Au fost niște zile groaznice. N-am observat niciodată cât făceai ca atmosfera să fie liniștită, ca Alexandra să fie veselă.
Doar pentru asta ai venit? Să-mi spui că îți lipsește o bucătăreasă și o dădacă?
Nu, am reflectat la ce mi-ai spus. Despre acele declarații.
Inițial m-am supărat, simțeam că vrei să-mi destrami relația cu Alexandra. Dar zilele astea…
Ieri ne-am certat rău și fix cu vorbele mele m-a rănit! Ea crede că dacă o iubesc cel mai mult, îi datorez totul.
Copiii de zece ani sunt mari manipulatori, Rareș… Mai ales când li se spune mereu că lumea întreagă se învârte în jurul lor.
Da… înghiți sec Rareș. Am realizat că eu am greșit. M-am temut atât de tare să nu se simtă abandonată că am exagerat totul.
Sorina tăcea.
Aveai dreptate. Tu ești soția mea, omul cu care trăiesc zilnic. Dacă nu fac clar asta pentru Alexandra, nu te va respecta niciodată.
Și ce vei face acum? ridică Sorina o sprânceană.
Întoarce-te acasă. Te rog. Voi vorbi cu Alexandra, va ști clar că avem o familie, una în care tu ești pe primul loc, lângă mine.
Promit, n-o să mai fac niciun spectacol de față cu tine. Despre cât de mult o iubesc, îi voi spune când suntem doar noi doi.
Au mers împreună acasă. Rareș i-a dus bagajul, a apropiat-o strâns și i-a șoptit:
Te iubesc. Atât de mult.
Weekendul următor, Alexandra a venit din nou la ei.
Sorina era tensionată, așteptând repetarea vechiului scenariu, dar Rareș a procedat altfel.
Se purta cu blândețe cu fiica sa, dar când ea a vrut să intervină peste discuția dintre el și Sorina, i-a spus cald, dar ferm:
Alex, stai puțin. Discutăm planurile noastre cu Sorina. Tu între timp, joacă-te.
Seara, stăteau împreună pe canapea. Alexandra s-a cuibărit pe lângă tatăl ei, dar Rareș a tras-o și pe Sorina în brațe.
Sunteți fetele mele dragi. Sunt atât de fericit că suntem toți trei împreună.
Alexandra își aruncă ochii de la Sorina la tatăl ei și zâmbi șiret, apropiindu-se mai mult.
Sorina îi plăcea, cu ea se simțea în siguranță. Fetiței nici prin cap nu-i trecea să-i certe. Dragostea tatălui era de-ajuns pentru amândouă…
