Alexandru, a fost iar surioara ta, Viorica, pe la noi? l-a întrebat Ana pe soțul ei, în timp ce răsfoia prin frigiderul aproape gol. De obicei, după ce ne vizitează, nu mai găsim nimic de mâncare.
Da, a fost, a oftat Alexandru. Iar s-a plâns că nu au bani deloc. Nu am putut s-o las să plece cu mâinile goale, căci până la urmă e sora mea.
I-ai mai dat și bani, Alexandru?
I-am dat câteva sute de lei, a recunoscut jenat Alexandru. Viorica mi-a spus că Mihai iarăși a avut probleme la serviciu și nu au nici cu ce să plătească chiria.
Cine s-ar fi așteptat Nu înțeleg de ce s-a grăbit Viorica să se mărite de la douăzeci de ani? De ce nu a oprit-o mama voastră?
O știi pe Viorica Dacă își pune ceva în cap, n-o mai poate opri nimeni. Dar nu-ți face griji, o să se obișnuiască ea singură să se descurce.
Ana a oftat apăsat. Independența e bună și frumoasă, dar până acum Viorica a trăit numai pe spatele rudelor.
* * *
Mihai era și el încă un băiat tânăr, abia începuse de curând să câștige bani. Nu se grăbea să-i cumpere cadouri soției, ba chiar părea zgârcit. Viorica nu voia nici în ruptul capului să muncească, fiind convinsă că Mihai e dator s-o întrețină.
Mama lor, Marioara, i-a ținut tot timpul partea Vioricăi. Vedea că tinerei familii nu le ajung banii și mereu îi dădea Vioricăi ceva. Ba chiar îi cerea și lui Alexandru să ajute.
E o fată tânără, trebuie să aibă grijă de ea însăși, să arate bine, spunea Marioara. Nu și-a găsit încă serviciul potrivit și Mihai e strâns la pungă. Deci e de datoria noastră să o ajutăm.
Și Alexandru ajuta, cât putea de mult. Dar Ana s-a săturat repede. Nu pricepea de ce să se ducă salariul lui către sora lui, în timp ce ei doi stăteau cu chirie și strângeau la sânge fiecare leu, visând la un apartament propriu.
* * *
Într-o zi, Ana a ajuns acasă și a găsit-o pe Marioara împreună cu Viorica la masă, șușotind cu Alexandru. De îndată ce ea a intrat, toți au tăcut. Era clar că discuția era serioasă. Ana a întrebat:
Pot să știu și eu ce puneți la cale? Am impresia că iarăși vreți bani de la noi.
Nici vorbă, a râs Marioara. Sunt chestii de familie care nu te privesc.
Ana a mormăit nemulțumită și s-a dus în bucătărie să pregătească cina. Viorica a venit după ea, a deschis larg frigiderul, s-a uitat cu dezamăgire și a zis:
Dar ce-i așa gol? Nu ai fost la cumpărături, Ana?
Ba da, a răspuns Ana, puțin iritată. Dar salariul îl iau peste două zile și am luat strictul necesar. Dacă vrei ceva, pot să-ți încălzesc o supă.
Nu, așa ceva nu mănânc. Eu nu dau bani pe mâncare comand pizza, sushi, sau merg la cafenea cu Mihai.
Îi ajung lui Mihai banii pentru toate cheltuielile astea? Mereu vă plângeți că nu aveți bani.
Dacă rămânem fără, îi cer mamei sau lui Alexandru. Așa-i normal între frați.
Curând după aceea, Marioara și Viorica au plecat. Ana a întrebat imediat ce au vrut.
Mama vrea să vândă casa de la țară și mi-a cerut ajutor. Vrea să dea toți banii Vioricăi. E tânără și are nevoie de un start bun.
Și tu ce zici de asta? Ana nu-și venea să creadă. Nu te deranjează că toți banii ajung doar la sora ta? Eu sunt împotrivă. Nu cred că-i face bine.
Ana, nu te băga, a spus Alexandru pe un ton serios. Casa e a mamei, poate să facă ce vrea cu ea.
Alexandru nu a vrut să audă vreo obiecție și a schimbat repede vorba. Era mândru că poate să-i ajute surorii sale și să fie generos cu ea.
* * *
N-a trecut mult și casa de la țară s-a vândut. Ana știa deja că Viorica nu va folosi banii cu cap sau pentru vreun rost. Restaurante, haine la modă, telefoane și tablete scumpe totul se ducea pe plăceri.
Când banii s-au dus, Viorica s-a întors la mama ei, plângându-se iarăși:
Iar nu am bani să trăiesc! Vreau să dau de permis și să-mi cumpăr o mașină! Nu mai aveți nimic de vândut? Părinții unor fete le iau apartamente, le țin cu bani Mamă, de ce suntem noi așa săraci?
Marioara a rămas uluită. Nu se aștepta nici ea ca fata să termine banii atât de repede. După ce și-a revenit, a spus:
Viorica, nu mai avem nimic. Mă așteptam să folosești cu grijă banii sau să-i pui deoparte. E timpul să-ți cauți de lucru. Ai diplomă de contabilitate, încearcă să te angajezi.
Nu o să stau eu, să-mi stric ochii la un birou! Să mă țină soțul și voi. Am douăzeci de ani, nu m-ați crescut ca să mă lăsați acuma de izbeliște! Mulțumesc!
Stai calmă, încerca Marioara s-o domolească. Ne gândim la ceva. Hai să vedem dacă nu-l convingem pe Alexandru să ne mai dea niște bani. Spunem că sunt pentru ceva important. Ei tot strâng pentru apartament, poate ne ajută!
Crezi că ne dau? Ana e zgârcită, de la ea nici mâncare nu primești. Noroc că Alexandru sar mereu să ne ajute.
Hai la ei! a hotărât Marioara. Știu eu să-i înduplec.
O oră mai târziu, Viorica și mama ei băteau la ușa chiriei unde stătea Alexandru. Ana și-a dat imediat seama că nu aduceau nimic bun.
Alexandru, avem o problemă foarte importantă! a exclamat Marioara, de cum a intrat. Doar tu ne poți ajuta.
Ana s-a încordat. Desigur, tot bani o să ceară!, s-a gândit.
Ce s-a întâmplat?
Viorica vrea să-și ia mașină, dar banii de pe casă s-au dus, zâmbi fals Marioara. Am zis că poate ne mai ajutați și voi.
Ana nu-și putea crede urechilor:
Cum, banii s-au terminat? Ați primit sumă frumoasă, unde s-au dus? Viorica, ar trebui să fii mai chibzuită!
N-ai tu ce să-mi spui! s-a rățoit Viorica. Sunt tânără, am standarde, nu stau ca sărăntoaca! Vreau să ies, să mă distrez, să mă aranjez! Nu-mi voi trăi tinerețea în sărăcie!
Dar la muncă te-ai gândit vreodată? a zis Ana, ironic. Ajută să nu mai cerși mereu la rude.
Alexandru, speriat de ceartă, a încercat să aplaneze:
Stați, să ne gândim. Mașină nu putem lua, dar, dacă ne permitem, v-aș mai putea ajuta cu ceva.
Bravo, băiatul meu! a zâmbit Mariaora triumfătoare. Știam că ești de partea noastră.
Dar mie nu-mi cereți părerea? s-a supărat Ana. Regret, nu vreau să o mai ținem pe Viorica. Are soț el să aibă grijă de ea! Deci, de la mine nu vede niciun bănuț, discuția s-a încheiat!
Alexandru a aruncat o privire vinovată spre mama lui și a încercat să o liniștească pe Ana:
E și banii mei, Ana! Și mama a spus că-i doar un împrumut, îl dă înapoi.
Desigur că-l dau! Sau ce, mă crezi vreo hoțomană? Îi ajut pe toți, apoi îți dau tot!
Anei îi părea rău, de parcă n-ar fi avut încredere-n soacră-sa. Dar și mai rău i se părea să piardă cei puțini și greu strânși pentru un apartament.
Nu putem ajuta, ne pare rău, a spus în cele din urmă, nu chiar atât de ferm. Să înțelegeți că noi strângem bani pentru apartament, nu pentru mașini.
Hai, mamă, plecăm a izbucnit Viorica, ofensată. Uite ce oameni! Îi interesează doar pielea lor, de restul nu le pasă.
A plecat repezit, cu o supărare teatrată, iar Mariaora după ea, bombănind către fiu:
Alexandru, mai vorbim. Nu ți se pare că nevasta-ți face deja legea în casă?
De îndată ce ușa s-a închis, Alexandru a început să-i reproșeze Anei:
Cum poți?! Ce o să creadă mama? Că n-avem suflet? Că punem banii mai presus de familie?
Dar situație de urgență e asta? Ne-a ajutat cineva pe noi vreodată? Nu cred că vreunul din rudele tale ar pune măcar un leu la cumpărarea apartamentului nostru. M-am săturat să aud de nevoile Vioricăi.
Peste câteva zile, Ana și Alexandru s-au împăcat. Ana habar nu avea că soțul, de fapt, plănuia să o păcălească: a luat din economiile de apartament și i-a dus mamei sale.
Când Mariaora l-a văzut cu plicul mult așteptat, l-a lăudat:
Ai făcut bine, băiatul meu! Așa te-am crescut să-ți ajuți sora. Liniștește-te, că are și Viorica grijă de tine la nevoie! Și vezi să nu afle Ana, mai strângeți și voi, sunteți tineri.
* * *
Odată, căutând pe rețelele sociale, Ana a dat de poze noi cu Viorica. Aceasta zâmbea larg, la volanul unei mașini mici, strălucind de fericire. Nedumerită, Ana l-a întrebat pe soț:
Alexandru, știai că Viorica și-a luat mașină? De unde bani, dacă mereu se plânge? Surioara ta, orice vrea, tot obține.
Știu, a răspuns Alexandru, evitând privirea soției. Au pus toți umărul și i-am făcut un cadou.
Cum adică toți au pus umărul? Ai dat și tu bani? Și mie de ce nu mi-ai spus?
Alexandru a tăcut, iar Anei i-a picat fisa. A fugit imediat la dulapul cu economii și, cu groază, și-a dat seama că banii lipsesc.
Ce-ai făcut?! a țipat Ana. Chiar așa? Toate economiile le-ai dat pe mâna Vioricăi? Alexandru, nu-mi vine să cred!
De data aceasta, bărbatul, de obicei calm, a izbucnit:
Nu e treaba ta! Eu sunt capul familiei și eu am ales. Noi putem mai târziu strânge, dar Viorica are acum nevoie! Dacă nu-ți respecți rudele mele, nici nu mai știu dacă am nevoie de o astfel de nevastă!
Ba să știi că nici eu nu mai vreau un bărbat ca tine! De fapt, am decis deja: nu mai ești bărbatul meu! Plec la mama, și să nu uiți să-mi dai jumătate din economii!
Ana a început să-și pună lucrurile în sacoșe, așteptând, în sinea ei, o oprire sau o vorbă bună. Dar Alexandru stătea nepăsător în fața televizorului, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Gata? Alexandru, chiar plec, i-a spus ea încet, din prag.
Pleacă! Dacă nu te schimbi, să nu mai calci pe aici!
Ana s-a mutat la mama ei, iar peste o lună a pus actele de divorț pe masa notarului. Greu să trăiești cu cineva care nu te respectă. Și nu, n-a uitat de bani: cu amenințarea tribunalului, l-a făcut pe Alexandru să-i dea partea ei. Iar apoi, la o vorbă cu prietenele, a râs despre toată întâmplarea: e drept, uneori trebuie să te desparți din cauza obrăzniciei altora!
