Soacra mea a decis să se mute în apartamentul meu și să-i lase fiicei sale apartamentul ei.
Soțul meu, Cornel, a crescut într-o familie mare și agitată din Chișinău. Soacra mea, Tanti Viorica, a tot făcut copii până a venit pe lume mezina, Florica. O strategie ciudată, dar nu e treaba mea s-o judec. Adevăratele jocuri în familie abia urmau să înceapă.
Când m-am măritat, am crezut că am un noroc de bărbat. Cornel părea responsabil, hotărât, stăpân pe sine. Simțea ce înseamnă familie, doar că n-ar fi putut niciodată să se rupă de mama și de sora lui mai mică. Viorica nu era neapărat topită după băieții ei, dar tot ce avea mai bun, pune la picioarele Floricăi.
Florica avea zece ani când am cunoscut-o. La început n-am dat atenție, dar după vreo cinci ani a început să mă apese totul. Nu dorea să învețe, umbla cu băieți dubioși prin cartier, iar Cornel trebuia să se ocupe de toate problemele ei. O putea suna la miezul nopții, el sări din pat, fără să clipească.
Tot speram că Florica se va cuminți, se va mărita și ne va lăsa în pace. Dar nu! Când a hotărât în sfârșit să se căsătorească, Viorica a cerut bani pentru nuntă de la toți feciorii, căci ea nu avea nici o leu. Ginerele era sărăcuț, lucra pe un salariu mic, așa că tinerii însurăței au ajuns să stea cu soacra, la un loc.
Un copil, apoi altul Viorica a priceput că așa nu mai poate trăi multă vreme. Și-atunci a găsit cel mai groaznic plan: să se mute la noi și să-i lase apartamentul Floricăi. Dar cum e posibil așa? Am cumpărat apartamentul cu banii mei, un amărât de salariu pus deoparte ani întregi, iar Cornel n-a venit nici cu un leu la contribuție! Partea cea mai revoltătoare este că el pare împăcat și spune: Lasă că mama ne va ajuta!
Stăm într-un apartament de două camere în sectorul Botanica. Nu vreau să las pe nimeni să-mi strice liniștea, să împart intimitatea cu altcineva. Tanti Viorica este convinsă că suntem datori s-o primim, fiindcă, după obicei, băiatul cel mare trebuie să poarte de grijă părinților la bătrânețe.
Îl iubesc pe Cornel. Divorțul nici nu intră în vorbă pentru mine. Dar cum să-l aduc în fire? Cum să-i explic că trăitul cu mama lui sub același acoperiș e un coșmar? Poate cineva de pe la noi știe să-mi dea un sfat, că altfel mă trezesc că nu mai am nici casă, nici liniște, nici viață.
