Acum mama va locui cu noi, anunță bărbatul.
Cum așa? se miră Doina. E deja în stare bună, poate să se descurce singură.
Dar cine se va ocupa de ea acasă?
Eu mă voi îngriji de ea. Și noi vom trebui să mutăm în altă cameră. Mama vrea o cameră cu balcon.
Doina nu la crezut pe soț și nu a făcut-o degeaba.
Cu optsprezece ani în urmă, când se căsătorea cu Dumitru, Doina ştia deja că viitoarea sa soacră, Violeta Andreea, nu o va preţui.
Făcânduse dintro locală cu doar un liceu tehnic și fără bănuţi în buzunar, nu se putea egala cu doctorul cardiolog cu studii superioare.
Totuşi s-au căsătorit.
Violeta Andreea nu îşi arăta deschis dezacordul, dar vorbea cu ea rece și strict pe subiect.
Ce faci, Doina? o întreba obosită soacra la telefon, dacă nora ridica receptorul.
Mulțumesc, Violeta Andreea, totul e bine. Iar sănătatea dumneavoastră?
Ce sănătate la vârsta mea? Mă plimb încet, dar bine.
Trebuie să vorbesc cu Dumitru despre asta. Dă-i telefonul, te rog.
Aşa era comunicarea. La reuniunile de familie, de câteva ori pe an, femeile nu se certau, dar nici nu se îmbrăţâna.
Doina rămase surprinsă când, aflând că este însărcinată, viitoarea soacră îi propuse săși schimbe apartamentele.
Tinerii locuiau întrun apartament cu o cameră, pe care la moştenit Dumitru de la bunica, iar Violeta Andreea avea un apartament cu trei camere, dobândit singură după decesul soţului.
Pentru un asemenea dar, Doina ia fost recunoscătoare din suflet.
Odată cu naşterea Alinei, relaţia dintre ele sa încălzit puţin.
Câteodată Violeta Andreea ajuta cu nepoata, îi arunca bani și, cel mai important, nu se strecură cu moralizări, deşi încă oftă la nora pe care o considera nepotrivită pentru fiul ei.
Alina avea şaisprezece ani când bunica ei suferi un infarct.
Călcător fără bocanci, oftează medicul. De ce nu aţi vegheat mai bine la mama?
Da, ea se plânge mereu, nu ştim ce e real şi ce nu, răspunse supărat Dumitru.
Înţeleg. Totuşi, mama are doar şaizeci de ani, va rezistă.
În spital, Violeta Andreea era vizitată în principal de Doina, care venea zilnic cu mâncare, haine curate și cuvinte de încurajare.
Dumitru a vizitat mama de trei ori în două săptămâni trebuia să lucreze dar a ţinut legătura telefonică cu colegii.
Apoi el a surprins-o pe Doina, declarând: Acum mama va locui cu noi.
Cum așa? a exclamă Doina. E în stare bună, poate să se descurce singură.
În plus, staţi la două staţii de mers cu autobuzul, dacă e nevoie vom merge în fiecare zi.
Mama se teme să rămână singură, iar picioarele îi dau bătăi de cap.
Vom rezolva, dar acum nu poate merge singură, contracara soțul.
Cine se va ocupa de ea acasă? Eu trebuie să mă întorc la muncă, colegii mă privesc de parcă aş fi pe jumătate liber.
Eu mă voi ocupa de ea. Trebuie să ne mutăm în altă cameră, cu balcon, cum a cerut.
Doina nu-l crede înca, iar bărbatul părea să petreacă tot mai mult timp la serviciu, lăsând-o să se lupte cu soacra.
Doina, ştiam că ești neîngrijitoare, dar nu am locuit cu tine până acum, spunea Violeta Andreea, încleşând buzele. Când ai spălat pentru ultima oară podelele de sub patul meu? Praful e groaznic, îmi strică respiraţia.
Doina, fără să întrebe cum o femeie cu mobilitate redusă a găsit praf sub pat, începu să ştergă podeaua.
Ce aș fi pus în supa asta? Dacă hrăneşti mereu fiul așa, nu e de mirare că nu a fugit de tine.
Doina lua tacâmul gol de lângă supă neîncântătoare.
Cât de mult să așteptăm?, striga soacra, când Doina ieșea din cameră să aducă apă mamei lui Dumitru. Eşti mereu atât de stângace!
Şi aşa se repeta totul.
Toleranţa lui Doina a durat o lună.
Cred că mama ta se simte bine, spuse în sfârșit soțului. Se pricep la comandă și capricii ei.
Poate ar trebui să se întoarcă acasă?
Mama spune că nu o îngrijesc bine. Îţi ignori cererile.
E un motiv să te batjocoreşti?
Este un motiv să fii mai blândă cu ea.
Despre acasă, e de fapt apartamentul mamei nu am schimbat actele. Doina nu ştia asta. La schimbarea de acum 16ani, era mai preocupată de amenajarea locuinţei decât de documente.
Dacă lucrurile vor continua aşa, e pregătită să se întoarcă în cameră de o singură cameră.
După o lună, Violeta Andreea a apărut pe o bancă lângă bloc, vorbind cu vecina lor.
Acea femeie, cu cinci ani mai tânără, se mutase recent la etajul inferior.
Doina, bine că oamenii buni mau scos să mă plimb pe stradă, spuse soacra, îndreptânduse spre vecina curioasă.
Uităte, Anica, cum e la bătrâneţe când ai un fiu, nu o fiică.
Bună ziua, Ana Viorel, oftă Doina.
Salut, Doina. Soțul tău a cerut să mergem cu mama la plimbare.
Nu aveţi timp, lucraţi, răspunse vecina, încruntânduse.
Doina nu se mai deranja de părerile altora, bucurânduse că Violeta Andreea, prietenească cu Anica, nu mai o supăra.
Se părea că Doina reuşea să convingă pe soţ să trimită mama înapoi, dar bărbatul avea alte planuri.
Totul ieşit la iveală atunci când Doina, terminând o mare prezentare, a cerut să plece mai devreme acasă, epuizată. Liftul nu funcționa, a trebuit să urce pe scări până la etajul patru.
Dimi? a exclamat când la văzut pe etajul al treilea, ieşind din apartamentul Anelei Victorine.
Dumitru a rămas blocat, apoi ușa sa deschis și o voce veselă a strigat:
Dragul meu, țiai uitat ceasul!
Pe prag a apărut o tânără brunetă, în halat scurt, cu ochii strălucitori de fericire.
Doina a privit, fără să spună un cuvânt, la cei doi.
Ea e Irina, fiica Anei Victorine, a spus stângaci Dumitru. Discutam despre mamă
Hai, Dimi, a intervenit Irina, serioasă, fixând-o pe Doina. E timpul să știi că ne iubim și să trăim împreună.
Doina a trecut pe lângă ei și a intrat în apartament.
Eşti nebună? a izbucnit, confruntândul pe soţ. Ce ai făcut?
Doina, aşa e viaţa, a răspuns el, evitând privirea. Ne-am întâlnit întâmplător în scări și mia plăcut Irina imediat.
Şi apoi sa întâmplat totul de la sine.
Aşadar, în timp ce îţi suport capriciile mamei, tu te pierzi în apartamentul vecinului!
Nu-ţi exagera faptele, a replicat Dumitru, încruntânduse. Ana Victorina se ocupă de mamă de o lună.
Poate îi plăteşti și pe el săţi elibereze apartamentul când ai nevoie?
Nu, dar iam dat 600 000 lei Irinei îi lipsea mașina.
Ce? Ai dat banii pe care îi strângeam pentru Alina!
Fiica noastră e isteață, se va înscrie singură la facultate
Şi tu ai arătat cu generozitatea ta
Fără să aştepte un răspuns, Doina a ieșit zburdă în afara blocului. Uşa ia deschis Ana Victorina.
Returnaţi banii! a exclamat Doina, aproape că strigând.
Ce? Îţi recunoaşte soţul totul? a chicotit ea. Aţi ucis pe mama lui!
Îmi curgea inima când Violeta povestea cum te batjocorei. Acum rezolvaţi singuri.
Irina are un bărbat bun şi generos îi va prinde bine.
Aţi decis să-i daţi pe fiică aşa? Banii erau tot ce avem, îi strângeam datorită mie.
Returnaţii, altfel merg la instanţă!
Rezolvaţi singuri!, a strigat vecina, închizând ușa.
Acasă, Doina a găsit pe soţ cu faţa încruntată şi pe Violeta Andreea, speriată.
Nu ştiam, murmură Violeta. Am povestit totul Anei, nu ştiam că e aşa de crudă.
Divorţăm, a spus Doina, fără să o privească. Nu mai pot.
S-a închis în cameră şi a început să plângă. Acum trebuia să decidă unde să meargă cu Alina.
Indiferent de rugămintele soacre, de căinţa soţului, decizia de divorţ a rămas fermă.
Şi, din nou, Violeta Andreea a surprins-o: ia făcut pe fiu să-i dăruiească lui Doina și Alinei aceea cameră de o singură cameră.
Doina nu a refuzat sau mutat cu fiica ei în noua locuință. Încă nu comunică cu fosta familie, dar a învățat că, în ciuda furtunilor familiale, singura garanție a păcii interioare este să nu renunţi la demnitatea şi la propria fericire. Ține minte: când accepţi să fii respectată, îi înveţi pe alţii cum să te respecte.
