Cum soacra fiului ni l-a luat de lângă noi
De când băiatul nostru s-a însurat, parcă nu-și mai amintește de noi. Acum, tot la soacra lui stă, și, culmea, de fiecare dată are ceva urgent de făcut acolo. Nici nu-mi pot închipui cum o fi trăit femeia asta până când fata ei s-a măritat cu băiatul nostru.
Fiul nostru e căsătorit de mai bine de doi ani. După nuntă, au început să locuiască separat, într-un apartament pe care noi i l-am cumpărat încă din timpul facultății. Mereu am fost alături de el, i-am fost sprijin și l-am susținut fără rezerve. Chiar și dinainte de însurătoare stătea pe cont propriu, pentru că apartamentul său era la doi pași de locul de muncă.
Nu pot spune că nora nu mi-a plăcut din start, însă mi s-a părut mereu că era prea copilăroasă, nu suficient de matură pentru o viață de familie, deși fiul nostru era doar cu doi ani mai mare ca ea. Adesea, nora se purta ca un copil răsfățat și de multe ori părea chiar capricioasă. Băiatul nostru, care era atât de blând și atent, iar eu numai la asta mă gândeam: cum o să-și trăiască el viața cu un copil la casa omului?
După ce le-am cunoscut pe ea și pe mama ei, m-am lămurit despre ce fel de oameni e vorba. Deși soacra fiului meu e de aceeași vârstă cu mine, se poartă ca o adolescentă. Sunt și oameni de felul acesta, nu? Trec de o anumită vârstă, dar rămân tot copii – imaturi și neajutorați. La momentul nunții fiicei sale, soacra deja trecuse prin al șaselea divorț.
Nu aveam nimic în comun cu ea, n-aveam subiecte de discuție pentru că trăia în altă lume, dar nici nu încerca să ne fie pe cap. Comunicarea dintre noi s-a rezumat la felicitările ceremonioase la nuntă și atât.
Primele semne că ceva nu e în regulă le-am observat chiar înainte de nuntă, pentru că nora îl trăgea mereu pe fiul nostru la mama ei: ba că i se străpesese chiuveta, ba că trebuie schimbată priza, ba că i-a căzut o poliță în bucătărie. La început nu am zis nimic nici nu e bărbat în casa lor, poate chiar are nevoie de o mână de ajutor.
Însă cu timpul, problemele la mama soacră nu se mai terminau. Fiul nostru tot în preajma lor era, iar pe noi ne evita, spunând mereu că merge la mama soției să o ajute. În scurt timp, au ajuns să sărbătorească toate sărbătorile la mama soacră acasă, iar la noi veneau doar eu, tata și soacra mea bătrână.
Altă era supărarea: nu că băiatul n-ar mai fi venit la mesele de familie, ci că ajunsese să nu ne mai ajute nici la nevoie.
Voiam să ne aducă frigiderul cumpărat cu greu. La început, a zis că vine; apoi sună să ne spună că nu mai poate, că merge cu soția să repare mașina de spălat a soacrei. Când soțul meu l-a sunat, am auzit pe fundal vocea norei: Chiar părinții tăi nu puteau chema pe cineva să-i ajute cu mutatul?. A venit într-un final, dar nu cu inima deschisă, ci supărat foc.
Tată, chiar nu puteai chema niște oameni să vă ajute? Acum trebuie să car eu totul!
Mi-am pierdut răbdarea și nu m-am putut abține să mă gândesc: de ce mama soacră a lui nu poate să cheme și ea un meșter? Oare trăiește într-o lume fără specialiști? Fiul meu mi-a zis că femeia nu se pricepe deloc și că azi înșelătoria e la tot pasul, îi iau banii degeaba și nu fac nimic.
Atunci, soțul meu nu s-a mai stăpânit și a spus că, dacă nu se pricepe la scule și aparate, rămâne doar un bun ciobănaș căci știe prea bine să mână o singură oaie, adică pe fiul nostru. Fiul s-a enervat, a plecat trântind ușa. Eu nu m-am băgat, pentru că în sinea mea îi dădeam dreptate soțului rudele astea noi îl țineau pe băiatul nostru prins între problemele lor, iar el nu mai avea drum spre noi, ba chiar nu ne mai vedeam deloc.
De la cearta aia, fiul n-a mai vorbit cu tatăl său de mai bine de două săptămâni. Nici soțul nu vrea să fie primul care să-l împace. Mă simt ruptă între două lumi și soțul are dreptate, dar cred că ar fi putut spune lucrurile mai blând. Acum, fiul e supărat și nu vrea să vadă pe nimeni din familie, iar eu nu vreau să-l pierd pentru niște fleacuri.
Tatăl refuză să-l contacteze, iar fiul stă pe poziții și zice că n-are să dea telefon până nu-și cere scuze tatăl. În toată povestea asta, numai soacra lui pare să se descurce perfect!
Viața ne arată că, oricât de mult iubim pe cineva, trebuie să știm să împărțim timpul și inima între toți cei dragi. Numai așa reușim să păstrăm armonia și legăturile adevărate în familie.
