S-o lăsăm aici, să se descurce cum poate! au zis ei, aruncând bătrâna în troiene
S-o lăsăm aici, să moară ea singură! șușoteau, abandonând-o pe bătrână în zăpadă. Nenorociții nu înțelegeau că ceea ce faci altuia, se întoarce înapoi.
Valentina Rusu mergea spre scara blocului său din Chișinău. Pe o bancă, câteva bătrâne sporovăiau aprins despre noua mașină parcată aproape de intrare.
A cui o fi mașina asta, fetelor? întrebă Valentina.
Habar n-avem! răspunse una dintre ele. Poate e la Dorina, că la bătrâni ca noi nu vin astfel de mașini scumpe.
La noi, doar ambulanța vine, pricepi? completă alta, râzând amar.
Vecinele mai stătură un timp la bârfit, discutând despre guvern și ultimele știri din cartier. La scurt timp coborî tocmai Dorina, la care venise mașina luxoasă. Nici nu se uită la vecine, trecând grăbită pe lângă ele, nepăsătoare la discuții ori la faptul că mașina era parcată direct pe iarbă. Valentina Rusu se grăbi să intre în bloc.
Doamna Valentina, nu? o întâmpină un tânăr, văzând-o urcând scările. Mă recunoașteți? Am vorbit zilele trecute. Sunt Vlad, nepotul dumneavoastră.
Vai, Vlad! exclamă Valentina, recunoscându-l. De ce nu m-ai sunat să-mi spui că vii? Mașina ta e aceea de pe iarbă?
Da, a mea e.
Atunci ieși repede și mut-o, până nu vine cineva cu scandal! Cum să parchezi pe florile mele?
Nepotul zbură afară să mute mașina, iar Valentina intră în bucătărie să pună ceaiul pe foc. Era hotărâtă să vândă apartamentul, însă nu voia să lase vecinilor o grădină distrusă.
Cu ceva timp în urmă, unchiul ei venea uneori cu fiul său, dar apoi neamurile nu s-au mai interesat de ea. Acum apăruse Vlad, tânărul care, deși părea politicos, inspira bănuieli Valentinei. Fuma mult, iar deși era tânăr, avea deja dinții galbeni. Oricum, e bine că a venit. Valentina nu voia să apeleze la o agenție de imobiliare și prefera să-l răsplătească pe Vlad dacă o ajuta. Dar tânărul a refuzat orice plată.
Valentina ajunsese la bătrânețe fără soț și fără copii. Își dorea să se mute la țară, la aer curat, unde i-ar fi fost mai ușor decât să urce zilnic patru etaje. În sat era o mică grădină. Atât cât mai avea putere, voia să crească singură legume pentru ea. Toamna apăruse un cumpărător pentru apartament.
Dacă tot e frig, ia să lăsăm pe primăvară vânzarea, hotărî Valentina, amânând totul.
Primăvara cresc prețurile! o contrazise Vlad. Și cu frigul poți testa caloriferele. Plus că deja ai cumpărător, dacă refuză pe urmă?
Dar încă nu mi-ai găsit casă! Unde o să stau? Când găsim casa, atunci vindem apartamentul, oftă Valentina.
Vlad acceptă.
În scurt timp, Vlad găsi câteva oferte și, alegând una pe placul Valentinei, porniră în sat. Au analizat casele, iar bătrâna fu un pic dezamăgită toate aveau nevoie de reparații serioase. Dar banii pe apartament îi ajungeau atât de casă, cât și de renovare.
Vlad, cunoscând meșteri și materiale, îi făcu socoteală cât costă toate și promită că îi va da o mână de ajutor.
Bătrâna clătină din cap:
Vine iarna. Nu-mi arde acum de renovare. Vreau să intru în casă și să stau liniștită.
O să vă ajut eu cu totul! zise Vlad.
Valentina începea să bănuiască că nepotul voia să vândă apartamentul cât mai repede și să-i cumpere orice casă doar să termine repede. Dar totuși avea încredere nu avea el interes la banii ei. L-a mulțumit că s-a oferit să se implice.
După ce s-au înțeles asupra casei, Valentina a bătut palma pentru tranzacție.
Cumpărătorul și notarul veniră la timp. Vlad le-a făcut ceai la toți. Valentinei i se făcu greu la suflet să vândă apartamentul era viața ei acolo, atâtea amintiri. Dar cale de-ntors nu mai era. Actele se semnaseră deja.
E timpul să ne mutăm! anunță Vlad.
Chiar azi? Nici nu am terminat de pus vasele în cutii… încercă să protesteze Valentina.
Dar Vlad insistă că azi trebuie să plece: zicea că, vezi, cumpărătoarea nu are unde dormi.
Fie, azi dacă trebuie. Dar lasă-mă să apuc să-mi iau și vasele! acceptă Valentina.
Plecară în grabă cu o dubă. Bătrâna începu să ațipească pe drum. Doar din când în când își mai dădea seama unde e, vedea pe geamul lateral zăpada și auzea două voci vorbind încet.
Doamnă Valentina, ne auziți? se auzea vag glasul lui Vlad. Nu mai avea putere să răspundă.
Las-o aici, odată, auzi din nou, trezindu-se iar. Parcă totul plutea în ceață. O lăsaseră pe marginea drumului, într-un morman de zăpadă.
Se sfârșește ea, murmură Vlad.
Atunci bătrâna înțelese că a fost înșelată chiar de propriul nepot. Poate îi pusese ceva în ceai, să adoarmă și să semneze actele… Cu ochii închiși, se pregătea să moară.
În acele clipe, scena era urmărită de o tânără care trecea cu mașina prin apropiere. Văzând duba trasă pe dreapta, crezu că șoferul avea nevoie de ajutor și opri la rândul ei. Însă văzând cum cei doi tineri cărau un sac spre pădure, în plină ninsoare, s-a întrebat ce s-o fi petrecând și a notat numărul de înmatriculare. După ce dubița a plecat, fata a fugit în locul unde a văzut sacul. Găsindu-o pe Valentina, a verificat să aibă puls trăia! Imediat și-a sunat soțul și i-a povestit tot.
Când a venit bărbatul, amândoi au urcat-o pe bătrână în mașină. Pe drum, Valentina și-a revenit.
Unde sunt? a întrebat nedumerită.
V-am găsit în zăpadă, răspunse tânăra, Iuliana. Vă amintiți ce s-a întâmplat?
Da… Voiam să vând apartamentul cu nepotul. Am băut ceai, și cred că mi-a pus ceva în el! Am ajuns în sat, iar acolo m-au lăsat în zăpadă… Nepotul m-a trădat!
Stați să vă ajut puțin, zise Iuliana, scoțând din trusă o cremă să-i ungă mâinile degerate.
Mulțumesc, cu voi e mai cald, zâmbi Valentina. Nu știu ce m-aș fi făcut fără voi…
Ulterior, Iuliana și familia sa au anunțat poliția, deschizându-se dosar penal. Tânăra i-a propus Valentinei să locuiască la ei câteva săptămâni, până când ar recupera apartamentul.
După vreo două săptămâni, apartamentul Valentinei i-a fost returnat. Vlad și complicele lui au fost condamnați pentru escrocherie. Primăvara, așa cum plănuise Valentina, a vândut apartamentul cu ajutorul unui notar cinstit și și-a cumpărat o căsuță într-un sat de lângă Soroca. Casa nu avea nevoie de nimic, așa că bătrâna s-a apucat cu bucurie de grădinărit. În vară, a poftit-o pe Iuliana și pe soțul ei la un prânz moldovenesc. Niciodată n-a uitat bunătatea acelei familii.
