Trebuia să-mi faceți mie renovarea, nu să plecați în concediu!
Soacra mea s-a supărat pe noi că am plecat în vacanță și nu i-am plătit renovarea apartamentului. Locuința ei este frumoasă, bine întreținută renovarea era doar un moft. În ochii ei suntem sponsorii ei personali, deși ar fi putut singură să-și plătească dorința.
Eu și soțul meu suntem foarte chibzuiți. Plătim singuri ratele la bancă pentru apartament și creștem doi copii adolescenți. În toți anii căsniciei noastre, abia vara asta am reușit, pentru prima oară, să plecăm împreună departe.
Până acum, singurele noastre vacanțe erau la țară, la bunici, ori la o casă de vacanță lângă Prut. Copiii noștri nu prea văzuseră lumea, așa că am hotărât să luăm un pachet turistic la Constanța. Ne-am strâns cureaua, dar a meritat fiecare leu.
De cum ne-am căsătorit, soacra mea, Mioara, a spus răspicat că nu o interesează să stea cu nepoții. Am înțeles-o și nici nu am cerut vreodată ajutor. Așa că, toate vacanțele și weekendurile copiii au stat la părinții mei, pentru că noi lucram mult, eu și soțul meu, Viorel. Nu o condamn știu cât de greu e să crești doi copii. Ea e pensionară și are tot dreptul să se odihnească.
S-a înscris la înot, merge în excursii, la expoziții. Duce o viață activă chiar și acum. Singura problemă: banii. Toate capriciile ei ajung să fie suportate de copii, chiar dacă asta ne afectează bugetul. Nu o interesează ratele, nevoile noastre sau copiii fiica trebuie să ajute mama.
În fiecare weekend își umplea timpul soțului meu cu treburi: să o ajute pe la instalații, să-i repare câte ceva. Iar anul acesta, a întrecut măsura a cerut să-i renovăm apartamentul. Toți ne dorim una-alta, dar nu mereu reușim, nu-i așa? Mai mult, tocmai cu cinci ani în urmă făcusem o renovare, iar totul arăta foarte bine.
Nu-i spusesem Mioarei despre plecarea la mare. De fapt, nici nu intenționam să-i spunem. Am încuiat casa și am plecat toți patru. Nici nu apucasem să ne bucurăm de vacanță când, la una din zile, a venit la noi acasă. N-a găsit pe nimeni, a sunat la soțul meu, iar el i-a spus: Suntem la Constanța, la mare. N-a zis nimic și a închis.
La revenire, ne aștepta acasă o adevărată furtună.
Trebuia să mă anunțați! Dar de unde ați avut bani? Puteați să îmi faceți renovarea cu banii ăștia, nu să vă plimbați!
De obicei, Viorel tăcea și suporta, însă de data asta nu a mai răbdat. I-a zis clar că banii munciți de noi nu sunt ai ei și n-are niciun drept să ne ceară socoteală.
De atunci, soacra mea nu a mai ținut legătura cu noi. Nu a mai dat niciun semn nici de nepoți. În schimb, alți veri și cunoștințe ne judecă, spun că suntem nerecunoscători. Dar noi nu simțim nicio vină, iar părinții mei ne sprijină. Viața trebuie trăită la timp nu poți mereu să lași pe altcineva să-ți hotărască ce e mai bine pentru tine. Câteodată, a spune nu înseamnă să alegi fericirea familiei tale. Fiecare trebuie să învețe să-și poarte singur de grijă, fără să creadă că cineva îi datorează ceva.
