Maria timp de doi ani a fost doar îngrijitoare pentru mama soacră
Maria a reușit să se mărite cu un bărbat foarte respectat, un adevărat om de afaceri, pe care toate prietenele îl admirau. Soțul ei avea propria firmă, o casă luxoasă, mai multe mașini și o vilă la țară – toate acestea la doar treizeci și doi de ani.
Maria abia terminase studiile și predase un an la școală. Vara s-au căsătorit. După nuntă, soțul i-a spus că nu trebuie să muncească pe bani puțini. A dorit ca ea să stea acasă și să se pregătească să devină mamă. Maria nu s-a opus.
Primul an de căsnicie a fost ca în povești. Maria și soțul au călătorit mult, au adunat amintiri prețioase și cumpărături scumpe. Dar Maria nu avea unde purta hainele noi – prietenele munceau toată ziua, iar în weekend erau cu familia. Soțul mergea la petreceri, dar niciodată nu o lua cu el.
Maria se plictisea. Nu reușea să rămână însărcinată, iar sentimentele pentru bărbatul ei începeau să se stingă. Zile întregi, după ce termina treburile casnice, se plimba dintr-o cameră în alta, gândindu-se la viitorul ei. Mai trecu un an. Soțul stătea tot mai rar acasă și se întorcea seara, obosit și nervos, spunând că afacerile nu merg bine.
Mai întâi i-a cerut să cheltuie mai puțin. Apoi a început să-i ceară să dea socoteală pentru fiecare cumpărătură. Calculea orice și o convingea că ar putea trăi bine și cu mai puțini bani. Maria era neliniștită și voia să se întoarcă la muncă, dar nu găsea de lucru în domeniul ei.
S-a înscris la un curs, însă atunci s-a îmbolnăvit mama soacră. Maria a fost nevoită să stea cu ea doi ani. Soțul a mutat-o pe mama lui la ei acasă. Maria făcea totul și avea grijă de bolnavă. Soțul tot mai rar venea acasă.
Când soacra a murit, soțul s-a îndepărtat de Maria și mai mult. Aproape că nu mai vorbea cu ea, era trist și evita orice contact. Petrecea mai mult timp la birou, iar acasă abia dacă trecea.
Maria nu înțelegea ce se întâmplă, până a mers în vechiul apartament al soacrei, unde nu mai fusese de mult. La ușă, din interior, a auzit plânset de copil. A rămas surprinsă, pentru că știa că locuința era goală. Totuși, a sunat la ușă.
A deschis o tânără. Maria a aflat că soțul ei își făcuse altă familie mai demult, pe care o adusese în apartamentul mamei.
Pentru Maria a fost un șoc. Știa că nu mai putea salva căsnicia. A plecat în alt oraș, la mătușa ei, cu o geantă mică. Nu voia ca nimic să-i amintească de căsnicie și de cât de prost i s-a schimbat viața… Elena timp de doi ani a fost doar infirmieră pentru mama soacră. Elenei i s-a părut că i s-a împlinit
Mă amintesc cum am aflat, la patruzeciopt de ani, că sunt însărcinată. La această vârstă? Ce vor spune oamenii?
La cincizeci de ani, credeam că surprizele s-au sfârșit. Viața își ducea firul firesc: copiii au crescut
– O să stăm la tine o vreme, fiindcă nu avem bani să închiriem un apartament! – Mi-a spus prietena mea.
Sunt o femeie foarte activă, deși am 65 de ani, reușesc să vizitez locuri noi și să întâlnesc oameni interesanți. Îmi amintesc cu bucurie și nostalgie de tinerețe, când puteai merge în vacanță oriunde îți dorea inima! Puteai pleca la mare, în tabără cu prietenii sau la o plimbare cu barca pe orice râu, toate cu puțini bani.
Din păcate, acele timpuri au trecut. Întotdeauna mi-a plăcut să cunosc oameni noi, să socializez pe plajă sau în teatru, și am păstrat prietenii de lungă durată cu mulți dintre ei.
Așa am întâlnit-o într-o vară pe Sara, stăteam amândouă în același pensiune. Am devenit prietene și am mai păstrat legătura câțiva ani prin scrisori. Apoi, într-o zi, am primit un telegram anonim: “La trei dimineața ajunge trenul. Vino să mă întâlnești!”. Nu am înțeles de la cine era și nu am mers nicăieri cu soțul. Totuși, la patru dimineața cineva a bătut la ușă. Am deschis și am încremenit de uimire: pe prag era Sara, cu două fete adolescente, bunica și un bărbat, toți cu o grămadă de bagaje. Eu și soțul meu eram uluiți, dar i-am primit înăuntru. Atunci Sara mi-a zis:
– “De ce nu te-ai întâlnit cu noi? Ți-am trimis telegramă! Oricum, a costat ceva!
– Îmi pare rău, dar nu am știut cine a trimis-o!
– Ți-am dat adresa mea, așa că am venit.
– Credeam că doar o să mai scriem câte o scrisoare, atât!
Sara mi-a explicat că una din fete terminase liceul și se înscrisese la facultate, iar restul familiei venise să o susțină.
– O să stăm la tine! Nu avem bani să plătim chirie sau hotel!
Am rămas șocată. Nu eram nici măcar rude apropiate. De ce ar trebui să-i las să stea la mine? A trebuit să-i hrănesc de trei ori pe zi. Au adus ceva mâncare, dar nu au gătit nimic, doar au mâncat din ce aveam noi. Și tot eu trebuia să le servesc.
După trei zile, nu am mai rezistat și le-am cerut Sarei și rudelor ei să se mute. Nu mă interesa unde. S-a declanșat o ceartă: Sara a început să spargă vasele și să țipe isteric.
Am rămas profund șocată de comportamentul ei. Atunci s-au apucat de strâns bagajele și, fără să-mi dau seama, mi-au furat halatul, câteva prosoape și, într-un mod incredibil, chiar și o oală mare. Nu știu cum au reușit să o scoată. Oala pur și simplu a dispărut!
Așa s-a terminat prietenia mea cu Sara. Slavă Domnului! Nu am mai auzit de ea sau de familia ei. Cum să fii atât de obraznic?!
Acum sunt mult mai precaută cu oamenii pe care îi cunosc. O să stăm la tine o perioadă, că nu avem bani să închiriem un apartament! mi-a spus prietena mea.
Zdrăduiam pe Mihai. Și nici nu ştiu dacă regret asta. Mă aflam la masa din bucătăria mică a apartamentului
Îți spun povestea asta ca și cum am stat la un ceai, pe balcon, într-o seară calmă prin Chișinău sau
Tatăl socru a rămas fără cuvinte când a văzut în ce condiții trăim Pe Răzvan l-am cunoscut la nunta unei
Șoarecele gri e mai fericit ca tine Aurelia, nu glumesc, chiar ai de gând să ieși din casă cu rochia
Jurnal personal 14 februarieAstăzi, cerul s-a rupt peste Chișinău, ca și cum ar fi vrut să spele toate
30 octombrie 2025 Nu voi uita niciodată acea noapte geroasă de decembrie, când am auzit un telefon strigând
