După ce am auzit această poveste de la prietena mea, mi s-a schimbat complet percepția asupra oamenilor, la fel cum s-a întâmplat și cu soțul meu. Am început să petrecem mai puțin timp cu prietenii noștri și să vorbim mult mai puțin despre viața noastră privată cu ei. Nu, nu am încetat să avem încredere în ei și încă avem o relație bună, dar nu mai lăsăm pe nimeni să intre în intimitatea familiei noastre. Totul a pornit însă de la un incident neplăcut, care i s-a întâmplat prietenei mele și soțului ei.
Ei aveau niște prieteni apropiați, cu care erau legați de mult timp. Soții lucrau împreună. Fetele au început chiar și facultatea împreună. Pe urmă, prietena mea s-a căsătorit, iar după un an a avut un copil. I-a făcut cunoștință prietenei sale cu un coleg de serviciu de-al soțului, și și ei au început să se vadă.
Dar, la un moment dat, soțul prietenei și-a dat demisia de la locul de muncă și a găsit altceva, mult mai bănos. Și prietena și-a găsit de asemenea un job mult mai bine plătit. Comunicarea dintre cele două cupluri s-a rărit considerabil. Prietena mea a început să stea tot mai des în concediu medical (pentru că între timp li s-au născut copii), ceea ce nu prea a fost pe placul șefilor, și, găsind un pretext, au dat-o afară.
Bărbatul a fost nevoit să tragă tare, ca să întrețină soția și cei patru copii ai lor, dar adevărul este că nu o duceau chiar rău. Și-au cumpărat o casă mare, aveau gospodărie, se descurcau. Le-au crescut veniturile, dar nu au devenit bogați.
Ceilalți doi, însă, nu aveau copii, erau concentrați pe carieră, plecau des în vacanță, se bucurau de viață după propriile gusturi.
Într-o zi, cei doi s-au gândit să își invite prietenii la casa lor de la țară. Li s-a părut o idee grozavă să se relaxeze departe de agitația orașului grătare, scăldat în Prut, drumeții prin pădure. Și vremea era minunată. Prietena a sunat să le spună planul. Cealaltă era încântată, dar a zis că întâi vorbește cu soțul și apoi o sună să confirme dacă pot veni. A pus telefonul pe masă, dar nu l-a închis. Atunci, femeia a ajuns să audă multe lucruri despre ea și familia ei, care au șocat-o.
S-a dovedit că prietenele îi considerau niște proști care nu știu nimic despre viață. După părerea lor, faptul că aveau patru copii îi făcea să trăiască de pe o zi pe alta. Casa lor era, chipurile, o ruină, de rușine să chemi lumea acolo. Copiii rău crescuți, și în general, ce rost avea să faci patru copii, puteau să-i dea pe jumătate dintre ei la orfelinat! Femeia plictisitoare, nu vorbea decât despre copii.
Soțul un bădăran cu care nu se putea discuta. Exact în acel moment, s-a întrerupt convorbirea, iar familia care ascultase toate acestea a rămas înmărmurită. S-au gândit chiar să meargă direct la așa-zișii prieteni și să le spună totul în față. Dar tocmai atunci a sunat telefonul: era soțul prietenei, care le spunea că vin la ei în weekend, iar soțul celeilalte a răspuns scurt și a închis.
Cuplul a discutat tot ce s-a întâmplat și a decis să aștepte să vadă ce va fi la întâlnire. Prietenii au venit cu niște dulciuri ieftine și borcane cu murături făcute în casă. Imediat, soțul a întrebat:
Ce salariu mic aveți, că nici nu vă permiteți să cumpărați ceva normal! Dar, nu-i nimic, noi v-am pus masa bogată, mâncați acum și apoi o să ne ajutați prin curte, e mult de lucru!
Cei doi au rămas blocați și nu înțelegeau ce se întâmplă, iar soția a intervenit:
Dar voi de ce nu aveți copii?
Încă nu vrem, avem timp a răspuns cealaltă.
A, știam eu! Numai proștii fac copii, oamenii deștepți trăiesc pentru ei a râs femeia.
La aceste cuvinte, cuplul a amuțit. Era evident că știu tot, dar nu aveau de unde să știe cum. Prietenii au inventat rapid un motiv și au plecat repede.
Ce credeți despre această situație? A făcut bine cuplul că a reacționat așa? Ar fi trebuit să fie mai blânzi cu invitații sau, din contră, mai duri? Tu ce ai fi făcut?
