Să-ți povestesc ceva ce mă frământă tare Eu sunt Vasile. Am 65 de ani și am fost căsătorit cu Maria vreme de 34 de ani. Acum, pe la bătrânețe, am ajuns să mă îndrăgostesc de o altă femeie și nu mai știu ce-i de făcut.
Maria are 62 de ani, iar fiul nostru, Petru, e deja mare, însurat și el, ba chiar are și copii. După ce Petru și-a făcut rostul lui, am simțit între mine și Maria o răceală de parcă am devenit doi străini care doar locuiesc împreună.
Când am ieșit la pensie, mi-ar fi plăcut să ne mutăm la țară. Maria n-a fost prea încântată de idee, dar am convins-o eu până la urmă. Am găsit o căsuță modestă și frumoasă, numai bună pentru doi bătrâni. Vara ne-am dus acolo și mie tare mi-a priit aerul de la țară, dar ea n-a avut deloc răbdare cu viața asta. Îi plăcea să stea tolănită pe sofa, cu o carte bună sau la televizor, iar când o rugam să dea o mână de ajutor la grădină, îmi spunea mereu că nu se simte bine. Așa a ajuns să rămână toată treaba pe capul meu.
Când s-a făcut toamnă, ne-am întors la Chișinău. Maria era tare bucuroasă să se întoarcă la agitația orașului, eu nu. După numai o săptămână, mi-am făcut bagajul din nou și m-am dus înapoi, la țară, la liniște. Pur și simplu mă simțeam de parcă acolo e locul meu. Maria a rămas în oraș. Ne vedem foarte rar, aproape deloc.
Aici, la țară, am întâlnit-o pe Veronica, are 60 de ani. La început, nu m-a băgat prea mult în seamă, dar, ușor-ușor, ne-am apropiat și acum chiar ne e bine împreună. Numai că, sincer, mi-e foarte teamă de ce-o să zică Petru, fiul nostru, dacă ar afla c-o să divorțez de mama lui. Deocamdată îi spun Mariei doar că mai am treabă pe la gospodărie, dar adevărul e că îmi petrec mare parte din timp cu Veronica.
Maria încă nu bănuiește nimic, iar eu nu m-am hotărât dacă să-i spun sau nu c-aș vrea să divorțăm. Nu știu ce să fac, chiar sunt în ceață. E greu, știi? Parcă nu mai știu pe ce drum s-o apuc…
