Eu cu fiica mea singure să ne plimbăm, mă-nțelegi Două femei, limba nu o știm, pățește ceva soacra a dat din mână, oftând. Dar cu voi doi e altfel, parcă nu mai e așa frică. Și-apoi, suntem și aproape, dacă e nevoie de ceva…
O, Ileana nici n-avea să-și imagineze cât de aproape trebuia să fie.
Ce păcat, a oftat Ileana, privind pe geam.
Planurile pentru vacanță le făcuseră încă de astă toamnă împreună cu Nicolae, Irina și Sergiu.
Fratele viitorului soț și soția lui formau gașca perfectă pentru orice: la o terasă pe Lipscani, la un concert popular la Chișinău sau în concediu pe undeva pe la Lacul Roșu parcă aveau aceleași gusturi și vise despre cum să-și petreacă timpul liber.
De două ori, anul trecut, au ieșit împreună și de fiecare dată au rămas încântați.
Acum, însă…
Nu, nici prin gând nu-i trecea Ilenei să-i poarte pică viitoarei cumnate că s-a îmbolnăvit taman înainte de plecare.
Dar să fiu supărată pe situație, am dreptul, nu? gândea ea în sinea ei.
Ce să facem? O să umblați voi doi singuri prin cetățile străvechi, a oftat Sergiu.
Și lui îi părea rău de vacanța stricată, dar era clar că nu-și poate lăsa nevasta bolnavă și să plece la distracție, nu-i stătea în fire.
Și, sincer, nimeni nu i-ar fi cerut asta vreodată.
Rămăsese doar părerea de rău pentru banii dați pe bilete nu mai avea cum să-și recupereze suma întreagă oricum ai întoarce valuta, vorba aia, leul nu mai vine înapoi odată aruncat.
Nicolae, Ilenuța, am o idee minunată! a venit seara în vizită mama lui Nicolae și a lui Sergiu.
Vizitele ei nu erau ceva neobișnuit, căci între Nicolae și Anica, mama lui, era o legătură foarte strânsă.
Și ca fire, Anica Gheorghiu era o femeie sufletistă firește, având și ea metehnele de soacră tradițională, cu ciorba de sfaturi cum are orice mamă de băiat din România sau Moldova; dar, până la urmă, cine nu e așa? Iar ce-i drept, prietenele Ilenei ar fi dat orice să aibă o soacră atât de blândă pe lângă ale lor.
Anica venea pe la ei cam de vreo patru ori pe săptămână.
E drept, doar o dată la două săptămâni se trezea cu chef să-i dea Ilenei lecții despre curățenie, gătit sau pus murături la borcan.
Unele dintre aceste sfaturi chiar i-au folosit Ilenei, așa că n-o considera vreun mare blestem pe Anica, ci doar un fel de tradiție mioritică.
Așadar, nu s-a mirat când a primit vestea: Anica voia să meargă cu ei în vacanță. Ba chiar avea planul făcut: o lua pe fiica cea mică, Doinița, cumpăra biletele rămase de la Sergiu și Irina și pornea la drum către Grecia, să-și mai mlădie oasele bătrâne și să trăiască ceva nou. Netul era plin de fotografii din Thasos și Paralia Katerini, unde visau ei să ajungă.
Eu cu fata singure să mergem două femei într-o țară străină… a repetat Anica mișcând ușor mâna în aer ca o invocație veche. Dar cu voi doi, nu ne mai temem
Și-apoi, dacă e ceva, suntem una lângă alta.
O, și cât avea să regrete Ileana naivitatea cu care privise propunerea…
Dacă ar fi bănuit, n-ar fi acceptat compania viitoarei soacre și a cumnatei nici să-i fi plătit cineva cheltuielile.
Pe de altă parte, cum zice lumea: mai bine să cunoști oamenii înainte să-ți legi viața de ei, decât să te trezești după nuntă cu tot felul de surprize și procese de divorț.
De fapt, Ileana a scăpat ușor, privind în urmă…
Auzind de planuri, prietenele s-au minunat de curajul Ilenei:
Cum adică, în vacanță cu soacra? Nu va avea liniște, va fi pusă la treabă și va fi controlată la fiecare pas.
Iar cu Doinița sigur o să-i pună pe cap să o distreze. În mintea lor, totul părea o catastrofă.
Ileana însă, calmă, le răspundea: Doinița e domnișoară, are deja 19 ani, are prieteni, propriile pasiuni, sigur nu caută animatori nici în familie, nici în vacanțe.
În rest, relațiile cu viitoarea cumnată se limitau la bună, la revedere și să-i dea solnița la masă.
Puțin probabil să-i vină cheful de confidențe în Grecia.
Cât despre Anica… E drept, trebuiau să țină cont de vârsta și ritmul ei, dar cu siguranță n-o să le fie greu două săptămâni.
Chiar și dacă ieșeau neplăceri, după asta poți refuza cu eleganță să mai mergeți vreodată așa, invocând orice motiv.
Cel puțin, așa fusese crescută Ileana: să nu refuzi înainte să încerci.
Dar nici prietenele n-o știau prea bine pe Anica, le comparau tot cu soacrele lor din fundul satului, toate cu chip de harpie.
Vorbeau mereu că Ileana se poate considera norocoasă cu familia lui Nicolae și tot ele, în ultima clipă, se răzgândiseră și o sfătuiau să renunțe la vacanța comună.
Dar cum să refuzi, dacă deja toți s-au entuziasmat, și mama lui Nicolae era plină de bucurie, și Nicolae nu-și mai încape în piele de mândru că o duce pe mama la mare?
Primul semnal a apărut chiar în autocar, la plecare.
Doinița a ales din start locul la geam nimeni nu s-a împotrivit.
Ileana, obișnuită cu delegațiile, nu se sinchisea de priveliști pentru ea era mai important să stea la margine, să poată ieși rapid dacă îi vine vreo idee.
Nicolae era cu gândul la filmele de pe tabletă, nu la priveliștea de afară.
Iar Anica s-a așezat fix peste culoar, vizibil agitată, și când au intrat pe serpentine, abia s-a abținut să nu plângă.
Normal, Ileana n-a putut să o refuze când a cerut să facă schimb de locuri cu ea, doar ca să stea aproape de fiu-său și să se liniștească.
Doar că, tare ciudat, o dată depășite curbele, nimeni n-a vrut să schimbe locul înapoi.
Mai mult, Anica s-a făcut că urmărește cu interes comedia de pe ecranul lui Nicolae, apoi a picotit, lăsându-se pe umărul fiului.
Nu-i cazul să mă enervezi, Ileano, se mustra ea în gând. Poate și eu, dacă mă speriam așa tare, nu mă mai gândeam să schimb locul la loc imediat. Și nici nu e frumos să trezești omul care abia adoarme
Deși un glas mic în adâncul sufletului îi spunea că Anica avea un instinct grozav să reînvie exact când trecea stewardesa cu tava de gustări.
Și oricum, putea să schimbe locul cu Doinița fata deja trăgea la măsea și nu mai vedea nimic, nici geamul, nici filmul.
Și privind la această idilă de familie, Ileana simțea un vârf de iritare ce creștea tot mai mult. Și a crescut și mai tare când au ajuns la destinație.
Căci Nicolae, la sosire, a alergat direct la mama lui să o ajute cu bagaje, să-i caute apă rece pe Ileana nici nu a privit-o.
S-a simțit ca un omu-invizibil, vorba unui vechi banc moldovenesc.
Hai dragă, nu fi rea, nimeni nu te lasă pe dinafară, nu inventa griji, i-a spus Nicolae când, cu jumătate de glas, s-a plâns.
E normal, mama e pentru prima dată într-o țară străină, ai văzut și cum a reacționat la drum… Dacă ar fi fost tata, era altceva!
De ce, Doamne, a trebui să vină mama ta cu noi?, și-a înăbușit Ileana cu greu gândul.
Și-a amintit cuvintele mamei: trebuie mereu să respecți pe cei vârstnici, să-i ierți pe cei slabi și să nu pui numai pe tine pe primul plan.
Numai că vocea interioară îi șoptea că și ea este o femeie în toată firea, de ce să nu aibă și ea parte de atenție?
Că mama viitorului soț a avut parte de un stres mare asta e adevărat , iar Nicolae a arătat compasiune.
Dar cu Ileana nu s-a întâmplat nimic grav doar pentru că Nicolae a ajutat-o pe mama lui cu bagajele și a întrebat-o dacă are nevoie de ceva.
Dar, Ileana nu știa atunci că tot ce pățise până în autocar și la hotel era doar începutul.
Căci abia a doua seară, mama viitorului soț s-a mutat cu mare alai chiar în camera lor…
