Uită-te să nu uiți să primești oaspeții și să nu te plângi! a strigat soacra la nevastăsa. Dar de data asta a primit ce i se cuvenea.
Cum așa, că nu mă privește? Ce ziceți? Eu locuiesc aici, e și apartamentul meu, așa că vă spun nu! a ținut strâns în prag Doina, încercând să nu lase soacra și oaspeții să intre.
Te uitam să ne spui pe cine și unde să-l cazăm! a răspuns cu mânie Stela. Stai tăcută și primește oaspeții. Intră, Lidia, Petru, că se amuză așa.
Cu aceste cuvinte, femeia, zâmbind fals pe cei veniți cu ea, s-a strecurat înăuntru și a adus cu sine un cuplu în vârstă, vecinii de pe bloc.
De ce să mă cert cu voi? a exclamat Doina, nervoasă.
Nu e nevoie să te cerţi cu nimeni, Doamna a spus din nou soacra, zâmbind strâmb. Dacă ar fi acasă Mihai, n-ai fi zis niciun cuvânt împotriva rudelor noastre. Fiul meu e primitor și îşi respectă familia. Ar fi bine să înveţi de la el, dacă tu ești deja așa nepoliticoasă.
Cinci minute mai devreme, Stela a sunat de la intrare. Stând lângă interfon, a cerut dinăuntru să-i deschidă ușa. Doina, fără să stea pe gânduri, a apăsat butonul și a lăsat-o să treacă, deși nu înțelegea ce face acolo, în timp ce soțul ei, Mihăiță, era în spital cu apendicita.
Când Doina a deschis ușa apartamentului, a rămas surprinsă și iritată. Alături de soacră stăteau un bărbat și o femeie pe care nu îi mai văzuse niciodată, ținând ghiozdane de voiaj.
Ia, fă cunoștință, e verișoara mea Lidia și soțul ei Petru. Au venit să ne viziteze. a spus Stela. Bună ziua, Doina, nu prea înțeleg de ce sunteţi aici cu bagajele.
Am adus oaspeții la voi. Vor locui cu voi și cu Mihăiță a declarat Stela, ca și cum ar fi fost deja hotărât. Aș fi putut să-i găzduiesc la mine, dar știi că deja locuiește prietena mea veche din Ploiești, Zina, cu nepoțelul ei. Așa că, Doina, primește-i pe Lidia și Petru.
Acum, cu toată lumea intrând în apartamentul Doinei, ea nu ştia ce să facă: să cheme polițistul să le dea afară sau să sune mai întâi la soțul din spital.
Între timp, oaspeții, curioși, au început să despacheteze bagajele.
Ce frumos și spațios e aici! Spune-ne, Doina, cât de departe e stația de metrou? Mâine am vrea să mergem cu soțul în centru să ne plimbăm și să admirăm clădirile istorice a întrebat Lidia.
Doina nu a reușit să răspundă când a fost întreruptă de soacră.
Nu e departe. Zece minute pe jos, fără grabă. Am ales acest apartament cu tatăl meu pentru fiul nostru, să fie aproape de parc, de metrou și de magazine și școală a susținut cu mândrie Stela.
Ce bine aţi făcut, Stela! Aţi asigurat educație și un cămin pentru fiu a continuat Lidia, vorbind ca şi cum Doina n-ar fi fost acolo.
O să-l sun pe Mihăiță. E de necrezut cum se poartă aşa! s-a enervat Doina, nu găsind deloc să zâmbească în prezenţa străinilor.
Sună-l. Să se bucure că au venit rudele lui unchiul și mătușa pe care nu ia văzut de mult. Păcat că Mihăiță nu poate să-i primească drept a zis soacra, aruncândui o privire acuzatoare.
Doina a sunat pe telefon la spital, dar Mihăiță nu a răspuns, probabil din cauza somnului după analgezie. Nu a mai sunat din nou, gândinduse să aștepte puţin.
În principiu, nu ia fost greu să accepte rudele lui, dar dacă ar fi fost anunţată în prealabil, ar fi putut să se pregătească. Soacra credea că achiziţia apartamentului a fost întreaga lor treabă, deși tinerii lau cumpărat la bancă, iar părinţii au contribuit la avans. Stela nu voia să recunoască asta, punânduşi pe sine rolul principal.
Doina nu o prea plăcea pe Stela și credea că Mihăiță ar putea să găsească o soție mai bună. Nemulţumirea nu ia fost ascunsă, de aceea a reacţionat defensiv, convinsă că Doina nu o va putea contracara.
Doina a încercat din nou să-l sune pe soţ, dar pe fir se auzeau doar câteva tonuri lungi. Nu a insistat, ştiind că el este încă în spital.
Bine, dragi, vă las. Am şi eu o casă plină de oaspeţi şi trebuie să le acord atenţia mea. Cazaţivă, odihniţivă. Mâine ne auzim să stabilim detalii a exclamat cu blândeţe Stela, plecând.
A lăsat-o pe Doina singură cu oaspeţii. Gândul de a-i expulza nu era imposibil, dar nu ştia cum ar reacţiona soţul. Nu voia să se certe cu el, mai ales că el era în spital.
Nu vă faceţi griji, am mâncat deja, doar lăsaţi-ne un loc de dormit și gata au spus oaspeţii.
În cele din urmă, Mihăiță a sunat și a întrebat cum merge la soţie.
E un dezastru total! a exclamat Doina, ieşind pe balcon şi închizând ușa ca să nu audă oaspeţii. Mama ta a făcut din nou! Sunt în şoc!
Ce sa întâmplat, iubito? Nu mă speria, nu mă simt prea bine de altfel a încercat să o liniştească.
A adus niște rude de departe la mine! a răspuns ea.
Cum adus? Au venit în vizită? a cerut clarificări Mihăiță.
Da, au venit să locuiască! Soramea de grad cu soțul ei, veniţi dintrun sat de la marginea ţării. Mama ta ia băgat în casa noastră fără să mă întrebe. Și a plecat acasă.
Nu înţeleg. Îţi spunea că vin să ne viziteze, nu să se mute. De ce ia adus la tine? a zis Mihăiță, încă confuz din cauza medicaţiei.
Eu nu ştiu, cred că nu vrea să se ocupe de oaspeţi a răspuns Doina. Vă rog să îi ieşiţi la o parte. Voi rezolv eu.
O să-i sun pe mamă să îi ceară să îi ia înapoi. Nu-ţi trebuie să-i ai în casă. Sunt străini, nu iai văzut niciodată ia spus Mihăiță. Poate e târziu pentru azi, dar mâine îi poţi trimite înapoi la mamă.
Nu ştiu dacă pot să-i las peste noapte a protestat Doina. Dar o să fac ce trebuie, e tot familia ta.
Lidia și Petru au rămas la ea.
Dimineaţa, plecând la muncă, Doina le-a spus rudelor lui că pot închide ușa la plecare.
Nu ne dai cheia? au întrebat uimiţi. Cum ne întoarcem? Să aşteptăm la intrare să ne ieşiţi în drum?
Nu vă veţi întoarce. Pentru că nu veţi locui aici a replicat ea, plecând fără să îi mai audă.
De ce ai făcut asta? a sunat imediat Stela. De ce nu le-ai dat cheia Lidiei și lui Petru? S-a spus că vor locui la noi, iar tu nu-i laşi să intre!
A sunat Mihăiță? a întrebat Doina.
A sunat, dar iam spus că trebuie să primiţi oaspeţi, în special rude, este datoria voastră. Nu-l agita cu capriciile tale. Să se odihnească! ia răspuns Stela.
Doina a închis telefonul, sperând că oaspeţii nu se vor întoarce. Nu avea de gând să-şi deschidă din nou ușa.
Seara, a găsit o scenă neplăcută în bucătărie: Petru și Lidia erau așezaţi la masă, mâncând salam şi brânză găsite în frigider. Beau alcool și vorbeam zgomotos.
Doina, dă-ne ceva cald! Suntem sătui de aceste mezeluri! Nu ştim cum funcționează aragazul tău nou! a exclamat Lidia, cu voce amețită.
Stăm toată ziua în casa ta, fără să plecăm, fără să vedem orașul. Nu ne-ai lăsat cheia! a adăugat Petru, bâlbâinduse.
Doina a sunat la poliție, spunând că are străini în apartament care refuză să plece.
Stela, ia-ți rudele de la noi înainte să vină polițiștii ia spus Doina. Dacă vedeţi ce au făcut în bucătărie, îmi veţi datora și curățenia.
Ce, chiar ai chemat poliția? a exclamat Stela, surprinsă.
Nu încă, dar am sunat la polițist. Dacă nu îi scoţi în jumătate de oră, o să fie în celulă.
Când au scos oaspeţii, Doina a oftat uşor. Nu voia să-şi aducă aminte de insulte și de privirile lui Stela.
Ingrijitoare și nerecunoscătoare! Am luat-o în familie și se comportă ca o egoistă! a strigat Stela.
Rămânând singură, Doina a hotărît să se răzbune. A sunat la mama ei.
Bunică, salut! Ce faci cu tata? a întrebat. Dă-mi numărul rudelor noastre din satul Tăbărceni.
Pentru ce? Că tot se strecoară în curtea noastră cu tot cu găleţi de noroi a replicat mama, amuzată.
E bine că le place să vină, a zis Doina, şi le voi invita la noi.
Mama a încercat să o convingă să nu facă o revenire radicală, dar Doina a refuzat.
Câteva zile mai târziu, la ușa lui Stela a bătut o grupare ciudată, cu haine murdare și miros de alcool. Doina ia lăsat să intre în apartament și le-a arătat rudele sale.
Intră, nu fi timida. Aici sunt rudele mele, vin din sat. Poate nu prea civilizaţi, dar sunt muncitori! a zis ea.
Vom sta câteva zile a adăugat Stela, dezgustată.
Ce-ai făcut să le aduci aici? a întrebat Stela, ridicând din sprâncene.
Eu plec la lucru, Mihăiță e la spital. Așa cum spuneai, oaspeţii trebuie primiţi, eu îi țin aici a răspuns Doina.
A lăsat rudele la Stela și a plecat. În următoarele zece minute a sunat în grabă la Stela, apoi a încetat.
Gata, iam convins să plece. Au băut prea mult și au adus cu ei tot felul de combustibil, spunea ea, mulțumită.
A povestit rudele că au să rămână câteva zile, apoi să plece. Dacă situaţia se înrăutăşte, să se mute singuri fără poliție.
A doua zi, Mihăiță a sunat din spital și a spus că mama lui Stela este supărată foarte tare pe Doina și nu vrea să vorbească cu ea. A cerut să nu mai intre în apartament.
Minunat! a răspuns Doina, zâmbind. Asta era scopul meu. Poate va învăța să mă respecte.
Și rudele lor au rămas la Stela o zi întreagă, exact ce îşi dorise Doina.
