La aniversarea ei de cincizeci de ani, soacra, Doamna Vasilica Popescu, începe să ceară înapoi cerceii de aur pe care i i-a oferit la nuntă.
Cerceii! exclamă Vasilica. Ce i-am dat la nuntă. Scoate-i acum, chiar acum.
Doamnă Vasilica, eu nu înțeleg începe Crina Ionescu, soacra lui Stelian. De cevă…?
Doar scoate-i, o întrerupe Vasilica. Sunt ai mei. Mă răzgândesc să ţi-i dăruiesc și vreau să-i iau înapoi.
Crina stă în mijlocul magazinului, ținând în mâini două rochii una modestă, crem, și alta smarald, cu umeri goi și talie subțire. Oglinzile de pe ambele părţi reflectă chipul ei confuz, privirea obosită și o umbră ușoară de iritare ascunsă în colțurile buzelor.
Aniversarea soacrei se apropie, exact cincizeci de ani. Vasilica vrea să sărbătorească în stil mare: un restaurant în centrul Iașului, muzică live, fotograf, prezentator tot ce merită o femeie cu influență.
Este vicedirector de școală, soție a unui om respectat, mamă a unui băiat cu viitor. Și, desigur, soacră, care reușește să transforme chiar și simplul Ce faci, Crina? întro replică de doarme.
Crina a învățat de mult să recunoască tonul, privirea și judecata Vasilicăi, în special evaluarea. Aspectul, manierele, coafura, chiar și alegerea felului de mâncare la masa festivă totul stă sub ochii vigilenți ai Vasilicăi.
Deşi Stelian nu spune niciodată direct Trebuie să arăţi perfect, tăcerea lui în prezenţa mamei, când aceasta aruncă observații ascuțite, spune totul.
Vă pot ajuta să alegeţi? o întreabă vânzătoarea, întrerupând gândurile Crinei.
Mulțumesc, doar mă uit în continuare, răspunde Crina și își redirecționează privirea spre rochii.
Rochia smarald strălucește luxos. În ea sar simţi ca o regină dar costă aproape jumătate din salariul ei. Rochia crem e mai modestă și mult mai ieftină. Dacă alege crem, Vasilica va spune că nora ei o rușinește; dacă alege smarald, soacra va acuza Crina de dorința de a ieși în evidență.
Își amintește de Crăciunul de anul trecut, când a îndrăznit să vină la casa socrilor întro rochie roșie, ajustată pe siluetă. Vasilica a aruncat o glumă acidă:
Crina, știi că roșul nu e pentru toţi. În plus, trebuie să ai o siluetă perfectă.
În acea seară, Crina a simțit că e sub lumina unui reflector, fiecare gest evaluat pe o scară de zece puncte. Chiar și mâncatul ia provocat rușine.
Crina respiră adânc și se uită din nou în oglindă. Vrea măcar o clipă să nu se conformeze, să nu se teamă de ce va spune soacra, să aleagă doar ce îi place.
O să iau asta, spune brusc vânzătoarei, întinzând rochia smarald.
Ziua festivă e zgomotoasă. Restaurantul strălucește de lumini, chelnerii zboară cu tavă, oaspeții râd și felicitaţi pe sărbătorită. Vasilica, întro rochie cu paiete aurii, primește cadouri și complimente ca o actriță pe scenă.
Când Crina intră, discuţiile la mesele adiacente se opresc pentru o clipă. Pe ea e rochia aleasă simplă în croială, dar elegantă, evidenţiind ochii verzi și pielea bronzată. Zâmbeşte, deși în interior îi tremură emoţia.
Crina, draga mea! se întoarce Vasilica, scanând-o de la cap la picioare. Ce frumoasă eşti! Vrei să mă eclipsezi? spune cu o uşoară ironie pe care oaspeţii o iau drept glumă.
Crina răspunde cu un zâmbet:
Doamnă Vasilica, doar am vrut să vă fac o bucurie. E tot o zi specială.
Vasilica înceţoşește, neştiind să răspundă. Stelian, lângă mamă, aprobă:
Îţi stă bine. Foarte frumos.
Acest foarte frumos înseamnă pentru Crina o mică victorie. Seara întreagă rămâne demnă: dansează, zâmbeşte, vorbeşte cu oaspeţii și încearcă să nu se simtă obligată să mulțumească pe toată lumea, inclusiv pe Vasilica. Pur și simplu este ea însăşi.
Totul pare liniștit, prea liniștit. Crina începe să creadă că seara va trece fără surprize neplăcute, acelea pe care Vasilica lea obișnuit să le arunce. Vasilica primeşte felicitări, zâmbeşte, aruncă comentarii acid, dar aparent fără ură. Oaspeţii mănâncă și dansează, iar chelnerii alerge între mese.
Crina stă lângă Stelian, vorbind încet cu verișca lui, Ancuța, când se apropie Vasilica. Pe faţa ei se citeste un zâmbet tensionat, iar în ochi luceşte ceva sinistru.
Crina spune ea cu voce joasă, dar suficient de tare încât să se întoarcă toţi scoate cerceii.
Crina clipeste, crezând că a auzit greșit.
Scuze? Ce?
Cerceii exclamă Vasilica puțin mai tare. Ce iam dat la nuntă. Scoate-i acum.
Câţiva oameni se opresc din vorbit. Unul chicotește, crezând că e o glumă. Dar Vasilica nu glumește. Buzele ei strânse, bărbia tremură de tensiune.
Doamnă Vasilica, eu nu înţeleg începe Crina, simţind cum un val rece de nervozitate îi urcă în piept. De ce?
Doar scoate-i, o întrerupe Vasilica. Sunt ai mei. Mam răzgândit să ţii dăruiesc și vreau să-i am înapoi.
Stelian, care până atunci sorbea vin în tăcere, pune brusc paharul pe masă.
Mămică, ce faci? spune cu iritare. E prea mult.
Prea mult e când nora la aniversarea mea apare întro rochie scumpă, cu umeri goi, și se face remarcată ca şi cum ar fi sărbătoarea ei! răspunde Vasilica, aprinsă. Te privesc şi simt că vrei să mă eclipsezi. Ce nenorocire!
Tăcerea se așterne. Muzica din fundal continuă, dar aerul de la masa lor devine greu și lipicios. Crina devine palidă. Cuvintele îi rămân blocate în gât.
Mămică, opreștete, spune Stelian, ridicânduse, aplecânduse spre soție și șoptind: Lasămă eu.
El scoate cu grijă cerceii de aur din urechile Crinei și îi întinde-le Vasilicăi.
Acum ești mulțumită? întreabă el.
Vasilica, parcă neobservând gazdele șocante, își dă spate și zâmbește forțat.
Mulțumită răspunde rece. Așa trebuie să fii, Crina. Săţi pierzi bucuria din ochi.
Crina simte cum totul se destramă în interior. Vrea să dispară, să iasă din restaurant, din acea familie, din scena ridicolă.
Stelian rămâne în picioare, privindo pe mamă cu neînțelegere.
Plecam, spune el încet.
În timp ce Crina și Stelian se îndreaptă spre ușă, prezentatorul anunță la microfon:
Acum urmează cel mai emoționant moment al serii dansul mamei cu fiul!
Oaspeții aplaudă. Vasilica, parcă uitând de incident, își apucă fiul de mână:
Steluțel, hai. Nu mă rupe în fața oamenilor.
El încearcă să răspundă, dar strânsoarea ei e de fier. Vasilica îl trage spre mijlocul sălii, sub muzică. Crina rămâne la ieșire, simțind sute de priviri. Își întoarce calmul spre ușă și pleacă.
Aerul rece al nopții o învăluie. Mantaua nu o încălzește. Crina cheamă imediat un taxi pentru a ajunge acasă.
Taxiul alunecă prin orașul luminat, luminile vitrinelor și străzile cu semafoare se contopesc întro dâră luminoasă. Crina privește pe geam, fără să clipească, parcă nu respiră.
Nu-și poate imagina că un bărbat respectat ar putea să-i scoată cerceii în fața tuturor, chiar la propria aniversare. Telefonul din geantă vibrează este Stelian.
Crina privește ecranul, dar nu răspunde. Telefonul sună din nou. Apasă refuz și strânge geanta la piept, șoptind:
Dă-mi timp să mă liniștesc
Stelian, în timp ce așteaptă taxiul, privește farurile care dispar și se înfurie pe sine. Ştie că a ratat momentul. Ar fi trebuit să plece cu soţia, nu să se lase tras în coada mamei. Nu reușește să se desprindă din strânsoarea ei, din privirea ei, care îl obligă să facă ce e mai bine pentru toţi.
Prostule, șuieră el, deschizând aplicația de taxi.
În timp ce mașina îl duce spre casă, el sună de câteva ori la Crina.
Kris, te rog ridică la fir
Când ea răspunde în sfârșit, vocea îi este liniștită și uniformă:
Sunt acasă. Nu-ți face griji, totul e în regulă. Vreau doar puțină liniște.
Nu, spune Stelian hotărât. Vin. Și nu închide ușa dinăuntru.
Pe drum, el oprește la o florărie deschisă nonstop. Vânzătoarea, privind la chipul său dezordonat, îi întinde un buchet de trandafiri roșii.
Se pare că cineva a greșit grav, zâmbește ea.
Stelian aprobă din cap.
Așa este.
Ajuns acasă, în hol domnește liniștea. Din sufragerie se vede lumina blândă a unui veioză. Crina stă pe canapea, în halat de baie, cu telefonul în mână.
Văzândul pe Stelian, își ridică privirea calmă, ușor tristă.
Nu am vrut să eclipsez pe nimeni, spune ea, fără să aștepte să fie întrebată. Doar am vrut să fiu frumoasă. E sărbătoarea și eu am douăzecișase de ani. Ce e rău în asta?
Stelian îi oferă buchetul și se așază lângă ea.
Desigur că nu. Arăţi minunat. Mama a trecut linia. Sunt şocat de ce sa întâmplat. De obicei, la oameni, ea se controlează, dar astăzi a fost prea agitată.
Mie rușine de ea, Kris. Nu știu ce ia luat mintea.
Crina dă din cap.
Și eu nu știu. Poate pentru că sunt tânără și frumoasă, ea nu mă suportă.
Stelian suspină, o apucă de mână cu blândeţe.
Ascultă voi rezolva tot. Promit. Nu se va mai întâmpla.
Ar fi bine, răspunde Crina. Astăzi mam simțit inutilă la această sărbătoare a vieții.
El își lasă privirea pe urechile ei, unde strălucesc mici cercei cu pietre, cei pe care ia dăruit la ziua ei de naștere.
Leai pus? îl întreabă mirat.
Crina atinge lobul urechii.
Da. Ar fi trebuit să nu le schimb cu ale mamei. Poate atunci nu sar fi declanșat totul. Credeam că Vasilica ar fi apreciat, dar
Stelian o îmbrățișează și șoptește:
Ești cel mai frumos cadou al meu.
După aniversare, Vasilica nu reuşeşte să se liniștească. Își scoate rochia de seară, o atârnă pe umerașe și, fără să se dezbrace complet, intră în dormitor. Pe noptiere se află aceiași cercei mici, dar scumpi, cu diamante ce acum îi irită privirea.
Uitea, murmură ea, luândui cu degetele, ca pe ceva neplăcut. Leam pus și străluceau ca o actriță la propriul meu jubileu. Ce nesimțire!
Deschide dulapul, ajunge pe raftul de sus și aruncă cerceii în spatele unei grămădi de cutii vechi.
Acolo e locul lor.
Ieșind din baie, soțul ei, Stepân Leonid, în halat și ochelari, spune:
Ludmila, nu te liniștești? E noapte, petrecerea sa terminat. Toţi sau dus mulțumiţi, cu excepţia ta.
Ea se întoarce brusc.
Nu ai văzut în ce rochie a venit nora ta? Cadacă ar fi scosă din copertă! Părul aranjat, machiajul! Am văzut cum bărbaţii o priveau. Eu stau lângă ea ca ca fundal!
Stepân oftă.
Aşa e. Sunt tineri! Tu ești încă cea mai frumoasă pentru mine. Dar, sincer, Crina nu a greșÎn cele din urmă, familia găseşte o armonie neaşteptată, iar Crina trăieşte fericită alături de Stelian și micuţul lor, Petru.
