Încercam să iert și să o iau înapoi nu se mișcau niciodată
Crezi că voi alerga la tine? La mine am un buchet de oameni ca tine pe fiecare picior de cântar.
Atunci cumpără-ți propriul buchet și lasă-mă în pace.
Cui îţi mai trebuie?
Se spune că ce-ţi rămâne cu mintea lucidă, aceeași rămâne și în băutură.
Dar Ancuța, crescută în cartierul petrecăreţ al Brașovului, cu o casă în care stăpânul era un alcoolic de seamă, ar fi transformat acest proverb întrunul nou: ceși păstrează soberul în minte, acestal devine în stare de ebrietate. Pentru că oamenii după câteva pahare nu doar că spun ce gândesc, ci se comportă uneori total diferit.
Alcoolul, spulberând toate graniţele interioare, nu te face să pierzi pe tine, ci, dimpotrivă, te întăreşte. Privim la tatăl Ancuței: niciodată nu ascundea nimic familiei, nu răutătea, nu înjură. Bea în tăcere, liniştit, iar chiar și în stare de ebrietate reușea să pună ordine în jur.
Când tatăl se întorcea în căsuţa de la Marea Neagră, mergea cu o cutie plină de vin şi, săptămâna întreagă, trăia în modul trezireînălțaresomn. Reveni apoi acasă ca şi cum nimic nu sarîsese, iar viaţa familiei îşi continua cursul liniştit.
Vecina, pe de altă parte, avea un soţ atât de agitat încât ar fi putut alerga prin tot blocul cu o sticlă de ţuică. Cât de des femeia cu cei doi copii rămânea la Ancuța? Şi se plângea că, spre deosebire de ea, vecina are un soţ tăcut şi serios.
Ancuța ştia că mama ei fusese înaintea lui cu un alt pretendent, dar la lăsat pentru că se comporta ca un beţar sub efect. Îi repetă mereu: dacă bărbatul se îneacă în alcool, nu e un lucru grav; toţi se îneacă, joacă, sau suferă alte dependenţe. E modul în care oamenii îşi descarcă stresul. Dacă, însă, sub efect, face lucruri grele, trebuie să îl elimini fără o a doua şansă.
Ancuța nu îi oferea şanse. Astfel, în jurul ei sa format un fel de aură a femeii care nu tolerează alcoolul în principiu. Faptul că ea, la fiecare câteva luni, nu refuza un pahar pentru o ocazie specială, era ignorat de bârfitori și nici nu era luat în considerare.
Nu poţi bea lângă ea atâta e. Probabil din acest motiv al treilea iubit al Ancuței (cu primii doi sa despărţit din cauza comportamentului lor ebriet) spunea că nu bea deloc. Şi, pe de o parte, era minunat; în timp ce ea a crescut privind la diferite grade de beţie, a învăţat să vadă în viitor.
Pe de altă parte, dacă cavalierul avea alte obiceiuri, se putea verifica în timpul convieţuirii. Dacă ceva nu mulțumea, se putea pleca, căci nimeni nu o forţa să se căsătorească în grabă.
Puteau să se privească şi să evalueze comportamentul partenerului în mediul său natural.
Ancuța a evaluat. A aflat despre Nicolae ceva care a dus la concluzia mai bine să fi băut. Totul a început la o petrecere pentru sesiunea de examene trecute cu brio. Ancuța încheiase ultimul ciclu la Universitatea din Iaşi, iar Costel, absolvent cu un an înainte, avea mulţi prieteni în rândul colegilor ei, aşa că sa alăturat grupului.
Unde sunt studenţi, acolo există băutură, gustări puţine, iar alcoolul trece repede prin cap, aducând idei ciudate ca să jucăm jocul de devine. Un coleg a forţat-o pe Ancuță să cânte. Câţi aţi vrut să mergem la karaoke, dar mereu refuzaţi; dacă reuşim să vă aducem în cafenea, nu luaţi microfonul, a argumentat.
Dragi mei, eu mam îngrijit de voi, am păzim urechile de zgomot, nu de Halloween, a răspuns Ancuța în gând, dar a trebuit să ridice microfonul. A cântat un verset, până când acel coleg il-a scos din mână.
Vă dăm nota 10 la împrumută temă, pentru toţi cei prezenţi care au o singură variantă. Cu greu, Katia, prinsă de un principiu, a fugit în camera ei să culeagă notiţele.
Cineva cotcodănea, altcineva dansa aplecânduse, şi la un moment totul sa schimbat, Ancuța nuşi aminteşte. Un nou pierzător a fost Costel, care nu băuse nici un strop, iar în jocul lui Marina, prietena îndrăgostită de el, ia cerut să sărute pe Măria. Costel, lucid ca un cristalu, a mers spre Măria roşie, a sărutato pe buze, a continuat să sărute până când Măria a răspuns.
Întro clipă, pe cuplul sărutător a curgând o sticlă de băutură lipicioasă, dulce şi fără bule, iar Ancuța, strigând un blestem, a sărit ca o săgeată din camera altora spre stradă. A prins aer rece, amar, şi a simţit că aproape va plânge ca un copil rănit.
Ancuţa! Ancuţa, aşteaptă! a strigat Costel, în momentul în care un taxi sa oprit lângă ea. Sa așezat pe scaunul din spate, a rostit adresa casei părinţilor, şi a fost uşor că ţinuse valiza, cu hărţi şi telefon în mână, fără să se gândească să se întoarcă la acele bâlciuri.
Mama, observând expresia ei, a ştiut că ceva ciudat sa întâmplat. Fără întrebări, ia turnat o ceaşcă de ceai fierbinte şi a stat lângă ea în timp ce sorbea. Totul se va înfiripa, totul se va măcina, făina va fi pâine, repeta ea mereu. Dacă totă făina din viaţa Ancuţei ar fi fost măcinată, ar fi făcut pâine până la sfârşitul vieţii.
Mamă, mă întorc acasă. Voi lua lucrurile din apartamentul lui mâine şi mă voi muta. Pot?
De ce întrebi? Casa ta, nu ţia fost niciodată scosă, teai dus singură.
Poţi întotdeauna să revii, camera e încă liberă, mobilă şi lucruri în loc, nici eu, nici tatăl nu am găsit niciun motiv să le aranjăm altfel. Dacă mama ar fi împins-o pe Ancuţa cu piciorul din spate, zicând pleacă la viaţa adultă, nu te întoarce, ar fi trebuit să revină la Nicolae şi să încerce să uite, măcar temporar.
Dar acum, cu sprijinul tăcut al părinţilor, se simţea pe un cal şi nu voia să accepte un asemenea comportament.
Şi unde ai bãlţuit toată noaptea? a întrebat Nicolae, când a deschis cu cheia înăuntru.
Asta nu e treaba ta, a răspuns ea cu voce aspră.
A intrat în dormitor şi a început să scoată meticulos haine din dulapuri, punândule întro geantă pătrată mare. Două pe să le ia, apoi să cheme un taxi şi să uite de relaţii ca de un coşmar.
Ce, vrei să fugi de mine? Nu poţi să nu vorbeşti înainte să pleci?
Ce să vorbim? Mă săruţi pe colegă în faţa mea, şi foarte pasional. De ce să fiu înşelător?
Ai iar în cap gânduri de gândaci. Nu e o înşelăciune, e doar un sărut, iar eu am primit o sarcină, cine e vinovat?
Deci, dacă misauz să stau pe genunchii cuiva sau să dansez în piele scurtă, ar fi ok?
Nu compara. Niciodată nu ţisa dat o sarcină aşa. Eu am îndeplinit ceea ce misa dat.
Nu reacţiona exagerat. Inventai iluzii şi acum vrei să distrugi relaţia. Hai, rupeo. Crezi că o să alerg la tine? Am o grămadă de oameni ca tine pe fiecare picior de cântar.
Cumpărăţi propriul buchet şi lasămă în pace.
Cui îţi mai trebuie?
Se dovedeşte că, de fapt, era foarte nevoie de ea. Ancuţa a găsit o nouă relaţie la şase luni distanţă, iar acestă dată partenerul a fost cu adevărat decent noroc doar a venit a patra oară.
Costel, încă întâlnind-o pe Ancuţa pe stradă, încearcă să o convingă că totul a fost doar o fantezie a ei, că a ruinat relaţia fără motiv şi că va suferi, dar el, cu sufletul bun, este mereu gata să o ierte şi să o accepte înapoi.
Şi cine suferă cu adevărat? Nu ar fi trebuit să săruţi pe alţii, Costel, iar scuzele nu se justifică Ancuţa a făcut tot ce a putut, a plecat de lângă el.
