În fața unui lighean spart
De mică, Alina știa că e frumoasă, pentru că toți din jur îi spuneau asta.
Fiica noastră e o frumusețe, iese în evidență printre celelalte fete, îi spunea mama ei cu mândrie colegilor și prietenilor.
Și într-adevăr, toți vedeau și confirmau nu puteai nega. Doar vecina era puțin sceptică:
Fetele sunt frumoase când sunt mici, dar când cresc, se schimbă, se corecta apoi. Nu spun că toate, dar se întâmplă.
Alina a crescut, iar până în clasa a X-a devenise o frumusețe zveltă și mândră. Arogantă și capricioasă, știa că toți îi îndeplineau dorințele, mai ales băieții care o urmăreau cu priviri pline de dorință.
După liceu, nu a reușit să intre la universitate, deși visa la o educație superioară, așa că s-a înscris la școala profesională. Pe vremea aceea nu existau taxe pentru studii, a terminat cursurile și a obținut diploma de merchandiser.
Fata mea, i-a spus mama, hai să te angajez la fabrica noastră, în laborator. Nu e greu, nu cari greutăți, mai ales că ești fragedă.
Dar diploma mea de merchandiser?
Cine mai lucrează în domeniul în care a studiat? Și la ce-ți trebuie comerțul? a hotărât mama, care toată viața lucrase la fabrică, alături de tatăl Alinei.
Alina a lucrat în laborator. Pe atunci devenise și mai frumoasă, își cunoștea valoarea, și s-a îndrăgostit de Victor, inginer din atelierul vecin. Dragostea lor a fost aprigă și scurtă Victor i-a cerut mâna.
Până nu mă păcălește altcineva, vrei să te măriți cu mine? a zâmbit el, întinzându-i inelul.
Da, a răspuns ea, fericită.
Nunta a fost ca la toți în cantina fabricii. Pe vremea aceea, în epoca sovietică, toți sărbătoreau la fel. Nimic extravagant, dar mulți invitați.
La scurt timp după nuntă, Alina a aflat că e însărcinată.
Victorașe, vom avea o nouă persoană în familie, i-a spus ea soțului.
Minunat! Sunt atât de fericit, Alinuțo, a sărutat-o și a îmbrățișat-o.
S-a născut o fetiță, la fel de frumoasă, asemănătoare cu mama. Toți erau fericiți.
Timpul a trecut. Feta a crescut, a mers la grădiniță, Alina și Victor lucrau. După concediul de maternitate, Alina s-a schimbat nu la înfățișare, ci la caracter. Într-un fel, se credea regină, iar soțul ei era tot mai umilit. Victor petrecea mai mult timp cu fetița, Sonia. O lua de la grădiniță, îi citea povești seara, o culca.
Alina era ocupată. Venea de la serviciu mai târziu, insistând că lucra peste program, deși Victor știa că în laborator nimeni nu făcea ore suplimentare. Îi era frică să-i atragă atenția putea să facă scandal în toată blocul. Era îngrijorat pentru Sonia, nu voia ca ea să audă certurile părinților.
Victor, soția ta a fost văzută cu inginerul șef la restaurant, îi spuneau colegii, dar el își lăsa capul în jos.
Victor, de ce te-ai căsătorit cu o frumusețe? o întrebau prietenii. Știi că un tort frumos nu-l mănânci singur
Toți îi spuneau direct că Alina era admirată de bărbați, mai ales cei din cercuri înalte, nu ca el, un simplu inginer sovietic. Pe atunci, Alina avea o aventură cu Anton, un funcționar ministerial. Îi oferea bijuterii și haine scumpe.
Victor devenise un soț umilit și tăcut. Toate treburile casei erau pe capul lui, fără să mai vorbim de Sonia. Alina doar dădea ordine: fetița să învețe, Victor să facă cumpărături, să gătească, să curețe. Nici nu se gândea la divorț îi era teamă să nu rănească fetița.
Dar apoi au venit vremurile tulburi ale perestroik
