Jurnal,
Astăzi simt nevoia să notez câteva gânduri legate de viața mea de mămică. Sunt în concediu de creștere a copilului și am doi copii frumoși Ilinca, care are deja cinci ani, și Mircea, venit pe lume de curând.
Mi-am amintit o întâmplare care mi-a lăsat un gust amar, dar care parcă mă urmărește. Totul a pornit de la o listă primită de la soacra mea la scurt timp după ce m-am măritat. Pe acea foaie erau tot felul de recomandări, inclusiv să evit anumite alimente pentru că Petru, soțul meu, este alergic. N-am crezut că o să mă impresioneze atât de tare alte puncte, dar unul m-a surprins total: să-i calc lenjeria intimă lui Petru, că altfel, cine știe, poate îi las urme sau îi provoacă vreo neplăcere…
Inițial, am râs în sinea mea și m-am gândit că e o dovadă de dragoste maternă exagerată. La noi în casă, mama nu s-a sinchisit niciodată să calce lenjeria, era ceva de prisos, dar am zis să accept obiceiurile noi, poate mă învață ceva util.
De când Ilinca a trecut de la scutece la chiloței, aproape fără să-mi dau seama, am început să-i calc și ei lenjeria, din obișnuință și, poate, dintr-o dorință de a le proteja sănătatea. Așa că de câțiva ani calc chiloți pentru doi Petru și Ilinca, ceea ce s-a transformat într-un vârf de munte care nu scade niciodată.
Soacra mea îmi tot spune că fierul încins și aburul omoară microbii și protejează copiii și bărbații de tot soiul de boli. Până la urmă, mi-am zis că nu mă costă nimic să mai bifez o grijă de pe listă, dar odată cu apariția lui Mircea, totul s-a dat peste cap…
Acum mi se pare imposibil să le am pe toate la linie copii, casă, mâncare, și, evident, muntele de chiloți care așteaptă să fie călcați. Mă simt vinovată când văd maldărul de poate mai târziu, dar și epuizată.
Ieri, Petru a venit la mine supărat, spunându-mi că nu mai are chiloți pe raft. Mi-a lăsat de înțeles că trebuie neapărat să îi calc. Eram atât de obosită, încât i-am spus să își ia chiloți direct din teancul cel ne-călcat.
În seara aceea, fix când mă pregăteam să mă bag la somn, l-am auzit pe Petru vorbind la telefon cu mama lui. Îi spunea că nu are nevasta timp de chiloții mei. Era vizibil deranjat și supărat pe mine. Și toate s-au rostogolit doar din cauza unor chiloți.
Mă tot întreb alte mame, mai ales cele cu doi prichindei, încă mai calcă la nesfârșit lenjerie pentru toată familia? Și până când? Oare există vreo metodă să termin mai repede cu această corvoadă?
Poate că sunt prea prinsă de tradiții sau, cine știe, poate doar vreau să fiu o soție și o mamă ca la carte. Dar uneori mi-e dor să mă întind pur și simplu pe canapea, să respir adânc și să uit de tot ce înseamnă treburi gospodărești, fie ele și chiloți călcați sau nu.
