Urâtica cu zestre
Petrică, uită-te Vadim, oare? Nina, săpând în grădină, ridică capul la zgomotul porții care se deschidea.
Da, el e. Și cu o geantă mare, răspunse Petrică, schimbând o privire semnificativă cu soția.
Pare că s-a mutat cu bagajul Oare l-a dat Maricica afară? A ajuns la capăt, Don Juan
Petrică scutură pământul de pe mâini tocmai plantau răsaduri și se duse să-și întâmpine fratele. Nina rămase să privească de pe margine. O să vină Petrică, o să-mi spună De ce să alerg după tipul ăsta narcisist, se gândi ea, dar tocmai când voia să-și continue treaba, văzu că Vadim îi făcu cu mâna, cu un zâmbet tensionat și vinovat. Îi răspunse mecanic, gândindu-se: Pare un motan care a făcut o tâmpenie Deci chiar a greșit și n-avea unde să se ducă a năvălit la rude ca gheața pe neașteptate.
Petrică nu stătu mult la taclale cu fratele, apoi se întoarse în grădină, iar Vadim intră în casă.
Ai avut dreptate, Nina! spuse Petrică la întoarcere. Maricica l-a dat afară cu sacul. Dar adevărul n-o să-l aflăm la el mereu Maricica e de vină. Dar noi știm cum stau lucrurile. Deci n-a mai putut suporta
Cum să ierte așa ceva? Și așa a închis ochii la betii și scandaluri. Ba chiar a și ridicat mâna la ea de câteva ori Și-o înțeleg: și pe mine m-ar fi luat amețeala un bărbat cu șase ani mai tânăr, chipeș. Și i-a născut fetiță, deși cu primul bărbat n-a putut rămâne însărcinată cinci ani. Poate de-asta s-a și temut să-l piardă, se gândi Nina.
Da, cu înfățișarea ei Știi cum o chema la fostul loc de muncă? Petrică o privi cu un zâmbet ștrengăresc. Baba Cloanța!
Nina ridică sprâncenele surprinsă:
Serios?
Da. Și, să vezi, răspundea la poreclă și râdea.
Are simțul umorului, asta-i sigur. Dar nici ăsta nu ajută când în familie e așa oftă Nina.
…Petrică o cunoscuse pe Maricica la muncă. Avea atunci douăzeci și opt de ani. Era operator la o stație de taxiuri, iar el repara radiouri pentru șoferi. Femeia era soția directorului, un tip tânăr. Trăiau împreună de peste cinci ani, dar nu aveau copii. Petrică se mirase pe atunci cum de un bărbat ca Maxim chipeș și plin de farmec avea o soție atât de urâțică și cam grosolană.
Într-o zi, la serviciu, îl vizită fratele lui mai mic, Vadim. Era ziua de naștere a Maricăi, și ea propuse să sărbătorească acolo, la birou. Se distrară bine, dar după o oră, pe Maxim îl chemă undeva și plecă. Iar Maricica și Vadim, care făcea ochi dulce la toate femeile, se înțeleseră repede ea râdea hohotit la glumele lui, iar el se înfierbânta și spunea și mai multe.
Petrică nu băgă de seamă când între ei se aprinse scânteia, dar se întâmplă. Era noiembrie, iar până în martie, Maricica anunță că se desparte de Maxim.
Ce să mai aștept de la el? Ceasul meu biologic ticăie, și tot nu rămân însărcinată M-am testat la mine e totul în regulă. Dar Max refuză să meargă la doctor. Se pare că copiii nu-i intră în planuri. Și pe deasupra, mă înșală, sunt sigură. Toată lumea mă privește ca pe o proastă. Și mai și arată cu degetul: uite, Baba Cloanța, și ce-a găsit la ea?
Când Vadim le spuse rudelor că se însoară, părinții lui se bucurară, dar fratele rămase perplex:
Cu cine, Vadim?
Cu Maricica! răspunse el zâmbind.
Dar e mult mai mare ca tine, și pe deasupra
Urâtă, vrei să spui? Și ce dacă! Dar știi ce zestre are? Mătușa ei e directoare la un institut de proiectare. Maricica mi-a zis că mă va angaja acolo. Mama și fratele ei trăiesc în Israel, au afacere acolo. Îi trimit lunar pachete pline de bunătăți de la șosete și chiloți până la icre negre! Și apartamentul ei e super două camere, dar cu renovare modernă. Îi trimit bani pentru întreținere și cheltuieli. Apartamentul e pe numele mamei, dar Și mai are o vilă cu două etaje la țară, cu grădină și livezi. Am fost deja acolo Pe scurt, o mireasă cu zestre!
Zestrea e bine, dar o iubești măcar? întrebă Petrică.
Cum să nu? Are un caracter minunat! râse fratele. Și gătește extraordinar!
Toți schimbară priviri. Ce să mai replici la așa argumente!
Și nu după mult timp, Maricica și Vadim se căsătoriră.
Când Maricica află că e însărcinată, bucuria ei nu avu margini.
I-am spus lui Maxim că problema era la el! Cu Vadim am stat împreună doar trei luni și uite, vine bebelușul!
Fetița se născu sănătoasă, spre bucuria tuturor. Când împlini șase luni, părinții o lăsau în weekend la bunici, iar ei se duceau la vilă. Grădina era mare, și mereu era ceva de făcut.
Dar Maricica se plângea uneori Ninei că Vadim o lăsa acolo singură, pretinzând că are treabă în oraș. El făcea combinații pe ici-colo și mereu avea bani. Petrică și Nina mergeau uneori să o ajute.
Timpul zboară, și Iordanca, fetița lor, împlinise trei ani. Sărbătoriră cu familia în apartamentul Maricăi. Pe masă delicatese din Israel, unde rudele depuseseră eforturi. Micuța era îmbrăcată în haine de firmă tot cadouri de la bunica din străinătate. Dar în timpul petrecerii, tatăl fetiței ieșea mereu în bucătărie să răspundă la telefon. Maricica îl privia suspicioasă:
Vadim, cât poți? Cine te tot sună? Avem oaspeți, fii atent la ei!
Doar de la serviciu, m-au plictisit se eschiva el, evitându-i privirea.
Trecuseră doi ani. Vadim lucra acum în același institut cu Maricica. Jobul era lejer, salariul bun. Dar asta nu era tot.
Într-o discuție, Vadim îi spuse fratelui că toată familia va merge în Israel.
Bunicii vor să-și vadă nepoata, până acum au vorbit doar pe Skype. Mama ei a strâns bani trei ani ca să ne ducă. Și vor să-l vadă pe ginerele lor preferat zâmbi el mulțumit.
Excursia fu un succes. Vadim le povesti rudelor entuziasmat despre călătorie.
Și socra-mea nu se desprindea de mine! Vadimuleț, Vadimuleț Mereu cu bunătăți pe masă. Am și pus trei kilograme, se lăuda el.
Așa e când ești ginerele preferat! spuse Maricica mângâindu-l pe cap.
Amintirile îi ajunseră pentru mai multe chefuri.
Într-o sâmbătă, Nina, făcând curățenie, auzi soneria. Voia să deschidă, dar socra o întrecuse:
Mă duc eu să văd.
Nina se uită pe fereastră și văzu o tânără cu două fetițe.
Cerșetoare, oare? Nu, sunt îmbrăcate decent Cine o fi? Socra stătu la poartă vreo cinci minute, apoi se întoarse în casă roșie la față și ca trăsnită.
Cine era? întrebă Nina.
Așa Căutau pe cineva răspunse femeia și dispăru în camera ei.
Nina auzi cum părinții soțului vorbeau în șoaptă, probabil ca să nu fie auziți.
Hei, Petrică! sună Maricica într-o duminică. Vadim e la voi?
Nu, nu e se miră el.
A plecat deja? Atunci o să vină acasă în curând. Cum e robinetul? L-ați reparat, nu s-a inundat?
Ce robinet?
Al vostru, ieri s-a spart Vadim a plecat pe la cinci să vă ajute, zicea că l-ai sunat tu.
A Petrică nu știu ce să spună.
Tăcerea fu stânjenitoare.
Bine, am înțeles Și din tonul ei, Petrică simți că bănuia ceva.
Imediat după, îl sună pe frate.
Dacă tot inventezi scuze, măcar dă-mi de veste, îl mustră. Maricica te caută, și eu n-aveam habar ce minciuni i-ai spus. Pe scurt, și-a dat seama că ai mințit. Unde ai fost nu mă interesează, dar cum o să te scuzi în fața ei?
Mama auzi conversația.
Păvăluț, ce se întâmplă? Ce e între Vadim și Maricica? Tăcu o clipă, apoi continuă: Știi, săptămâna trecută a venit la mine Liuba, o cunoștință a lui Vadim cu două fetițe. A zis că vrea să-mi arate nepoatele. Spune că-s ale lui Vadim Începu să plângă. Cum e posibil? Trăia o dublă viață, și-a înșelat soția? Și chiar are copii în altă parte! Doamne! Ce-o să se întâmple acum? Dacă află Maricica
Și află niște prieteni binevoitori i-au deschis ochii. Se dovedi că soțul ei drag avea o amantă încă dinainte să o cunoască pe Maricica. Și doi copii cu ea.
Asta e recunoștința ta pentru tot ce eu și familia mea am făcut pentru tine! îi strigă ea când adevărul ieși la iveală. Ți-am dat serviciu bun, vilă, mașină, apartament, excursie în Israel! Ginerelul preferat! Da, sigur Cum să-i spun mamei? se prinse ea de cap. Strânge-ți lucrurile și pleacă! Azi! Nu te mai suport! Și caută-ți alt job mâine o să-i spun mătușii, și te dau afară din institut!
Unde să mă duc, iubirea mea? Iartă-mă, te rog, te iubesc! Nu pot fără tine se văicărea Vadim.
Ai altă familie, nu? Deci ai unde să te duci!
Dar Liuba s-a pus deja cu altul acum o lună
Astea-s problemele tale, răspunse Maricica ferm.
…Când Vadim ajunse acasă la părinți cu sacoșele, Petrică se gândi: Ce prostie Din cauza nerușinării tale, ai pierdut tot ce ți s-a dat pe tavă și ai rămas ca în basm cu ciurul spart. Urcă în odaia de oaspeți fără să spună nimic, lăsând geanta mare lângă ușă, ca pe un câine bătut care nu mai are voie în casă. Nina îl privi din grădină, cum stătea acolo, cu hainele încă ude de ploaia de afară, și își aminti de gluma lui de demult: O mireasă cu zestre! Acum nu mai râdea nimeni. Peste câteva zile, Vadim plecă fără să spună cui, lăsând doar o hârtie pe masă: Mă duc să-l ajut pe un prieten la țară. Nimeni nu-l crezu. Iar Maricica, cu Iordanka în brațe, stătea în fața oglinzii, dezbrăcându-se de portofoliul cu poze din Israel, și zâmbea ușor, ca pentru sine: Bine că mi-am păstrat numele de fată pe acte. Într-o dimineață geroasă, Petrică dădu afară gunoiul și văzu geanta lui Vadim deschisă sub verandă ploarea o înmuiase complet, hainele se estompasem într-o baltă cenușie. Nu o mai atinse. După o săptămână, o aruncă la container, fără să sorteseze. Nina, trecând pe lângă, zise doar: Avea ceva de la noi acolo, nu? Petrică clătină din cap: Nu conta. Totul era împrumutat. Iordanka, crescută între bunicile ei îngrijitoare, nu-l mai întrebă niciodată pe tatăl ei. Maricica, într-un târziu, își schimbă numele complet, ștergându-i urma ca dintr-o carte de istorie veche. Vadim dispăru undeva în nord, zicându-se că lucrează pe șantiere, dar nimeni nu mai primi vreo veste. Doar odată, într-un autobuz interjudețean, cineva a zărit un bărbat asemănător, cu ochii plecați și un zâmbet fals, oferind un brichet unui copil străin ca să pară om.
