Dragostea și speranța
Cihan invită pe Zeynep la o cină într-un restaurant italian elegant. În timp ce fata iese din casă, o înlocuiește Feraye.
Se spune că numai un diamant poate șlefui alt diamant rostește misterios profesoara.
Scuzaţi? Nu înţeleg.
Eşti încă tânără zâmbeşte femeia. Crede-mă, oamenii nu se îndrăgostesc o singură dată în viaţă.
Doamnă Feraye, jur că nu există nimic între mine şi Cihan.
Poate încă nu. Dar nu înseamnă că va rămâne aşa. Nu închide inima, Zeynep. Viaţa poate surprinde şi uneori aduce cele mai mari fericiri când nu te aştepţi la ele.
Şi dumneavoastră aţi?
Ei bine Bulent nu a fost prima mea iubire răspunde calm Feraye, iar în ochii ei apare o umbră de amintiri. Odată am iubit pe altcineva. Credeam că nu voi supravieţui despărţirea, că nu voi mai putea respira fără el. Apoi a apărut Bulent. Totul s-a schimbat. Am fost fericită. Cu adevărat fericită. De aceea îţi spun din nou nu te închide. Dragostea poate fi mai aproape decât crezi.
Mereu am crezut că unchiul Bulent a fost prima ta dragoste
Nici el nu a fost primul meu, nici eu a lui. Dar ţi-am spus un lucru: prima iubire nu se uită niciodată.
Zeynep suspină încet, mulţumeşte pentru discuţie şi se îndreaptă spre maşina care aşteaptă în faţa casei, unde şederea Cihan.
Imediat după plecarea ei, pe verandă apare Belkis, privind spre Feraye cu un zâmbet rece.
Deci ai hotărât să devii mama lui Zeynep? Îi dai sfaturi în dragoste, împărtăşeşti poveşti pe care nu mi le-ai spus niciodată.
Am făcut asta pentru Melis răspunde ferm Feraye. Pentru că doar un lucru poate despărţi pe Zeynep şi pe Ege.
Ce anume înţelegi prin asta?
Dragostea lui Zeynep pentru altcineva răspunde calm, dar hotărât.
***
Sila, zdrobită de discuţia cu Kuzey, se plimbă fără țintă pe mijlocul drumului. Faţa-i este palidă, ochii goi pare că nu vede lumea din jur.
Nu observă maşina care se apropie.
Un şuier de cauciuc. Impact.
Se aud strigăte, cineva sună la ambulanţă.
Sila zace nemiţă pe asfalt. În jur se adună trecători. O femeie se apleacă pentru a căuta pulsul.
Fată, mă auzi? Alo?!
Niciun răspuns. Sila nu se mişcă deloc.
***
Cavidan ajunge la o poiană din pădure, unde în semiumbră şade deja Alper. Silueta lui se contopeşte cu umbrele, dar privirea-i e rece şi insistentă.
Ai două milioane aici spune femeia cu un ton rece, întinzându-i o geantă de piele plină cu bancnote.
Camera se mută spre Naciye. De la casă o urmărea pe Cavidan cu perseverenţă. Ascunsă în desiș, la doar zece metri distanţă, priveşte şocată.
Alper şi banii ăia Sunt banii mei! şoptează, luptânduse să îşi stăpânească emoţiile. Văzând cum Alper numără bancnotele, furia îi aprinde ochii. Ce îndrăzneală scoate telefonul şi începe să filmeze în secret.
Alper termină de numărat banii şi zâmbeşte ameninător.
Asta e tot. Acum vei lăsa să ne deranjezi în pace? întreabă Cavidan cu voce tensionată.
Un crac de ramură se aude în linişte.
Alper se întoarce brusc.
Ai auzit? Cineva e aici. ţiam spus să vii singură!
Am venit singură! răspunde Cavidan, nervoasă. Nu era nimeni cu mine, jur.
Alper nu pare să creadă. Se apropie cu prudenţă spre zgomot. După câţiva paşi ridică ramurile şi descoperă Naciye, cu telefonul în mână.
În ochii lui se aprinde o scânteie de furie. Scoate un cuţit din buzunar.
Deci avem o spionară spune rece. Când eşti prea curioasă, poţi cădea în probleme grave.
Naciye se retrage cu un pas, încercând să ţină mâinile tremurând.
Alper, lasăo spune dur Cavidan. Nu fi un idiot.
Aratămi ce ai în geantă aruncă Alper spre Naciye.
Lasămă în pace! protestă femeia.
Răspunde-mi! De ce ai venit aici?! se strecoară Cavidan.
Ce se întâmplă? Ce conspiraţi? izbucneşte Naciye. Înregistrez tot! Apelez poliţia!
Nu conspirăm! strigă Cavidan. Ma șantajat! Ameninţa să-l omoare pe Kuzey şi pe Bahar. De aceea iam plătit!
Naciye scoate telefonul din geantă.
O să sun la poliție şi le voi spune ce se întâmplă.
NU VREI SATE MUŢI! urlă Alper, ridicând cuţitul. Pentru că te voi ucide!
AJUTOR! SALVARE! strigă Naciye, încercând să fugă.
ALPER, CÂNTĂTE! strigă Cavidan, alergând spre el.
Dar bărbatul e deja dezcontrolat. Îl respinge pe Cavidan cu o forţă atât de mare încât ea cade la pământ.
Îi aruncă o privire înnebuniată spre Naciye, care tremură de frică.
Încep cu tine șuieră. Apoi va veni Kuzey. Te va vedea plânsă în sânge. Şi îl voi omorî şi pe el!
Alper ridică cuţitul, pregătit să lovească. Naciye strigă, încercând să se apere. Lama se apropie periculos, dar în ultimul moment prinde încheietura lui. Se luptă, strigând, respirând greu, tensiunea creşte…
Întrun moment, Naciye face un gest rapid lama se răsturnă în mâinile lor şi pătrunde în pieptul lui Alper.
Bărbatul se prăbuşește. Pe faţa lui apar surprinderea, apoi grimase de durere. Un zgomot ca un şuier iese din gura lui, dar nu reuşeşte să rostească nimic. Se prăbuşează ca un fir tăiat.
Cavidan rămâne înmărmurită. Se apropie, pune cu două degete tremurânde pe gâtul lui. Liniştea.
El nu mai este în viaţă spune încet, palidă ca o pânză. Nu mai este
Dumnezeule DOAMNE! strigă Naciye. Nu sunt eu! Nu a fost intenţionat! A fost un accident! îşi acoperă capul, căzând în panică. Sunaţi la ambulanţă! Poate încă trăieşte! FACEȚI CEVA!
Taci! șuieră Cavidan, apucând-o de umeri şi agitânduo. Nu striga așa! Vrei ca lumea să ştie? Vrei să ajungi în închisoare?
În închisoare?! suspină Naciye. Dar nu a fost cu intenţie Am încercat să mă apăr! Nu sunt criminală!
Adevărul nu contează! aruncă Cavidan o privire rece. Poliţia nu te va crede! Şi dacă se ştie oamenii vor spune că mama lui Kuzey, Bozbeya, e criminală!
NU SUNT CRIMINALĂ! protestă Naciye cu disperare. Ambulanţă! Poliţi! Trebuie să facem ceva!
Doamnă Naciye, vă rog vocea Cavidan devine implorativă, dar fermă. Calmaţivă. Nimeni nu trebuie să ştie. Nimic nu sa întâmplat. Înţelegeţi? NICIOLOR NUA SUNT.
Dar el el este acolo, întins Naciye tremură de tot corpul.
Nul mai putem salva. Dar poţi să te ajuţi pe tine. Hai. A plecat. Noi încă trăim. Şi asta contează acum.
Cavidan o strânge în braţe, ca şi cum ar încerca să ţină lumea de la destrămare. O conduce încet prin pădure, departe de locul crimei. În spatele lor, printre frunze, zace corpul imobil al lui Alper, cu mâna strânsă în jurul cuţitului.
Secretul pe care pădurea tocmai la înghiţit sar putea să nu vadă niciodată lumina zilei.
***
Kuzey, chemat de un telefon urgent de la Bahar, intră în casă râncind. La prag se opreşte brusc, văzând-o pe Bahar lângă uşă, cu o valiză în mână. Faţa îi este palidă, ochii umezi, dar privirea e hotărâtă.
Plec spune încet, sărutândul uşor pe obraz. Nu vreau să mai deranjez pe tine sau pe mama ta. La revedere, Kuzey. Fii fericit.
Bahar, ce spui? o priveşte nedumerit. Ce legătură are cu mama mea?
Ea ştie despre noaptea aceea. Despre tot ce sa întâmplat între noi.
Kuzey îşi întoarce privirea în jos, îşi trece degetele prin păr şi masează gâtul.
Cum a aflat?
A citit scrisoarea pe care am lăsato în ziua când când am înghiţit pastilele.
Aşteaptă puţin ridică sprâncenele. Tu spui că nu a fost sinucidere
Am spus așa pentru că voiam să te protejez. Nu am vrut să te îngrijorez. Dar mama ta nu mă vrea. Se teme că maş căsători cu tine. Şi nea oferit bani. Pentru mine şi pentru mama. În schimb să plec.
Kuzey o priveşte şocat.
Ce? Ni sau dat BANI?
Da. Dar am refuzat. Eu nu aş fi acceptat niciodată. Așa că acum plec. Pentru toţi va fi mai bine.
Bahar, nu vei pleca nicăieri apucă valiza şi o împinge deoparte. Nu îţi voi permite să dispari din viaţa mea.
Nu am altă opţiune, Kuzey. Înţelegi? Mama mea ştie tot. A spus că mia stricat viaţa şi că ar prefera să moară decât să ştie. Dacă nu ne căsătorim, nu va avea linişte. Şi mama ta mă urăşte. Tia Naciye mă priveşte ca pe o murdărie. Nimeni nu mă vrea aici. Plecarea mea e singura şansă să aveţi pace.
Kuzey se apropie şi îi priveşte adânc în ochi.
Bahar nu te voi lăsa. Vom găsi o cale. Mama ta îşi va recăpăta liniştea, la fel şi a mea. Se va obişnui. Vom reuşi.
Kuzey şopteşte, iar în ochii ei apare o licărire de speranţă. Înseamnă că ne vom căsători?
Se lasă o tăcere grea. Bahar îl priveşte cu tensiune, ca şi cum viaţa ei sar decide în acel moment, întrun cuvînt.
Kuzey îi apucă mâna. În mintea lui Bahar ca un vis trezit răsună cuvintele pe care ar vrea să le audă, cuvintele ce îi dădau speranţă:
După noaptea aceea nu am putut să te uit. Mam îndrăgostit de tine, Bahar. Eşti în gândurile şi inima mea. Te văd pretutindeni. Te iubesc. Vreau să te iau de soţie.
Dar acestea rămân doar o imaginaţie. Kuzey, aflat lângă ea, nu spune nimic din ele. Vocea lui, când îşi spune în sfârşit, este rece şi lipsită de pasiune:
Desigur că nu ne vom căsători, Bahar. Nu putem. Un asemenea lucru nu se va întâmpla niciodată.
Tăcerea care urmează este mai dureroasă decât cele mai puternice strigăte. Bahar îşi pleacă capul, strânge buzele şi, cu o mişcare aproape ritualică, îşi ia valiza. Liniştea ei spune mai mult decât orice lacrimă.
***
Ege se află puţin în lateral şi vorbeşte la telefon cu Murat. În acelaşi timp, Melis se sprijină de maşină şi şi ea vorbeşte, vocea ei tensionată, ochii urmărind nerăbdător fiecare mişcare a lui Ege.
Mamă, spune-mi adevărul spune la receptor cu îngrijorare. Ege vorbeşte tot timpul la telefon. E Zeynep, nu? Vorbeşte cu ea?
Nu, dragă. Zeynep a stat cu mine tot timpul. Nu am auzit să vorbească cu altcineva răspunde calm mama.
Mamă, dacă încerci să mă linişteşti
Jur pe Dumnezeu că spun adevărul! Zeynep a mers cu Cihan la un nou restaurant italian. Eu le-am propus eu.
Melis zâmbeşte uşor, cu un pic de satisfacţie. Pune jos telefonul şi, ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat, îşi arată cel mai strălucitor zâmbet. Când Ege se întoarce la maşină, exclamează vesel:
Iubitule, deodată mi sa făcut foame. Am chef de spaghetti! Am auzit că sa deschis un restaurant italian lângă casa noastră. Hai să mergem?
Ege o priveşte surprins.
Dar nu ştiai că eviţi carbohidraţii ca pe foc. Spuneai că-ţi fac rău.
Oh, dragă, uneori corpul are nevoie de încărcare cu carburi, nu ştiai? râde uşor, mângâind burta. Şi când am spus spaghetti, copilul sa agitat! Cred că şi el vrea.
Îi priveşte direct în ochi, ca şi cum ar provoca o provocare. Zâmbetul ei nu este doar pentru poftă e începutul unui joc pe care îl va juca până la capăt.
***
Cihan şi Zeynep ajung la restaurantul elegant. Abia au păşit înăuntru când un ospătar politicos le întâmpină şi se înclină spre Cihan.
Bine aţi revenit, domnule Cihan. Masa dumneavoastră preferată va aşteaptă.
Zeynep ridică sprâncenele, vizibil surprinsă.
Deci nu e prima ta vizită aici?
Vin des cu şeful răspunde lejer Cihan, dar ochii îi zboară în altă parte.
Am crezut că tu eşti şeful aici observă cu un mic zâmbet. Cu un asemenea primire
Poate pentru că mereu eu plătesc bacşiii. Şeful nu se ocupă de aceste detalii. De aceea eu sunt mai apreciat.
Se aşează la o masă intimă. Cihan aruncăCihan aruncă o privire intensă spre Zeynep, hotărât să-i dezvăluie adevărul din spatele colierului.
