Trei sâmbete la rând, soția a plecat la muncă. Ceea ce am văzut a răsturnat totul.
Mai întârzii? Radu încearcă să vorbească calm, dar vocea îi tremură trădător.
Elena îngheață cu geanta în mână. Se întoarce încet, de parcă câștigă timp.
Da, proiectul e pe foc. Șeful e în toane, toți alergăm.
În sâmbătă? A treia săptămână la rând?
Radu, nu fi copil. Munca e munca.
Îl sărută pe obraz rapid, formal, ca pe o vecină în lift. Miroase a altceva, nu a parfumul ei. Ceva copilăresc, lăptos. Radu se strâmbă.
Elina, vrei să vorbim?
Seara. Totul seara, bine?
Ușa se trântește. Radu stă în hol, strângând pumnii. A treia sâmbătă. A treia sâmbătă blestemată când soția pleacă dimineața și se întoarce istovită, tăcută, străină.
Nu mai poate. Ia cheile ma
