Nora și Bogdan erau căsătoriți de doi ani. Iubirea lor era puternică, dar tensiunile apăreau adesea din cauza relației încordate dintre Nora și soacra ei.
Nora era blândă și generoasă, întotdeauna dornică să placă, mai ales noii ei familii. Totuși, în ciuda tuturor eforturilor, Nora simțea o anumită răceală și distanță din partea Elisabetei.
Soacra nu spusese niciodată ceva neplăcut în față, dar privirile, intonațiile și subînțelesurile ei creau un disconfort persistent.
Fiecare întoarcere acasă după ce o vizitau pe Elisabeta devenea epuizantă pentru Nora.
Bogdan, simt că mama ta nu mă apreciază, spunea ea îngrijorată.
Bogdan oftă, lăsând cartea din mână.
Îți faci filme. Mama te respectă, doar că e rezervată. Știi bine cât de greu i-a fost să ne crească singură după moartea tatălui meu.
Înțeleg, dar de ce am mereu impresia că mă critică pe la spate?
Sunt doar gândurile tale, Nora
Nu! Ți-am povestit de conversația aceea cu bunica ta. Spunea că sunt incapabilă și că nu mă place, îi aminti Nora.
Nu e sigur despre cine vorbea. Hai să schimbăm subiectul. Ce zici să mergem la film mâine? propuse Bogdan pentru a alina tensiunea.
Totuși, Nora rămânea cu îndoieli despre soacra ei. Știa că Elisabeta nu o aprecia pe ea și familia ei, deși nu spusese niciodată direct.
Nora hotărî să afle adevărul la următoarea vizită. Cu un mic înregistrator pe care îl cumpărase pentru studii, îl ascunse discret în bucătăria Elisabetei.
După ce se purtă ca de obicei și ajută la pregătirea cinei, se întoarse acasă, păstrându-și planul secret față de Bogdan.
A doua zi, se întoarse la soacră sub pretextul că o ajută, dar mai ales pentru a recupera înregistratorul. Tremurând de emoție, îl luă de unde îl lăsase.
Seara, când Bogdan se întoarse de la muncă, Nora îi propuse să asculte înregistrarea.
Te rog, ascultă asta, insistă ea.
La început, se auzeau sunetele obișnuite ale unei bucătării. Apoi, vocea iritată a Elisabetei deveni clară:
Nu-mi vine să cred că fiul meu a ales-o pe fata asta. Nici măcar nu știe să gătească! Și familia ei să nici nu mai vorbim, abia știu să facă o omletă!
Nora opri aparatul, aruncându-i lui Bogdan o privire amestecată cu speranță și durere.
Acum auzi că aveam dreptate? spuse ea, cu lacrimi în ochi.
Bogdan, uluit, privi în jos. Pe de o parte, înțelegea că mama lui depășise limitele, dar era și șocat că Nora ascultase conversația.
Mama e directă Poate a vorbit din emoție, spuse el în cele din urmă.
Dacă așa se exprimă, nu voi mai tolera să fiu umilită. Dacă nu mă aperi, trebuie să discutăm despre asta, concluzionă ea, părăsind camera.
Ușor de zis, greu de făcut. Bogdan luă telefonul mai târziu și o sună pe mama sa.
Îi explică situația și ceru scuze în numele Norăi.
A ascultat conversațiile noastre? A înregistrat discuțiile? O să chem poliția! se indignă Elisabeta.
Mamă, ascultă
Niciodată fata asta în casa mea! continuă ea, înainte de a închide.
Hotărî să o oprească pe Elisabeta înainte să meargă prea departe, Bogdan se repezi la ea să o convingă.
Dar Elisabeta, îndârjită, refuză să deschidă ușa. Încercă să-l manipuleze pe Bogdan împotriva Norăi, dar nu reuși decât să-l îndepărteze.
Bogdan înțelese repede jocul mamei și hotărî să-și limiteze vizitele.
