Soarele de primăvară pătrundea prin fereastră, jucânduse cu razele pe peretele proaspăt vopsit. Sânziana stătea lângă aragaz, amestecând ciorba de burtă și aruncând o aruncătură la ceas. Se trezise mai devreme decât de obicei promisese soțului să-i pregătească mâncarea preferată. Ion, în noaptea precedentă, fusese posomorât, iar ea voia să-i aducă un zâmbet.
Măi, nu ai văzut cravata mea albastră? întrebă Ion, ieșind din dormitor cu cămașa pe jumătate închisă.
Uite în dulap, la compartimentul din dreapta, am călcat-o ieri, răspunse Sânziana, fără să-și ia ochii de pe oală.
Mic dejun se scurgea în tăcere obișnuită. Ion derula știrile pe telefon, oftând din când în când, iar Sânziana îl privea cum mănâncă. Voia să-l întrebe ce-l deranjează, dar aștepta să vină el la cuvânt.
Gustă, mulțumesc, spuse Ion, terminând cafeaua și lăsând ceașca pe masă. Trebuie să-ți zic ceva Tatăl meu vine. Astăzi. Va sta la noi câteva zile.
Sânziana îngheță, ținând ceașca în mâna tremurândă. Vasile Ionescu? Cel care la nunta lor a făcut scandal, zicând că mireasa nu e destul de bună pentru fiul său? Cel care apoi a tăcut două ani, fără să le ureze sărbători?
Când sosește? reuși să scoată ea.
Seara. Eu îl întâlnesc de la serviciu, răspunse Ion, evitând să-i privească ochii. Între el și noua lui soție nu merge bine. Vrea să stea cu noi să se liniștească.
Câte săptămâni? Sânziana se ridică brusc, lăsând ceașca pe masă. Ion, știi cum e el Îți aduci aminte cum mă tratează?
Sa schimbat, murmură Ion. După infarct a revizuit multe. Nu am putut să-l refuz, e tot tatăl meu.
Trebuia să vorbim mai întâi, să-mi reorganizez săptămâna. Am un proiect important, lucram de acasă, spuse ea, strângând vasele.
Îmi pare rău, se apropie Ion și o strânse pe umeri. Mă temeam de reacția ta.
Și ai motiv să te temi, răspunse Sânziana, eliberânduse. Grăbeștete, vom discuta seara.
Ziua se scurgea ca un nor. Sânziana încerca să se concentreze la muncă, dar gândul îi zbura la vizita iminentă. Vasile Ionescu era un bărbat de generația de dincolo de război, fost ofițer, obișnuit să dea ordine. După decesul mamei lui Ion, s-a căsătorit cu o femeie cu două decenii mai tânără; căsnicia părea să se destrame.
Seara, Sânziana curăță tot apartamentul, schimbă așternuturile din camera de oaspeți și pregătește cina. Orice va fi, își spuse, așezând farfurii.
La ora şapte, sună soneria. Sânziana trage un aer adânc și deschide ușa.
În prag stă Ion, în spatele lui un bărbat înalt, cu părul cărunt și postura militară, ținând un valiză maro uzată.
Bună seara, domnule Vasile Ionescu, încearcă Sânziana să zâmbească, dar buzele îi refuză cooperarea.
Bună seara, Sânziana, răspunse tatăl cu o voce mai gravă decât își amintea. Mulțumesc că lați adăpostit pe bătrânul vostru.
Intrați, vă rog. Cina e aproape gata.
La masă vorbea în principal Ion, povestind de la muncă, de mașina nouachiziționată, de planurile de vacanță. Vasile aprobă din când în când și pune întrebări, în timp ce Sânziana umple farfuriile în tăcere.
E foarte gustos, spuse brusc Vasile, adresânduse ei. Întotdeauna ai gătit așa bine?
Am învățat treptat, răspunse ea, surprinsă de compliment.
Mama mea, Sânziana, era și ea o bună bucătăreasă. Gala, pe de altă parte, abia știe să încălzească mâncăruri gata preparate. Nu e treaba femeii să stea la foc, zise el, arătând spre fiica lui cu un zâmbet amar. Ce poți să iei de la o femeie modernă?
Sânziana aruncă o privire spre Ion, care ridică ușor umerii.
Domnule Vasile, vă arăt camera de oaspeți, anunță ea când cina se termina. Are baie proprie și televizor.
Vasile păși în camera de oaspeți, așeză valiza lângă pat și oftă.
Este confortabil aici, spuse, netezind spătarul unui fotoliu. Se simte ca acasă.
Vă mulțumim, răspunse Sânziana, simțind cum tensiunea începe să se dezmorze puțin. Dacă aveți nevoie de ceva, nu ezitați.
Dimineața, Sânziana se trezi la șase, în timp ce Ion încă dormea. Coborî spre bucătărie și găsi pe Vasile la aragaz, pregătind ceai și felii de pâine.
Bună dimineața, salută el, văzând-o. Scuze dacă te-am trezit. Obiceiul de a mă trezi devreme mia rămas din armată.
Nicio problemă, răspunse ea, deschizând frigiderul. Fac micul dejun.
Nu e nevoie, am pregătit un sandwich. Voi odihnițivă, e prea devreme pentru voi.
Vasile curăță cu minuțiozitate masa, aruncând firimiturile în coș și spălând cu grijă cuțitul și cana.
Mă
