**ELENA IVANOVNA**
Acum cinci ani, Ecaterina s-a mutat împreună cu soțul ei și fiica lor într-un bloc cu cinci etaje la marginea orașului. Astfel de locuințe la noi se numesc blocuri comuniste. Apartamentele nu sunt prea mari camerele și bucătăria sunt mici, iar baia e comună.
Mutarea a venit după o nouă neînțelegere cu soacra. După o discuție în familie, tinerii au decis să închirieze un apartament cu o cameră nu aveau bani pentru ceva mai bun, dar Ecaterina era fericită, măcar pentru moment, să aibă un colț al ei. După ce a trăit trei ani și jumătate sub același acoperiș cu părinții soțului ei și suportând până la capăt răbdarea, a înțeles că pentru a-și păstra propria familie, trebuia să trăiască separat. Din păcate, Tudor nu vedea nicio problemă apartamentul părinților era la zece minute de mers pe jos de serviciul lui, iar astfel puteau strânge bani treptat pentru o locuință proprie.
Faptul că Tatiana Sergheieva nu o plăcea, Ecaterina știa, sau mai bine zis, simțise pe pielea ei atitudinea negativă a femeii.
Cât s-a străduit fata să placă noilor ei rude! A dat cadouri, a făcut toată treaba prin casă, a șters până a strălucit, a plimbat câinele, a încercat să facă pe plac tuturor dar totul a fost în zadar!
Ecaterinei i se părea că Tatiana Sergheieva o urăște și cum altfel? Fiul ei unic s-a însurat cu o fată proastă, venită din un mic oraș de provincie unde nici măcar nu există tramvaie! Și dacă această fată vrea să le ia apartamentul?
La prima întâlnire cu viitoarea noră, Tatiana Sergheieva a privit-o cu ură pe fata fiului ei de sub ochelari și a rostit fraza care i-a rămas întipărită în mintea Ecaterinei:
Tudorel, dragul mamei, vrei să mă îngropi mai devreme? Nu-i perechea ta! Auzi? Trezește-te!
Dar Tudor era îndrăgostit până peste cap și nu voia să renunțe o urmărise prea mult timp. Ecaterina era cea mai frumoasă din facultate și, pe lângă toate calitățile ei, știa să asculte, iar interesele ei nu se limitau la discuții despre haine și bijuterii. Astfel l-a cucerit.
La scurt timp după nuntă, Ecaterina și Tudor au avut o fetiță pe nume Mădălina. În primul an de viață, fetița a fost adesea bolnavă o durea burtica, îi ieșeau dinții, din cauza cărora nu dormea noaptea.
Nici măcar să naști un copil normal nu poți o mustra soacra ai grijă prost de nepoată! De ce plânge în brațele tale? Ți-am spus eu, Tudorele, să nu te însori cu ea, dar tu nu m-ai ascultat! Vezi ce-a ieșit! Nerecunoscătoare! Trăiești pe spinarea noastră și încă faci pe grozavă!
Ecaterina a crescut fără tată. Acesta a murit când ea avea șapte ani. Mama ei nu s-a mai măritat nu a vrut să-și rănească fetele.
Le spunea adesea, îmbrățișându-le:
Am sacrificat viața mea pentru voi, dragilor. Nu pot lăsa ca alții să vă crească! Nu vă vor iubi cum vă iubesc eu, și Dumnezeu să fie cu voi, nu vă vor supăra. Când veți fi mari, poate atunci voi găsi și eu fericirea.
Trebuie spus că relațiile din familie nu erau foarte apropiate, iar Ecaterina nu simțea o căldură deosebită din partea mamei ei.
Când Ecaterina și sora ei, Luminița, s-au măritat, mama lor a vândut apartamentul și s-a mutat în altă țară, unde și-a găsit fericirea.
Ecaterina nu se vedea des cu prietenele, mama sau sora ei, dar nu se întrista, ci își dedică toată atenția soțului și fiicei ei.
Când Mădălina a împlinit patru ani și a început grădinița, Ecaterina s-a angajat la o mică firmă de produse de patiserie. Îi plăcea să lucreze ca economist, iar salariul ei era un venit suplimentar bine-venit.
Familia lui Ecaterina trăia ca mulți alții: muncă casă, casă muncă. Ocazional veneau părinții lui Tudor în vizită și petreceau timp cu nepoata, după care Ecaterina și soțul ei le făceau vizite reciproce.
O răgaz pentru Ecaterina erau plimbările cu Mădălina în parc. Pe când se juca, ea privea locuitorii blocului. La parter, în apartamentul doi, locuia prietena ei, Olga. Copiii lor se legănau împreună și construiau castele din nisip. La etajul trei trăia o familie de alcoolici Lucia și Sergiu. Niciodată nu erau treji. Vara, cei doi își aduceau pe balcon cușca cu papagali, iar toată strada se trezea dimineața cu ciripitul lor.
În același scara, într-un apartament cu trei camere, locuia o familie numeroasă și gălăgioasă. Câți copii aveau? Ecaterina nu știa poate cinci, poate șapte. Nu-i putea număra în familia rome interveneau mereu rude și prieteni. La sfârșitul lunii, când banii se evaporau și nu mai aveau cu ce hrăni copiii sau oaspeții, vecina isteață mergea de la ușă la ușă cerșind.
Dați-mi un leu, să cumpăr pâine și lapte pentru copii cerea ea nu mai am bani și trebuie să mă descurc până la ajutorul social. Mulțumesc, Dumnezeu să vă răsplătească pentru bunătatea voastră.
Cum poți trăi fără să muncești și fără să faci nimic? Și totuși sunt mereu bucuroși se mira Ecaterina.
Dar vecinii lor întotdeauna reușeau să fie veseli și ospitalieri, indiferent de situație. O răsfețau pe Mădălina cu dulciuri, iar ea le dăruia copiilor ei jucării.
La etajul cinci locuia un cuplu de intelectuali Tamara Lvovna preda matematică la un colegiu tehnic, iar Maxim Igorevici era decan în aceeași instituție. Soții salutau politicos, nu se amestecau în certurile vecinilor și se țineau la distanță de ceilalți locatari.
În apartamentul cu două camere de la etajul patru locuia singură o bătrână. Toți o num
