În orașul Chișinău, sub cerul visător al Moldovei, un băiat dintr-o familie cu obiceiuri proaste a salvat fica unui bogătaș de la câini. Tatăl fetei dorea să-l găsească și să-l răsplătească.
Radu Mihailovici se plimba agitat prin cameră, vocea îi tremura de emoție:
Cum adică? Nu e nicăieri? Pur și simplu a dispărut?
Doica, simțindu-se vinovată, se îndreptă:
Nu știu cum s-a întâmplat. M-am întors doar o clipă Apoi au apărut câinii, oamenii au fugit. Când m-am uitat înapoi, Mădălina nu mai era acolo.
Trupul lui Radu îl cuprinse un fior când forma numărul de telefon:
Sunt Mihailovici. Fiica mea a dispărut acum zece minute în parc.
Sări în picioare și se opri scurt lângă doica speriată:
Dacă părul de pe capul Mădălinei este măcar atins, te fac praf!
Doica păli, gândindu-se: *Cum a aflat de telefon?* Firește, se uitase puțin pe rețelele sociale, dar doar zece minute, nu mai mult.
Lucra în familia lui de trei luni și simțise mereu cât de greu era să aibă grijă de copil. Doar salariul o ținea acolo.
Radu și bodyguarzii lui o luară la sănătoasa spre parc, la zece minute distanță. Deja două mașini de poliție se apropiau. Abia atunci doica își dădu seama de gravitatea situației.
Era albă la față, și cu cât se gândea mai mult la fetița de cinci ani, cu atât îi era mai frică. Vocea lui Radu, puternică ca un tunet, sperie păsările:
Vino aici!
Elena se apropie ezitant, învârtind o sfoară pe deget și fără să-și ridice privirea.
Spune-mi cum s-a întâmplat.
Ca un iepure speriat, Elena începu să povestească în șoaptă:
Am stat aici, eu pe bancă, iar Mădălina era lângă mine, dădea de mâncare porumbeilor. Deodată, o haită de câini sălbatici s-a năpustit asupra unui câine mare pe care un bărbat îl plimba. A fost haos, oamenii încercau să-i despartă. Am vrut să o iau pe Mădălina, dar când m-am uitat, ea nu mai era acolo.
Elena, speriată, se uita în jur, iar Radu abia se stăpânea să nu-i dea drumul mâniei.
*De ce am angajat-o?*
Atunci, un băiețel de vreo opt-nouă ani, cu înfățișarea unui copil al străzii, se apropie. Elena se uită la el cu teamă, iar el spuse:
Era cu nasul în telefon. Fetița se juca singură. Am văzut, eram în apropiere. Când a început scandalul, Mădălina s-a dus spre câini, iar doamna a observat abia după. Băiatul se frecă la nas. Un domn s-a oprit lângă ea și au vorbit. Fetiței i-au plăcut câinii, așa că s-a dus spre ei. Apoi au început să latre, și s-a întâmplat totul
Acum nu mai e nicăieri murmură Elena, clipind nedumerită.
Simți cum pământul i se deschide sub picioare, știind că nu va scăpa nepedepsită.
E o minciună! Nu a fost așa! încercă ea să se apere, dar Radu, fără să se întoarcă, răcni:
Taci!
Se întoarse spre băiat:
Ce s-a întâmplat apoi?
Fetița s-a speriat tare, câinii erau prea aproape a început să plângă, iar eu am încercat s-o liniștesc.
Unde e acum? întrebă Radu, privindu-l neliniștit.
Acolo arătă băiatul a adormit sub copac. A plâns și plâns, până când a închis ochii. Am acoperit-o, și apoi ați venit.
Radu, bodyguarzii și polițiștii se grăbiră după băiat și o găsiră pe Mădălina, dormind liniștită pe o cutie de carton.
Mădălina! Iubirea mea! Radu o ridică cu grijă în brațe.
Fetița deschise ochii, tresări la început, apoi zâmbi larg.
Tata, au fost niște câini uriași, dar Sandu m-a apărat!
Puiule, am fost atât de îngrijorat o liniști Radu.
Mădălina se uită în jur și întrebă:
Unde e Sandu?
Radu se uită la bodyguarzi, dar aceștia ridicară din umeri. Băiatul părea că s-a evaporat, deși fusese acolo acum o clipă.
Radu oftă adânc, gândindu-se că avea nevoie de personal mai atent.
Cu fiica în brațe, se îndreptă spre casă, oprindu-se lângă Elena, care încă se juca cu sfoara de la haină.
Ai avut noroc. Ai zece minute să-ți strângi lucrurile și să pleci din casa mea. Sper să nu te mai văd niciodată. Agenției unde lucrezi îi voi comunica totul despre tine.
Elena vru să pomenească de salariul neplătit, dar, văzând că e inutil, se târî spre casă să-și ia lucrurile.
Ajunsă acasă, Mădălina izbucni în plâns. Stresul se simțea:
Tata, de ce a plecat Sandu?
A fost atât de bun!
Când câinele cel rău a lătrat la mine, Sandu s-a pus între noi. A și lătrat la el, a țipat și m-a împins spre copac. M-am speriat atât de tare că n-am mai putut merge, doar am plâns. Apoi mi-a dat o păpușă și am adormit.
Mădălina, îți promit că o să-l găsesc spuse Radu cu hotărâre.
Ea scoase o păpușă de sub bluză:
Tata, ai grijă de ea până mă trezesc, da?
Radu se uită la fiica lui și înțelese că era obosită. Pipăindu-i fruntea, văzu că nu avea febră. Se gândi dacă să cheme un doctor, dar lăsă decizia pe mai târziu. Înveli-o și observă păpușa pe care ea i-o dăduse. Când o privi mai atent, sângele i se întoarse în vine.
Maria întotdeauna fusese diferită. Era un visătoare, și lumea o considera ciudată. Dar Radu văzuse în ea o bunătate care-l atrăsese. Atunci nu-i păsase prea mult, dar ceva
Băiatul dintr-o familie cu probleme de alcool a salvat fiica unui bogătaș de la câini. Tatăl vrea să-l găsească și să-l răsplătească
