Când m-am trezit pe trotuarul din Chișinău, simțeam că nu mai am niciun rost. După ani de chinuri și lacrimi, am înțeles că ziua aceea a fost, de fapt, începutul unei noi vieți.
M-am căsătorit din dragoste, neavând nicio idee cât de greu avea să-mi fie. După ce s-a născut fiica mea, am pus pe mine șaptesprezece kilograme, și totul s-a transformat.
Soțul meu a început să mă batjocorească, spunându-mi vacă și porc, nu mă mai privea ca pe o femeie. Mereu mă compara cu vecinele, susținând că ele sunt frumoase și eu nu mai semănam deloc cu fata de care s-a îndrăgostit.
Vorbele lui mă loveau ca niște cuțite. Nici nu a trecut mult, și am aflat că are pe altcineva. Se comporta de parcă nu conta, vorbea cu ea la telefon, îi trimitea mesaje chiar de față cu mine. Eu și fetița eram inexistente pentru el.
Plângeam în fiecare noapte, dar nu aveam cui să spun. Orfană, fără rude, cu prietenele care se răciseră după nuntă, eram complet singură. Știa că poate să-mi facă orice a început să mă bată. Plânsul fiicei mele îl enerva cumplit, mă certa și mă amenința că ne dă afară.
Ziua aceea nu o voi uita niciodată. S-a întors obosit de la lucru și mi-a spus să plec. Era aproape seară, afară un noroi și ploaie rece. Cu o valiză și copilul în brațe, am rămas în mijlocul drumului, fără adăpost, fără lucruri. Nici să mi le iau nu mi-a dat voie. Cât încă încercam să deslușesc ce se petrece, a sosit un taxi din el a coborât amanta, cu geantă și cu zâmbetul larg, intrând în apartamentul nostru. Eu aveam în buzunar doar niște lei.
Singura speranță a fost spitalul din sectorul Botanica, unde lucrasem odinioară. Norocul meu pe tură era o prietenă, asistenta Ecaterina, care ne-a lăsat să dormim în sala de raport.
După o noapte nedormită, m-am dus la un amanet din centru am vândut lănțișorul cu cruce, singurul lucru de la mama, cerceii primiți de la soț înainte de nuntă și verigheta. Pe o ușă am văzut un anunț: bunica Paraschiva în Chisinău, oferă o cameră de închiriat. Bunica Paraschiva ne-a fost ca o mamă. Cu ea lângă fiica mea, am reușit să găsesc de lucru.
Fără studii, am început să ambalez carne la o măcelărie din Centru, apoi, seara, făceam curățenie pe scări într-un bloc mare. După un timp, am întâlnit o clientă, doamna Vera, la care făceam curățenie acasă; mi-a oferit un post de secretară la firma ei, cu un salariu bun. Datorită ei, am intrat la universitate, am studiat Dreptul, am terminat cu diplomă.
Astăzi, fiica mea e la facultate, avem un apartament cu trei camere, o Dacia mică și mergem în concediu peste hotare când avem timp. Cabinetul meu de avocatură merge bine și îi mulțumesc soartei; dacă nu eram alungată, nu ajungeam unde sunt acum.
De curând, am hotărât cu fiica mea să cumpărăm un lot la marginea orașului pentru o casă de vară. Am găsit un teren lângă Orhei. Surpriza a fost totală: portar acolo era fostul meu soț în spatele lui, amanta, de nerecunoscut, mult schimbată. Am vrut să-i spun tot ce adunasem ani la rând, dar m-am uitat doar în ochii lui. Era un om obosit, cu sticla lângă el, burtă și datorii vindeau casa. N-am zis nimic, mi-am strâns fata și am plecat.
Bunica Paraschiva e în continuare parte din familia noastră o vizităm, îi ducem cozonaci și ajutăm când are nevoie. N-am să uit vreodată mâna ei întinsă la greu. Nici pe Vera, patroana mea, care m-a învățat să cred în mine și să reușesc.
Viața m-a învățat că din necazuri se nasc începuturi, iar din suferință se pot naște oameni puternici. Cel mai important este să nu te dai bătut, oricât de greu ți-ar fi.
