Rivalitatea dintre Inimi: O Poveste de Dragoste și Competitie

Când Mărioara vede oameni în halate albe, cu suporturi de transport, pe care stă nemișcată o tânără femeie, simte o satisfacție uriașă. Apoi urmează frica.

Este femeia, dusă la spital, încă în viață? Gândul îi dă peste cap sângele și o înfioară un fior rece. Nu-și dorește să treacă prin așa ceva, nici pentru mama ei. Nu și-a planificat să rupă oase. Vrea doar să pedepsească. Să-l îndepărteze pe tată de mamă.

***

Familia Ionescu este cunoscută dincolo de cartierul lor. Nu e doar o familie, ci o echipă de afaceri strânsă: Dumitru, soția lui Lavinia și fiica lor Mărioara. Grajdul lor de cai Legenda atrage turiști din toată Moldova. Dumitru, de origine țărănească, e un om cu inimă mare. Lavinia este sprijinul lui de nădejde și contabilă, iar Mărioara, crescută în șa, cunoaște fiecare cal ca pe păpușă. Încă de mică ajută la grajd și devine rapid călăreață de performanță. E silențioasă, hotărâtă, curajoasă o fire de acțiune.

Afacerea începe ca un hobby al lui Dumitru: el ține două cai la casa părinților. În anii 90, lângă satul Valea Mare, ridică o grajdă spațioasă cu o arenă și un lanț extins de antrenament. Mai târziu adaugă o pensiune mică. Își cumpără încă cinci cai și oferă și cazare și îngrijire pentru caii alți proprietari. Angajează dresori, ciobani și un fierar și lansează închirierea de cai.

Serviciul devine popular printre oltenzii și moldovenii cu case de vacanță, iar și turiștii vin în masă. Mărioara și Lavinia locuiesc într-un apartament din Chișinău, dar în weekend se întorc la sat, unde Mărioara ajută la antrenamente. În clasa a șaptea ea îi învață pe începători alături de tatăl ei.

După terminarea liceului, nu merge la facultate; se dedică cu tot sufletul afacerii de familie. Cunoaște fiecare cal pe nume, își știe starea, ce-i place, când are dureri și când poate merge în pășune.

Negocierile nu merg mereu fără cusur. În 2010 izbucnește un incendiu: structuri se arde, caii mor. Dumitru se înfuriă, iar Lavinia rămâne calmă, promițând că vor reconstrui tot. Împreună ridică din nou grajdul.

Într-un an, Lavinia suferă primul accident vascular. Dumitru devine umbra ei, o prezență constantă. Două luni mai târziu vin alte complicații; Lavinia nu poate să iasă din apartament. Dumitru aduce îngrijitoare și medicamente scumpe, dar ochii i se încețoșează și atingerile devin mecanice. Speranța îi dispare.

Mărioara vede acea relație formală, o consideră slăbă și îl urăște pe tată pentru lipsa de putere. Crede că mama se va ridica din nou, că încă nu a împlinit cincizeci de ani și că familia va reveni la unitate. Visurile ei se prăbușesc dintr-o dată.

Într-o zi o surprinde pe tată în hambar cu Vasilica, o femeie de afaceri îndrăzneață, clientă obișnuită a grajdului. Lumea i se răstoarnă. Mărioara simte o furie atât de intensă încât nu poate sta pe loc și, în aceeași seară, aleargă la mamă.

Se așteaptă să vadă aceeași durere în ochii Lăvinii, dar Lavinia, legată de scaunul cu rotile, doar oftează încet:

Dragă, liniștește-te. știu ce se întâmplă.

Știi?! izbucnește Mărioara. Și tot taci?

Are 48 de ani, e plin de energie, are nevoie de o femeie lângă el. Eu acum sunt doar o povară pentru el. Lasă-l să meargă, nu ne abandonă și nu abandonează afacerea. Eu l-am iertat, pentru el, pentru familia noastră. Iartă și tu, pentru mine.

Mărioara nu poate ierta. Tatăl ei a crescut-o cu reguli stricte în relație cu băieții și, la 20 de ani, nu a fost niciodată îndrăgostită serios. Ideea că o altă femeie profită de slăbiciunea tatălui și de vulnerabilitatea mamei o enervează. Își amintește cu dor de cum era relația dintre părinți, de blândețea și grija lui Dumitru. Înțelege că nu e vina lui, ci a Vasilicăi. Ea crede că niciun bărbat nu ar rezista unui astfel de farmec. Toată furia se îndreaptă spre interlupătoarea.

Răzbunirea devine o idee insistentă, dar violența brutală nu-i convine. Decide să îi ia lui Vasilica ce prețuiește cel mai mult: controlul și superioritatea rece. Știe că Vasilica, în pofida experienței, se teme să pară ridicolă. Așadar pune la cale un plan.

Într-o zi o invită să testeze un cal nou, Furtuna, de fapt un animal blând și liniștit. În zilele următoare Mărioara antrenează Furtuna în secret, folosind semnale invizibile pentru ceilalți.

În ziua testului, în arenă, plină de spectatori, Mărioara pune în scenă un spectacol. Arată rezistența lui Furtuna, apoi, când Vasilica se urcă în șa, calul începe să se poarte ciudat, dar nu agresiv. Nu se zbate, ci face mișcări năstrușnice, se ridică în galop la momentul neașteptat, ignoră comenzile și sare în mod ridicol.

Vasilica, încercând să-și păstreze imaginea, pare o călăreață nepricepută, incapabilă să controleze animalul încăpățânat. Publicul începe să râdă. Ea devine nervoasă, se enervează și, în final, cade cu mare zgârcenie.

Dumitru nu e prezent a plecat cu Lavinia, iar Mărioara se ocupă de tot.

După o oră, tatăl revine la grajd și se îndreaptă imediat spre spital, unde au dus-o pe Vasilica. Înainte să plece, o privește pe Mărioara cu furie și spune că se vor rezolva lucrurile mai târziu.

Când adrenalina dispare, Mărioara rămâne singură pe arenă, simțind un gol în loc de triumf. Nu vrea să rănească pe nimeni, totul se întâmplă dintr-un accident.

Dumitru se întoarce dimineața devreme, așteaptă să iasă Mărioara la micul dejun. Fața îi este cenușie.

Cămașa, spune el încet. Am verificat-o. A fost tăiată. Mi s-a povestit tot ce sa întâmplat cu Furtuna Oare țiam învățat așa ceva?

Mărioara încearcă să explice:

Am făcut asta pentru tine! Pentru mamă! Ca să plece!

Taci! strigă el la prima sa încercare de a ridica vocea. Nu ai făcut asta pentru noi. Te-ai gândit că ai dreptul să judeci? Nu știu dacă vreodată voi mai putea să te privesc fără groază.

Cea mai grea tăcere o aduce Lavinia.

Mărioara se apropie, așteptând cel puțin o înțelegere. Lavinia o privește cu ochi reci și străini:

Te-am rugat să înțelegi, să ierţi ca mine. Tu ai adus răul în casa noastră, un rău calculat. Credeai că salvezi familia? O ai îngropat. Pleacă.

În curând, se clarifică că Vasilica suferă doar de o leziune minoră la coloana vertebrală; nu se poate mișca două zile, dar se recuperează. Nu este intentată vreo acțiune în instanță, pentru că fiecare client semnează în prealabil o declarație de renunțare la orice reclamație în caz de accident. Doar Dumitru și Lavinia au aflat ce cal a făcut căderea.

***

Legenda încă funcționează, dar sufletul îi lipsește.

Dumitru locuiește în căsuța de lângă grajd, nu mai vorbește cu fiica. Lavinia s-a retras complet în sine, tăcerea ei e un zid pe care Mărioara nu-l poate sparge.

Mărioara trăiește singură în casa goală, privind fotografiile de familie și simțind că nu merită tratamentul părinților. Voia să pedepsească o femeie străină pentru a readuce totul ca odinioară. Dar ca odinioară nu există. Răzbunarea, ca o acidă, erodează tot în jur, picătură cu picătură. Acum, Mărioara poate doar să regrete că, în furia ei, a crezut că dreptatea are ceva în comun cu cruzimea.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

15 + 11 =

Rivalitatea dintre Inimi: O Poveste de Dragoste și Competitie
Eu îmi cumpăr carne de curcan de calitate superioară pentru mine și îmi fac chiftele la abur, iar lui îi dau carne de porc aproape expirată. Am cincizeci și șapte de ani. Sunt căsătorită de peste treizeci de ani și, în tot acest timp, i-am spălat, i-am gătit și m-am îngrijit ca familia mea să trăiască bine. Avem doi copii, educați și crescuți cu mâna mea. Întotdeauna am alergat ca o veveriță – am lucrat pe mai multe fronturi și nu m-am dat înapoi de la nimic, numai să nu le lipsească copiilor mei nimic și să fie la fel de bine îmbrăcați ca ceilalți. Toată viața de familie, soțul meu n-a muncit niciodată cu adevărat, iar după pensionare stă doar acasă și nu face nimic. Eu, în schimb, încă merg la muncă, ajut copiii cu nepoții și fac toate treburile casei. De multe ori l-am rugat să-și găsească ceva de lucru, barem paznic, dar mereu răspunde că ne descurcăm și fără salariul lui de jumătate de normă. Când vine vorba de mâncare însă, nu e deloc fraier! Abia am timp să gătesc, iar când vin de la serviciu găsesc că a mâncat tot ce era mai bun și mie îmi lasă doar ciorba. La un moment dat m-am plâns la o prietenă, care mi-a dat un sfat: să gătesc separat – pentru el din cele mai ieftine produse, iar pentru mine din cele mai bune. Așa am și făcut: i-am spus că medicul mi-a recomandat regim, deci n-are voie să se atingă de mâncarea mea. Acum ascund ce-i bun numai pentru mine și, când el stă la garaj, savurez dulciuri în liniște. Salam și cașcaval dosesc adânc în frigider, iar când nu mă vede, le mănânc pe furiș. Bine că avem două frigidere: unul cu produse obișnuite și unul unde țin borcane, acolo ascund eu tot ce e gustos. Știți cum sunt bărbații – nu văd nimic. Pentru mine iau carne de curcan de calitate și fac chiftele la abur, iar lui îi dau carne de porc ieftină, cu termen pe sfârșite, bine condimentată, să nu simtă diferența. Pastele pentru el sunt cele mai ieftine, dar pentru mine cumpăr din făină dur. Nu cred că fac ceva rău: dacă vrea să mănânce ca mine, să meargă la muncă! La vârsta noastră, divorțul e o prostie: viața a trecut, casa e comună, de ce să vindem și să împărțim nimicul pe jumătate?