Nu mă așteptam la o întorsătură a sorții. Trăiam de peste douăzeci de ani cu soțul meu, Andrei, și simțeam că căldura dintre noi se stinge. Eu, la rândul meu, nu mai ardeam cu aceeași pasiune ca odinioară.
Nu e de mirare că se vorbește de criză în căsnicia de lungă durată mă gândeam eu. Poate Andrei sa îndrăgostit de altă femeie și ce să fac? Viața ne poate aduce tot felul de surprize, dar eu nu aș vrea să ajung în acea situație.
Mă plictiseam de relația cu Andrei. La serviciu colegii se plângeau tot de bărbații lor, iar unii găseau alinare în afara căsătoriei, cu alt bărbat. Eu nu aș fi susținut așa ceva, nu mi se părea corect.
Într-o dimineață, pe când mă pregăteam să plec la birou, Andrei mia cerut:
Cumpără-mi un parfum, mil terminam, a arătat cu mâna un sticluț gol. Aș putea să merg eu, dar azi, că îmi stă ședința la șef la ora șase, îmi e mai ușor să o iei tu. Întotdeauna știi ce îmi place, a zis el zâmbind și ma sărutat pe obraz.
Bine, pe drum îl iau, iam răspuns.
Seara, după muncă, am intrat în unul dintre centrele comerciale din București, pe care îl frecventez des. Mam îndreptat direct spre parfumerie, am luat un parfum pentru Andrei și, pe lângă el, un ruj pentru mine. La casă am hotărât să plătesc cu numerar, dar în încercarea stângace de a strânge monedele, câteva au căzut pe podea. Mam așezat pe vârfuri și le-am adunat repede.
Mai una, a auzit o voce bărbată, prietenoasă, de deasupra mea.
Păstreazo pentru tine, am răspuns eu, fără să ridic capul, e pentru noroc.
Nu contează, a replicat bărbatul, se spune că poți da norocul odată cu o monedă.
Nu poţi lua norocul de la cine nul are, am oftat eu.
Totuși, am luat moneda și iam mulțumit străinului, am plătit și am ieșit din magazin. Mă îndreptam spre stația de autobuz când am auzit din nou aceeași voce.
Scuzaţi, urcaţi în autobuz? Sau poate să vă duc eu.
Din nou el, mia trecut prin minte, şi, fără să mă gândesc, am acceptat. Nu e departe de unde mă aflu.
Hai, a spus el, ma voi da jos și te duc. Mașina era parcata aproape de stație, a deschis portiera și mam așezat pe scaunul din față.
Mașina ta e frumoasă şi confortabilă.
Da, și sigură, a adăugat el. Apropo, mă numesc Ovidiu. Tu cum te cheamă?
Daciana, iam răspuns.
Încântat să te cunosc, a spus el și, întrun ton lejer, dacă nu te grăbeşti, poate continuăm să ne cunoaştem? Pot să-ţi ofer o cafea. Parcă nu ai grabă să ajungi acasă.
De ce?
Pentru că ai vorbit de noroc
Ah, am roșit uşor, e doar o vorbă
În realitate, nu trebuia să vorbesc aşa. Am avea tot ce ne trebuie: casă, job stabil, soţ, o fiică adultă ce tocmai terminase facultatea și se căsătorise. Ovidiu ma privit cu atenţie.
Dar nu poţi să spui că totul e perfect acasă și că soţul tău te iubeşte, nui așa?
Şi tu poţi să spui că ai o soţie iubitoare dacă așa ar fi, nu am fi în mașină acum, am răspuns melancolic.
După o scurtă tăcere, Ovidiu a continuat:
Din păcate, așa e. Deşi am o a doua căsnicie cu o femeie cu zece ani mai tânără, nu a mers. Prima soţie nu voia copii, a murit dragostea. Cu a doua îmi imaginam viaţa cu mâncăruri de casă, prăjituri şi copii, dar nici asta nu sa întâmplat. Prima problemă e lenea, a doua e că nuşi doreşte să mio ofere, iar eu am deja patruzecicinci de ani.
Am început să vorbim pe tu, am schimbat subiecte: cărţi, filme, prieteni. Părea că avem multe în comun, discuţia a devenit plăcută.
Trebuie să plec, am privit brusc la ceas, mulţumesc că mai dus.
Am schimbat numerele de telefon şi am stabilit să ne auzim. Chiar dacă voiam să închei totul, Ovidiu nu a vrut să renunţe.
Nu cred că ar trebui să ne despărţim, a spus el. Poate şi tu simţi la fel
Andrei nu era acasă în acea seară, așa că nu am trebuit să-mi explic întârzierea. În ziua următoare, o vineri, Ovidiu ma sunat după-amiază.
Mie dor de tine, a auzit eu vocea lui. Când ne vedem?
Hai după ora cinci, lângă centrul comercial, iam răspuns. Nu întârzia, aştept cu nerăbdare.
Știam că Andrei va fi ocupat: vineri se aşează cu colegii la un băiatel în ora de muncă. După ce am terminat ziua, am alergat spre locul de întâlnire, gândindumă că nu fac bine, dar când lam văzut pe Ovidiu, toate remuşcările au dispărut.
Am petrecut o seară minunată, nu am dorit să mergem la restaurant, deşi Ovidiu a oferit, ci am vrut să ne plimbăm prin oraşul luminat, să ne opriţi lângă un parc cu un iaz. Sub o salcâm înflorit ne sărutam, fără să ne pese de trecătorii puţini. Simţeam o tremurare dulce, iar Ovidiu părea să simtă acelaşi lucru.
Nu am avut astfel de seri de mult timp, iam spus la despărţire, mulţumesc, Ovidiu. El nu voia să mă lase să plec.
În casa lui Andrei nu era nimeni, așa că mam uitat în oglindă, miam șters machiajul și îmi căutam scuze.
Nu e trădare. Andrei nu are nevoie de mine, mereu întârzie. Ovidiu? Oh, Doamne, nu mă gândi la el. Să rămână așa
Întâlnirile secrete cu Ovidiu au devenit refugiul meu. Începuse să înțeleg ce spuneau colegii la birou. Iam ieșit la cafenea, am făcut excursii la munte, am închiriat o cameră la un hotel, chiar și nopţi nebune în scaunul din spate al mașinii. Întâlniri toride, despărțiri şi reîntâlniri.
Pentru mine a fost un lovitură dură. Trei luni au trecut. Andrei nu bănuia niciun lucru, mereu ocupat. Eu nu voiam să aflu de ce întârzie, asta îmi convenea. Ovidiu și cu el se dorin de și vorbim tot mai des despre ce trebuie să facem. Eram gata să-mi dau seama că trebuie să las totul, când întro zi Ovidiu a declarat:
Am o situație de urgență acasă.
Ce sa întâmplat?
Soţia mea a rămas însărcinată
Cum? Dar tu spuneai că
Da, așa a fost și acum nu pot să o las cum poţi să laşi o soție însărcinată și copilul meu? Nu o iubesc prea mult, dar copilul îmi este drag.
A fost un alt șoc pentru mine. Credeam că Ovidiu ar fi singurul și că se va despărţi de soție, să fim noi doi.
Doamne, pe cine iubești cu adevărat? am exclamat eu, nu mai cred nimănui. Cu cine erai, cu mine sau cu soţia ta?
Te iubesc, Daciana! Şi voi fi mereu al tău Dar nu pot să plec de la soţia mea acum. Înţelegi?
Înţeleg, totul e banal Ce am aşteptat de la o aventură cu un bărbat căsătorit? Nu sunt prima, nici ultima care a ars de pe urmă. Aşa se termină mereu.
Nici eu nu mam gândit că ar vrea să aibă un copil. Probabil a ştiut că am o slăbiciune şi sa prins de ea.
Furios, am ieșit din mașină.
Teu urăsc, am strigat, e la fel ca toţi. Am fugit spre stația de autobuz, iar Ovidiu nu a încercat să mă prindă.
Următoarele zile au fost un coșmar. Plângeam în baie. Andrei a observat că eram abătută.
Hai, iubito, să ne luăm o vacanţă. Amândoi suntem obosiţi, am muncit mult Hai să începem din nou, mia propus el.
Da, a fost salvaţia mea.
Am cumpărat un pachet turistic și am plecat cu Andrei la Constanţa. Ne-am relaxat, neam apropiat iar eu am realizat că soțul meu e cel mai bun partener. Întorsă acasă, am schimbat cartela SIM.
De ce ai schimbat cartela? ma întreabă el, suspicios.
Doar că mam săturat de unele apeluri insistent, iam spus, și el a făcut semn că a crezut.
După un an sau cam așa, lam revăzut pe Ovidiu în supermarket, stând cu un coș de cumpărături, cu o fire obosită şi puţin slabă. Nu ma văzut, eu am zâmbit în sinea mea:
S-a slăbit, oboseala de la copiii mici nu-l lasă să doarmă, mam gândit, așa e viața lui.
M-am întors la viaţa mea, criza din căsnicie sa rezolvat. Suntem bine, sunt fericită.
