Primul trădător al lui Ion: lecția pe care nu o va uita niciodată
De mic, Ion se simțea neîncrezător din pricina staturii sale joase. În grădiniţa Colţul de Aur era cel mai mic dintre copii chiar fetele păreau să îl depăşească în înălțime. Nu avea prieteni, se juca singur, și când alţi copii îi luau jucăriile, își ținea gura închisă și suporta totul fără să se plângă părinţilor.
Școala nu i-a adus o schimbare. Îl poreseau băieţelul, îl batjocoreau și el strângea din dinţi. Când batjocurile au devenit prea grele de suportat, i-a cerut părinţilor să-l înscrie la o secție sportivă.
Câţiva ani mai târziu aproape că nu-l recunoșteam. Creştea, se întărea, corpul i s-a umplut de mușchi și era bine definit. În clasa a IXa fetele au început să-i arunce priviri, dar Ion păstra în minte toate nedreptățile copilăriei și nu voia să lase pe nimeni să-i pătrundă viaţa.
Primul sărut și prima dezamăgire
Când a intrat la facultate, viaţa i-a luat o întorsătură. S-a simţit mai sigur pe sine, reuşea să vorbească cu toţi colegii, iar fetele îi aruncau zâmbete de apreciere.
Așa l-a cunoscut pe Sorina o studentă care închiria un apartament în Chișinău. La început doar îl însoţea până la intrarea blocului, dar într-o seară la invitat la ea. Acel moment a deschis o relație intimă dintre ei.
Totuși nu găsea fericirea adevărată. Întro zi, lăsânduse condus de inimă, Ion ia propus:
Hai să ne căsătorim.
Sorina a chicotit:
Ionule, îţi mai așteaptă viaţa! Eşti chipeș, sportiv, şi vei avea şi alte fete. Poţi să te bagi cu oricare, apoi să alegi pe cea mai bună.
Serios? glasul ia devenit rece.
Desigur! a ridicat din umeri. Am un logodnic. E cel mai frumos și cel mai bogat om din cartier, îmi trimite bani ca să nu mai locuiesc în cămin. Ne vedem doar în vacanţe, iar eu îţi petrec nopţile cu tine.
Cuvintele ei i-au tăiat inima în două.
Deci sunt doar un plan de moment? a întrebat cu amară.
Ion, chiar îţi placi! Dar ştii cum e
Ion sa ridicat şi a început să-și strângă lucrurile.
Te supărai? a glumit Sorina, lăsândul să plece cu un oftat. Mai bine ştii acum adevărul. Nu avea încredere în fete de la prima întâlnire. Încearcă să le cunoşti mai bine înainte săţi deschizi inima.
Ion a plecat simţind că a fost folosit.
Confortul de acasă în locul iluziilor sparte
Ajuns acasă, a aruncat valiza lângă uşă.
Fiule, ce sa întâmplat? a întrebat îngrijorată mama. Nu se va face nunta?
Deja, rămas, a răspuns pe scurt, scoţând din buzunar un inel de aur de 300 de lei. Ia-l. Îţi va folosi mai mult decât mie.
Mama ia privit cu tristeţe.
Ce frumos inel, îl voi purta eu, a oftat. Hai în bucătărie, am făcut plăcinte cu brânză şi am pus ceai cu mentă la fiert. Să ne aşezăm, să vorbim.
Ion a simţit căldura şi grija de care atâta dor a lipsit în ultimele zile.
Încă o lovitură la stima de sine
La facultate a evitat să-l mai vadă pe Sorina, dar ea a continuat să se poarte ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat. După cursuri pleca mână în mână cu Constantin, îşi şoptea secretele, apoi dispărea în direcţii necunoscute.
Ion a înţeles că cuvintele ei nu erau decât o scuză. Pentru ea fusese doar un joc temporar, o înlocuire până la următoarea variantă convenabilă.
Acea idee ia lăsat în suflet un gust amar.
Câteva zile mai târziu ia apărut o nouă încercare.
Ion, vino la petrecerea mea de aniversare! ia propus brusc Delia, una dintre cele mai frumoase colege din grupă.
Dar oare ar fi fost o şansă la ceva real sau încă o capcană?
